Mușuroiul colorat, acasă la Eufemia

TIPĂREȘTE

Privesc în urmă cu drag, lumina caldă a orașului Rovinj îmi înmoaie penița și mă lasă pradă literelor, mă voi juca un pic cu ele, poate vă fac poftă de o vacanță pe meleaguri croate scăldate de Adriatică :).

Citisem, notasem, memorasem tot ceea ce credeam eu că e important pentru mine în acest oraș. Dar...

Am plecat din Makarska - vezi impresii, 500 de km pe autostradă tăcută, perfectă, l-am lăsat pe Biokovo în urmă -vezi impresii, eram curioasă și nerăbdătoare să descopăr Perla. Așa-i denumit orașul Rovinj, „Perla Istriei”. Și cum mie-mi plac perlele, deținătoare fiind doar de 4 :), mi-am asigurat o cazare într-un garaj - vezi impresii, la doi km de portul orașului, doar pentru două nopți. Puțin, foarte puțin timp pentru ceea ce îmi doream să vizitez, insuficient pentru a pătrunde în lecția de istorie a orașului Rovinj.

De ce am ales orașul?

Pentru că soțul meu dorea să vadă Veneția. Am reușit să achiziționez o excursie pe apă, i-am îndeplinit dorința - vezi impresii

De ce aș alege eu orașul?

Nu pentru plaje, niciuna nu se regăsește în localitate, ci pe lângă, nu se pliază cu gustul meu estival așa cum s-a întâmplat cu perfecta Makarska. Am înțeles că toate plajele de lângă oraș sunt cu pietre, sunt frumoase, unele sălbatice, altele îmblânzite. Nu mă deranjează pietrele ci distanța până la plaje, ar însemna să frecăm mașina zilnic.

Rovinj are altceva, are un farmec aparte, e pentru devorat nu pentru degustat, are culoare și istorie, are muzee pe placul meu, are un port larg, tentațiile locului și a împrejurimilor se pliază cu profilul meu turistic.

Sunt locuri cu care rezonezi, ai chimie. Așa e și mușuroiul ăsta colorat :D.

Rovinj este Veneția croaților, este cea mai atractivă stațiune de pe coasta peninsulei, a fost construită pe o insulă, separată de continent printr-un canal îngust, canal care ulterior a fost „umplut”.

Partea bătrână a orașului are un aer medieval, arhitectura în stil venețian este prezentă la fiecare pas, străduțele săbiuțe formează labirintul amețitor de frumos al promotoriului.

Nebunia de culori a clădirilor pensionare și fâșiile de străzi acoperite cu piatră alunecoasă, faleza lungă, șerpuitoare, portul frumos, toate-s păzite, protejate de EA, Sfânta Eufemia, patroana orașului.

Nici nu concepeam să nu ajung la Ea :D, a fost ținta mea nr 1 după ce am achiziționat excursia către Veneția. Fiecare cu dorințele lui.

Rupți de oboseală, alunecând pe caldarâmul străzilor înguste, o căutam disperată, urmăream indicatoarele existente pe clădiri, drumul este în pantă, biserica se află în vârful mușuroiului.

Eufemia

Născută în Calcedon (înTurcia) în timpul nesuferitului Dioclețian, e de familie bună, e acuzată că venerează idoli creștini, e arestată, torturată, trasă pe roată, aruncată la lei, Eufemia nu a renunțat la credința ei în Dumnezeu. La doar 15 ani a fost martirizată pe 16 septembrie 304.

Înmormântată în Calcedon, mutată și ascunsă, aruncată în apa mării, și-a găsit liniștea în Rovinj, sarcofagul cu trupul ei a fost „pescuit” din Adriatică.

Biserica Sfânta Eufemia domină orașul, este construită în stil baroc adică e caracterizată prin monumentalitate și exces în decorare. De culoare albă, privind de la înălțime marea, biserica este o operă de artă, deține opere de artă.

E construită pe vechiul loc al bisericii Sf Gheorghe, are trei altare principale, o orgă, statui gotice, este decorată cu picturi și icoane din sc XVI și XVII. N-am să vă descriu interiorul bisericii cu toate că merită din plin.

Eu am căutat-o pe Ea, știam că este în dreapta altarului principal. Altarul Eufemiei este decorat cu marmură, statuia Sfintei e din secolul XVII, mă așteptam să găsesc o copilă și-am găsit o femeie cochetă, coafată și fardată în obraji:-?? . Cred că nu mă prea pricep la artă... dar imaginația artistului a fost exagerată, părerea mea.

Am pășit pe lângă altar, am ajuns la sarcofagul roman în care se odihnesc moaștele Sfintei. Bine, marea majoritate a moaștelor, au avut „unii” grijă să împartă ce era de împărțit, Sfinții n-au liniște nici după moarte:(.

Pe pereții micuței încăperi sunt două picturi de Leonardo Riga, una redă sosirea sicriului în Rovinj, pe mare, iar cealaltă ne-o arată pe Eufemia aruncată la lei, cu îngerii săi protectori deasupra capului. Tavanul era superb și el, o frescă ne arăta încoronarea Ei în cer.

Tăcerea era înmormântală, emoționantă, fotografiatul era permis în toată biserica, nu se percepe taxă. Lumânăricile se vindeau singurele, sunt la discreție, 3 kuna (1.90 lei) costa una.

N-am văzut magazin de suveniruri, cerșeală, nu m-a îmbrăcat nimeni cu eșarfe sau pături, locul e unul plăcut și emoționant.

N-am fost atentă la program:(, ușile erau deschise, nu mi-am dat seama de acest amănunt important decât atunci când @Teona mi-a spus că a găsit biserica închisă.

Platoul pe care se află impunătoarea biserică este foarte larg, aerisit, pare o punte între cer și pământ. Priveliștea este deosebită, îți taie respirația, îți înghite cuvintele.

În stânga clădirii este Turnul Clopotniță, înalt de 60 m. În vârf este statuia Sfintei Eufemia, statuie ce se învârte în jurul axei sale atunci când bate vântul. Când am fost noi n-a fost nici fir de vânt, nu pot confirma „învârteala” dar cred ceea ce am citit :)).

Cu sufletul împăcat, am ales străduța din stânga bisericii pentru a coborâ agale. Urcasem pe cele din dreapta.

Săbiuțele și piațetele

Înghesuite și întortocheate, mărginite de bătrânele clădiri, bătute de pașii turiștilor curioși, ulițele orașului vechi te teleportează în timp, intensitatea frumoasă a culorilor este încântătoare, m-a înveselit.

Galerii de artă, ateliere, tarabe cu produse artizanale, toate-s perlele Perlei, înșirate la gâtul Rovinjului vechi.

La micile intersecții e câte o piațetă pestriță, o cârciumioară sau o gelaterie ce te-ndeamnă să-i treci pragul. Ridic privirea spre cer și văd balcoane colorate, lenjerii atârnate în văzul tuturor, e tare nostim.

Piața Marsala Tita e centrală, măricică, la marginea Adriaticii, e o adevărată încântare. În mijlocul ei tronează o statuie, lateralele sunt mărginite de culorile restaurantelor, clădirilor. Un nene costumat in nu-știu-ce se zbenguia cu picioroangele sale, atmosfera era una de vacanță.

Turnul cu ceas cu leul lui înaripat venețian face parte din bijuteriile vechi ale orașului.

Aceste minunății le-am vizitat într-o jumatate de zi apoi am mâncat cei mai gustoși calamari din Croația - vezi impresii și ne-am îndreptat spre orasul nou, unde aveam cazarea.

În partea nouă a orașului clădirile sunt aerisite, străzile sunt curate, liniștea domnea peste tot. La marginea orașului sunt magazine mari cu prețuri ok, există și un Lidl, nimic nu mi s-a părut exagerat la preț, era ca în Grecia dar mai ieftin ca în Italia sau Austria.

Cazările sunt pentru toate buzunarele, cele mai avantajoase mi s-au părut apartamentele pentru familii.

Parcările sunt numeroase, în zona portului sunt aglomerate mereu, funcționează pe bază de fise care se introduc în aparate sau se poate plăti prin sms.

Rovinj merită câteva zile, nu pentru plajă sau bălăceală (repet), din punctul meu de vedere.

Am să va dezvălui ce aveam eu în agendă la pagina Rovinj:

Excursia la Veneția, pe apă

Biserica Sf Eufemia

Străduțele săbiuțe

Acvariul din port

Muzeul Batana și ineditul Spacio Matika – numai cu rezervare (de senzație ambele)

Excursie pe canalul Lim cu vizitarea peșterii piraților (Fiordul Lim)

Muzeul orașului

Împrejurimi deosebite, cu sate pitorești, tradiționale.

Cu speranța că v-am trezit curiozitatea vă-ndemn la o călătorie incitantă, veselă, colorată, un „altceva” care aduce un plus în agenda sufletului călător, o mireasmă croată cu iz venețian.

---

VIZUALIZĂRI: 3597 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI