Rotterdam, un catalog de vise arhitecturale

TIPĂREȘTE

Rotterdamul este pentru mine un oraș numit dorință, pe care l-am revăzut dintr-un impuls, am dat cu banul în gara din Utrecht, oscilând între Haga, pentru a vedea ,,Fata cu cercel de perlă’’ a lui Veermer în muzeul Maurithuis proaspăt redeschis și orașul portuar, râvnind nu la vapoare, ci la niște capodopere ascunse, în cel mai mare muzeu de artă vizuală și contemporană, Boijmans van Beuningen. (vezi impresii).

A învins Rotterdamul, după o absență de 7 ani, amintirile erau încuiate într-o valiză mult prea veche.

Rotterdamul văzut de mine este, o ,,lady elegantă’’, modernă, capricioasă în ambiții arhitecturale, poartă metaforic vorbind tocuri extrem de înalte, mai ascunde ea discret și câteva buzunare vechi clasice, este surprinzătoare, cochetă, luxoasă dacă te uiti în sacoșele de shopping, dar are o inimă cam rece, fluieri lung si nu prea îți intră în inimă, vrea ca eu, turistul să ridic mereu capul și să o admir de la distanță aspirând treptat, parfumul ei internațional prin spațiile publice…

Am intrat deci în Rotterdam, al doilea oraș al Olandei, unde trăiesc zeci de nationalități, prin ,,Poarta Europei’’, dar nu pe calea apei, ci pe uscat, prin noua gară, Central Station, extinsă și inaugurată în primăvara lui 2014 de însuși regele țării, Wilhelm Alexander.

Am trăit senzații plăcute chiar pe esplanada din fața gării extinse, uitându-mă mirată la fațada nouă ce seamănă cu falca unui rechin.

Aflat la 37 de minute distanță de Amsterdam cu trenul rapid, Rotterdamul este o diversiune, care îți oferă pe tavă felii de arhitectură îndrăzneață, el este opusul fratelui rival, nu numai în fotbal, este veșnic în mișcare și modernitatea lui se sprijină pe o viziune avangardistă.

La modul subiectiv, orașul mi s-a părut extrem de vertical și rece, intimidant, trepidant, un paradis al shoppingului, o bucățică ruptă din Manhattan-ul american, pe care l-am străbătut într-o poveste veche și sunt de acord că-și merită numele de ,,Manhattanul de pe Maas’’.

Explorasem orașul și pe apa, în urma cu 15 ani, acum fiind solo traveler, am decis sa atac câteva cartiere principale, doar pietonal.

In opinia mea Rotterdamul este diferit în comparație cu eternul său rival, Amsterdamul, dar cred că cele două orașe nu vor să fie comparate, orașul portuar, internațional, cu peste 600 000 de locuitori, este ca un catalog de vise arhitecturale, ce te invită să-l descoperi treptat, până îți intră în piele și începi să-i guști ca mine, atmosfera.

Rotterdamul va sta la picioarele mele de dimineața până la ora cinei la o rudă, într-un maraton turistic relaxat, nu pot afirma, că am făcut un ,,coup de foudre’’ pentru el, dar am încercat să-i înțeleg zbuciumul și realizările, aș fi vrut să pot fizic să escaladez Euromastul si turnul lui rotitor, ca maimuța din filme, să am o viziune de 360 de grade deasupra orașului, e interesant probabil să îl vezi cum trepidează apăsat de propriile lui minuni arhitectonice ultra moderniste.

Nu am urcat cu ascensorul în nici un zgârăie nori, fiindcă îmi displac toate tulpinile gigantice, mă ia un fior rece, că nu sunt pescar de altitudine.

In orașul cu sirene de vapoare deschis spre mare și cu un pod emblematic, alintat cu numele de Lebăda, viața își urmează cursul normal, poate mai antipitoresc.

Ca să înțelegi orașul, trebuie doar să întelegi istoria Rotterdamului, poate chiar într-un pub la un pahar cu bere, unde un localnic îți va povesti cum s-au prăbușit ca într-un joc dramatic cu cuburi, peste 240 000 de locuințe, ca să nu mai vorbim și de oamenii ce le locuiau.

Rotterdamul a fost pus în genunchi în timpul celui de-al doilea Război Mondial, dar olandezii l-au reconstruit de la zero în centrul istoric, schimbându-i rapid fața și transformându-l într-un miracol arhitectonic ambițios.

Se spune că în Rotterdam mereu e ceva nou de construit și este adevărat, ieșind din gara modernă am intâlnit primul șantier de construcție, apoi pe al doilea aproape de podul Erasmus, olandezii sapă gropi, ridică și azi macarale, ei sunt noii maeștrii ai epocii de aur moderne, ce aruncă în continuare pe pânza Rotterdamului, lumini și umbre controversate

Cartierele Roterdamului, zone colorate pe ghidul turistului independent

Cartierul central este zona din jurul gării, locul unde Rotterdamul este legat de restul țării si de Europa prin trenuri de mare viteză, Parisul e la o depărtare de aproape trei ore cu trenul internațional, mă batea chiar gândul unui city break.

Central Station este o clădire ultramodernă, perfect integrată în contextul urbanistic al orașului, am avut impresia că sunt într-un aeroport și nu-mi puteam lua privirea de la acoperișul nou de sticlă, peste care sunt puse panouri solare.

Am trecut de porți folosind noul overchipcard și am staționat 10 minute în fața biroului turistic de informațiii, primind gratuit o hartă și un ghid pietonal pentru călătorul independent, preț un euro.

Holul de 5000m. p al gării este la nivelul străzii, ies afară în (Stationplein) și admir aripa înclinată asimetric a construcției futuriste, vârful ei indică centrul orașului, pe latura ei dreaptă sunt stații de tramvai și autobuze.

Studiez rapid linia orizontului și vertijul mă cuprinde chiar de pe esplanadă, când ridic ochii spre doi coloși, ce stau de strajă în dreapta gării, în Delfse Port , ridic privirea la 150 m, să admir resedința unei faimoase companii de asigurări olandeze, National Nederlanden [, par două oglinzi gigantice, pe fruntea lor lucioasă scrie ‚’’I am busy, lady’’.

Peste drum este celebrul Hotel Manhattan , primul hotel de lux al orașului, dar nu este pentru buzunarele mele, traversez strada Weena , aglomerată și mă îndrept pietonal spre două cartiere populare, Linjbaarkwartier și Laurenskwartier

Voi decupa cu foarfeca turistică doar câteva secvențe principale, urmând parțial traseul sugerat de ghid, mă opresc scurt în Schouwburgplein , sau piața teatrului, proiectată de un arhitect olandez celebru, Adriaan Genze. Piața a fost ridicată pe ruinele unui fost cartier distrus de flăcările ucigașe ale războiului, identitatea portuară a Rotterdamului, se vede în acest loc emblematic cultural, e o piață ca o scenă de spectacol, ce seamănă cu o navă, ce pare că plutește.

Niște bănci lungi de lemn, amintind de cele pe care le întâlnesti pe vasele de croazieră, te invită să te așezi o clipă și observ podeaua pieței, din lemn și oțel, unde o fântănă aruncă un jet de apă.

Mă intrigă niște ,,lampadare’’ roșii, uriașe, ce seamănă cu macaralele de pe docuri, întreb un olandez și-mi spune că ele sunt mobile și pot fi manevrate separat printr-un panou de comandă.

Această piață este încadrată la dreapta de sala de concerte De Dolen și de complexul cinematografic Pathe, orașul fiind renumit pentru viața sa culturală, extrem de bogată.

La stânga este clădirea teatrului, Rotterdamse Schouwburg , dar tot acest spațiu public mi se pare extrem de rece, nu e deloc populat ziua.

Patrulez în continuare prin zona cuprinsă între străzile Van Oldenbarneveltstraat, Karel Doormanstraat și Kruiskade, bogate în buticuri de lux, trec prin ele rapid și mă îndrept apoi spre artera comercială a orașului, ajungând pe Lijnbaan, cea mai renumită stradă a orașului, terminată în 1954, declarată prima stradă pietonală, eliberată de trafic din Europa.

Nu intru în nici un magazin... spectacol frenetic, oameni relaxați sau grăbiti, e o babilonie veselă, entuziastă, dar eu nu am timp să huzuresc prea mult, ascult cum îmi picură prin urechi muzica unei orgi de stradă, marca Carl Frei, pe care o văzusem și în Utrecht la muzeul muzical.

Această stradă se reunește cu Beurstrasse, un pasaj de shopping spectaculos cu galerii, ce trece pe sub Coolsingel ... Beurstraverse leagă Lijnbaan de strada Hoogstraat, oferind acces spre magazinele Hema, C&A, V&D și popularul Bijenkorf. Acest pasaj cu arcade a fost realizat de un arhitect american Jon Jerde și este inima shoppingului olandez din Rotterdam, este chiar spectaculos, în comparatie cu urâta strada Lijnbaan, o paradă de sacoșe de shopping de dimineața până seara.

La capătul lui Coolsingel, la granița cu celălalt cartier, se află Primaria , în Sthaduisplein. Regina Wilhelmina a pus prima piatră pentru primărie în 1915, clădirea simetrică, în stil neo-renascentist, a supraviețuit bombardamentului și a fost restaurată, am admirat-o de la distanță doar, parcă a devenit și mai cenușie.

Pe Coolsingel am întâlnit și Rotterdam Info Coolsingel la intersecția cu Hofplein, un centru de turism pentru informații, foarte aglomerat vara, unde poți cumpăra un Rotterdam pass, bilete de transport sau poți studia macheta orașului.

In apropiere pe Beursplein 37 se află și Beurs /WTC, care a fost prima clădire restaurată după bombardamentul din 1940.

World Trade Center, este o clădire cu 20 de etaje ce a fost adăugată în 1986 pe vechea bursă și are forma unei eclipse. Această locație este considerată ,,epicentrul’’ afacerilor internaționale din regiunea Rotterdam și este considerată monument național.

Laurenskwartier și laudă nebuniei, în viziunea lui Erasmus

Nu plec din Rotterdam până nu-l salut pe Erasmus, deschid harta și ajung în Meent , o stradă laterală ce curge din Coolsingel, e tinerească, plină de viață, e mai mică și e un paradis al shoppingului dinamic, trendy, fac un scurt popas în Cafe POL.

Ajung în Grotekerkplein și statuia lui Erasmus râde în soare, statuia lui de bronz din 1622 este cea mai veche din Olanda. El a trăit în Rotterdam doar patru ani, dar este considerat fiul orașului... biserica Sf. Laurențiu, ce poarta numele patronului orașului, datează din 1525, este unul din buzunarele clasice ale vechiului oraș, deși a fost bombardată în 1940, ea a fost restaurată în 1952.

Laurenskerk a jucat un rol cheie in istoria orasului timp de 500 de ani, imediat ce intru observ că biserica radiază lumină, dar e austeră, admir pietrele memoriale și sculpturile ce împodobesc bogat pereții, văd trei orgi, capelele decorate tematic și o expoziție de pictură într-o capelă goală.

Mă plimb în continuare prin cartier într-o zi de sâmbătă și am noroc, ajung în Binnenrotte , e zi de piață, e o nebunie de oameni și mărfuri expuse la tarabele în aer liber, evit aglomerația și intru pe Hoogstraat, arunc o privire mirată asupra unei clădiri ciudate cu tuburi de oțel galbene ce amintesc de centrul Beaubourg de la Paris. Este Bibloteca Municipala ridicată de faimoșii arhitecți Bakema, clădirea are forma unui cub, e tăiată pe un colț și observ o ,,cascadă ‚’’de sticlă unde sunt localizate lifturile pentru a lega cele șase etaje.

Față în față cu biblioteca există o uriașă piață acoperită, Markthale noul strigăt arhitectural al Rotterdamului.

Obiectivul final urmărit de mine în cartier era însă Blaakse Bos , grămada de case cubice, știam că sunt în direcția Blaak, unde este și o stație de metrou sub formă de floarea soarelui.

Acest complex de case atipice au fost realizate de arhitectul Piet Boom nu departe de portul vechi. Fiecare casă este un pom abstract, care formează o pădure ,,Blaakse Bos Forest’’, ele arată ca un sat unic în interiorul unui oraș, fiecare casă/cub e înclinată cu 45 de grade și niște nebuni locuiesc în ele, plătind sume considerabile.

Un tip a avut ideea să deschidă ușile casei și să o transforme în muzeu pentru curioși, am văzut un grup de turiști ieșind cu capul aplecat pe o ușă, dar am renunțat să intru... sub cuburi sunt magazine și în curtea interioară am descoperit un muzeu al șahului, un mini salon pentru coafură și manechiură și pe dreapta un hostel (Stayokay). Un tip ce locuia în cub căra sacoșe în două măini și se chinuia să urce pe scara liliput, m-a pufnit râsul obraznic, i-am cerut chiar și un pahar cu apă. Am luat-o apoi spre dreapta și am intrat în Oude Haven , cartierul vechilor docuri.

Cartierul Waterfront si Noordereiland

Cartierul vechiului port, Oude haven e martor al trecutului istoric al orașului, el are diferite stiluri arhitectonice, deși nu se află chiar în centru.

Oude Haven cu navele lui istorice, este al treilea buzunar clasic, tipic olandez, în spatele lui strălucește arhitectura modernă și clădirea lui Piet Boom, numită Creionul, micul port amintește de zilele maritime ale orașului.

Rotterdamul este un oraș pe apă, iar cartierul Waterfront este cunoscut pentru porturile interioare, el include și acest Oude Haven, construit în sec 14, este locul ideal să stai la masă la terasă și să savurezi atmosfera turistică pe fundalul îndrăzneț arhitectural.

Chiar în față este Witte Huis sau Casa Albă, care a fost primul zgârăie nori al orașului și al Europei, el a scăpat ca prin minune de bombardamente, clădirea îmi sare în ochi, cu decorațiile ei de Art Nouveau.

Mergând spre Wijnhaven, ridic gâtul la un un zgârăie nori modern de 124 m, este The Red Apple , terminat în 2009, este poate cel mai frumos turn, este construit în partea de nord a orașului și în mod jucăuș numele lui aminteste de Big Apple în New York City, culoarea lui e roșie, aluzie la originile unei piețe vechi de mere. Nu știu cum o fi să locuiești la ultimul etaj de apartamente și să ai ghinionul să se defecteze liftul, dar cred că e minunat să ai apa și podul Erasmus la picioare.

Continui promenada solitară de-a lungul Meusei, pe bulevardul Boompjeskade, care urmează cursul Maasului, din 1615. Boompjes oferă o vedere de ansamblu asupra unei insule legate de restul orașului, prin podul Willemsbrug și încă unul, Koninginnebrug.

Acest chei a devenit o ,,coastă de aur’’binecunoscută oamenilor de afaceri, dar nu și picioarelor mele, mai bine luam metroul spre Leuhaven, mă enerveaza traficul mașinilor și mă derutează și indicatoarele stradale pentru bicicliști.

In drum spre podul Erasmus, tot pe Boompjes, trec pe lângă Parada Steagurilor, Vlaggenparade Rotterdam, 230 de steaguri flutură non stop într-o expoziție permanentă cu 170 de steaguri naționale și alte 60, primite de la sponsori, erau tot la locul lor și fluturau în vânt.

Traversez cu mare atenție podul Leuvehaven, mă rătăcesc prin zonă și două tinere îmi indică direcția spre Cartierul muzeelor, care este cam departe, mai am de mers 20 de minute.

Admir de departe aripile de lebădă ale portului suspendat Erasmus , e prea lung, are peste 800 de metri și 139 m înăltime, el a fost inaugurat în 1996 de regina Beatrix.

... Admir la orizont cu un binoclu, ultimul strigăt arhitectonic al Rotterdamului, un mamut de clădire numit De Rotterdam terminat în 2013, dar e în cartierul sudic numit [Kop Van Zuid , de unde plecau odată pacheboturile spre America... clădirea enormă numită De Rotterdam, a fost proiectată de un arhitect Rem Koolhaas și este un colos cu trei turnuri unite, ce se sprijină unul pe altul sau par să alunece unul pe lângă altul, oricum e o imagine suprarealistă de efect, aici se află un hotel, magazine, restaurante, apartamente, birouri pentru dezvoltarea urbană a orasului, e cea mai mare clădire din Olanda, mă întreb dacă o fi în totalitate locuită.

Kop Van Zuid , cartierul mai nou al Rotterdamului, este un centru metropolitan cu alură internațională, pe lângă clădirile istorice, zona se laudă cu structuri moderne, precum Montevideo, Teatrul Luxor si Maastoren, mă multumesc doar cu o vedere peste apă, de data aceasta.

Scheepwaartskwartier

In drum spre bulevardul Westzeedijk , o iau spre Scheepvaartswartier, aflat în umbra impozantului pod Erasmus, unde se află și Het Park, la marginea căruia este [Euromast], alt simbol celebru al orașului portuar, să stea acolo mult și bine, l-am bifat o singură dată, admir 10 minute portul interior Veerhaven, cu niște vapoare istorice, dar mă trezește un drogat din reverie și o iau hotărăt spre Museumkwartier , pentru trei ore.

Cartierul Muzeelor.

Ajung în Museumkwartier, o zonă compactă, intru în Museumpark, un parc urban din 1927, delimitat de Muzeul Boijmans van Beuningen, Westzeedij, Westersingel și centrul medical Erasmus MC.

Muzeul Boijmans Van Beuningen a fost fondat în 1847 și este cotat ca fiind muzeul numărul 5 al Olandei, fiind declarat chiar cel mai bun muzeu într-un top al ultimilor ani. Muzeul prezintă capodopere ale artei flamande, Turnul lui Babel de Pieter Brueghel cel Bătrăn, pe Rembrandt cu fiul său Titus, colecții moderne cu pictori impresionisti francezi și o minicolectie cu Salvador Dali și alti suprarealisti, muzeul l-ați vizitat deja aici. (vezi impresii).

Muzeul Boijmans e pe marginea parcului, el este legat de celebrul Kunsthal axat pe artă contemporană, de Institutul de Arhitectură al Olandei, de Muzeul Natural și Muzeul Chabot.

Witte de Withstraat e considerată axa culturală a orașului, ea pornește dinspre MuseumPark pănă la Muzeul Maritim, fiind alineată cu galerii buticuri de avant-gardă și cafenele artistice.

In concluzie, fără cultură orașul ar fi doar un Rotterdam din beton și sticlă, cu clădiri ca niște cutii pe picioare, destul de introvertite... cine ajunge vara poate vedea fața multiiculturală a orașului în timpul festivalului verii, când orașul nu doarme.

Am mers apoi de-a lungul canalului Westersingel ce te duce direct spre Central Station, in continuarea cartierului cu muzee se află cartierul China Town, unde nu mi-am vârăt nasul, să miros parfumuri asiatice și arome picante, că nu mai aveam energie fizică.

Am făcut un popas haios pe traseu în Eendrachtsplein ]și am descoperit pe stradă statuia controversată a artistului american Paul MC Carty, ce face parte din drumul sculpturilor de pe Westersingel. Uitați-vă la poză și veți vedea de ce locuitorii au fost scandalizați, moșul ține în mână o ,,jucărie’’ excentrică, nu ai cum să nu-l vezi, e o zonă foarte populată, statuia s-a plimbat prin diferite locații în oraș și a sărit ca un cartof fierbinte în această piață publică, unde turistele se pozează drăgăstos.

Revin pe Westersingel, în fața mea e un grup de trei drogați murdari, am evitat ciocnirea, decid să traversez un pod, m-am trezit apoi pe o stradă paralelă, observând fațada în valuri a complexului uriaș numit Calipso, și Biserica Paulus , cu un design ciudat, realizate în 2012.

Această biserică este un puzzle, ea este mai puțin ortodoxă și e aproape de gară, aflu că ea e adăpostul persoanelor dependente de droguri, ele sunt ajutate de voluntari din domeniul social într-o ,,cameră a toleranței’’, medical și chiar material, ... o doamnă îmi zâmbește la intrare, dar nu mai zăbovesc pe acolo, m-am lămurit demult în privința spiritului de toleranță al olandezilor.

Călătoria mea pietonală se termină dupa o zi maraton în Central Station ,,am cumpărat ‚’’ o valiză modernă plină de suvenire atipice și ciudate, pe care le-am deșertat generos în fata voastră, da Rotterdamul este o lady mai obraznică, ea te seduce treptat prin cultura ce există mai ales în diversitatea oamenilor de etnii diferite, ți se aruncă o manușă, dar tu ca turist trebuie să-i găsești atracțiile ascunse, vechi și noi, raspândite prin oras în cele 8 cartiere, până iti rupi picioarele, nu este o locație turistică supusă intuiției, ai nevoie de hartă și documentare sau riști să pierzi.

Rotterdamul nu a primit darul regal de a fi capitala Olandei, dar Dumnezeu i-a dat o locație de vis pe apă, Rotterdamul este un oraș deschis lumii, ce se uită mereu înainte, fiind veșnic creativ și uimitor... la revedere Rotterdamule aventuros, ne revedem în 2017, ne vom intâlni iar cu lumea, în noul depozit de artă al muzeului Boijmans, pe un nou acoperiș cu sculpturi, ce va semăna cu un castron verde cu salată... nu mi-am schimbat impresia initiala despre oraș... Rotterdamul este altfel... colega mea Larisa are un articol excelent, mai vechi, ce abordeaza orașul văzut pe apă.

---

VIZUALIZĂRI: 3108 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI