Gouda, o felie istorică cu gust de brânză

TIPĂREȘTE

Orașul GOUDA, o amintire strașnic de frumoasă, ca o felie de brănză delicioasă, ce s-a topit prea repede…o amintire scurtă de o vară, un popas sentimental, o descindere rapidă într-o gară modernă, sub impulsul momentului, în drum spre Rotterdam, plecănd din Utrecht.

Numele de Gouda, iti sugerează desigur niște roate arhicunoscute de cașcaval și dacă te nimerești acolo într-o zi de joi dimineața pe la 11, trecutul istoric este readus la loc de cinste, deoarece din aprilie pănă în august, are loc Piața de brănză din oraș, la fel ca și la Alkmaar (vezi aici).

Dar numele de Gouda este sinonim nu numai cu brănza, orașul are și alte secrete ascunse, cum ar fi ceramica de Gouda, pipele de lut si lumănările care iluminează orașul în fiecare an pe străzile sale, în decembrie, precum si celebrele gofre plate umplute cu sirop de Gouda, cunoscute sub numele de ,,stroopwafel’’.

Gouda este un oraș clasic în Olanda meridională, la circa 25 km de Rotterdam, care atrage vizitatorii iubitori de cultură si arhitectură medievală, si să nu uităm desigur piețele săptamănale. E un oraș simpatic, cu zămbet portocaliu, pentru care simt o puternică afinitate, dar nu mi s-a parut la fel de pitoresc ca orasul Delft, pe care vi l-am prezentat (vezi aici).

Un oras ce-ți lasă gura apă - Desfătare istorică printre copertine și antichităti

Gouda este un oraș tipic olandez în provincia Olandei de Sud, istoria sa are rădăcini vechi pănă în secolul al 11 –lea, cănd o familie Van der Goude a construit un castel pe răul Gouwe. Istoria sa este străns legată de ape, în 1225 un canal era legat de Gouwe și estuarul său s-a transformat în portul Ijsselfront, care este ușa de intrare în oraș. În 1572 orașul a jucat un rol important în economia Olandei de sud, fiind situat pe locul cinci în clasamentul tarii, la capitolul prosperitate economică, desigur ca brănza i-a adus fericirea, el intră în declin însă în secolul 17 și vegetează economic pănă în sec. 19.

Astazi el este un oraș -tărg foarte activ și viața sa se desfășoară în jurul pietei, Markt.

Centrul orașului este parcurs de o retea ieșită din comun de cursuri de ape, ecluzele sale au fost restaurate, la fel ca și podurile. Toate obiectivele istorice se află în centru si sunt la o distantă mică pietonală.

Eu însă nu am venit la Gouda cu vaporul sau cu o corabie istorică, ca alți măndri proprietari de vase, am coborăt în gara orașului pentru prima dată, uluită fiind de fațada modernă a gării și de nelipsitul parking de biciclete suprasaturat, puse în poziție de stand-by, pozez nebunia de biciclete, mi-au intrat parcă în creier si fără hartă, plec spre centrul tărgului, bucuroasă că nu e joi, e miercuri.

O țin drept înainte, trec un pod peste un canal, salut bicicliștii în cărduri de găște, mă împiedic în papuc cu ochii la un coș haios cu un cățel și în 10 minute ajung în buricul orașului cu stil istoric.

Strada Mare cum o botez eu, se cheamă Kleiweg, e o stradă extrem de animată, comercială, eliberată de trafic, e strict pietonală, are o fizionomie calmă provincială, curată, tipic olandeză.

Înregistrez imediat trompetele galbene ce-mi urează bun venit, prin rotile uriașe de brănză ce –mi atărnă deasupra capului pe niste sfori, sper să fie bine prinse, să nu-mi cadă vreuna în cap.

Adulmec în văzduh ,,mirosul de brănză la mama ei acasă’’, nu ca la supermarket, informată fiind că orasul nu mai fabrică celebra roată, industria laptelui s-a mutat în nordul Olandei, cunosc bine acest aspect, dimineata vad pe sosele, cisternele de lapte ce merg spre Friesland.

La ușa unui magazin altă roată răde cu gura mare la mine, de parcă ar zice, vino să mă mănănci drăguță…asteaptă tu un pic, că-ți vin eu de hac, să număr doar euroii, poate cumpăr o rotiță cu coajă verde.

Ajung apoi în inima orașului istoric, e soare dulce ca mierea, e nebunie curată, e zi de tărg cu vechituri …toata piata veche e un bazar, taman bun pentru o pictură în aer liber, negustorii freamătă de nerăbdare și stau de vorbă …. larmă, veselie flamandă, ce mai amuzament, toate mărfurile strălucesc și sclipesc într-un văzduh plin de lumină, mi se cam domolește apetitul turistic, curat ghinion …văd monumentele istorice, putine la număr, printre copertine, cearceafuri, tarabe, șosete, pantaloni, istoria e uitată.

Ce sa vad? nimicuri de toate genurile, lume, lume ce se foieste printre obiecte vechi, fără valoare materială, dau un euro pentru o vedere veche cu orasul Gouda, mă strecor printre tarabe, mă minunez, găsesti aici ce nu –ți trece prin cap, e un aer boem, aici în acest spațiu, dar nimeni nu căntă la acordeon sau la flasnetă.

Vănzătorii își dispută favorurile turistilor gură cască, mă opresc doar la o capotă de masină acoperită cu o pătură colorată, unde erau etalate tot felul de insigne, nasturi, brelocuri și alte prostioare.

Piata apartine multimilor si eu mă simt singură, într-o aglomerație urbană, căreia simt că nu îi apartin. Piețarii așteaptă în zadar potentialii clienti, printre cărti, eșarfe, flori, nasturi, pantofi vechi, jucării, etc, dar cine caută găseste poate și mici comori.

Văd apoi niste tablouri pe care pictorii locali vor să le văndă unor ageamii, dar nu au succes, e un salon aici în aer liber, e sufrageria orasului, alintată de olandezi si de turisti, si invadata de kitsch. Dau ocol, jucăușă și vrăjită pieței largi, dichisită istoric, ca un décor de teatru, luată în derizoriu, de stalurile colorate ale negustorilor moderni, ce isi etaleaza vechiturile, tinute prin mansardele caselor, ce nu prea le mai plac următoarelor generații.

Să părăsim asadar piața de vechituri si să intrăm hotărăt în clădirea superbă pe care scrie Muzeul Brănzei, nimic mai ispititor decăt o felie pentru degustare si căteva poze simpatice. Cladirea mă hipnotizează, aici s-a scris istoria brănzei…intru repede să mai respir, si să scap de înghesuială.

Plimbare istorică medievală prin orașul lui Erasmus, copilul lui de suflet

Centrul orașului este compact si are 300 de clădiri monumentale, majoritate străzilor din această zonă sunt neschimbate din Evul Mediu si o parte din canalele vechi încă supraviețuiesc. Gouda stă strănsă cuminte ca într-un căuș în jurul pieței, în propria ei beatitudine și lumina cade pe casele vechi, cu parfum de epocă, din secolul de Aur.

Pe bătrănele străduțe se plimba ERASMUS, marele umanist al Renasterii nordice, numit copilul orașului Gouda, deoarece rădăcinile lui se află în acest loc, el s-a nascut probabil în Rotterdam, ca fiu nelegitim al unui preot, dar în copilarie a frecventat Scoala Latină din Gouda. La 14 ani rămăne orfan și la 16 ani îl vom vedea frecventănd în apropiere de oras, cursurile unui seminar într-o mănăstire augustină. Mai tarziu el isi va lua numele latin de Desiderius. Bustul său se află în Vrosenpark în Gouda și în muzeul municipal. Agentia locală de turism cu sediul in centru, chiar în Waag, organizeaza tururi tematice, intitulate ,,Plimbarea lui Erasmus. ’’

Piața centrală in forma de triunghi, numita Markt, e coborătă din secolele trecute, ea prefațează intrarea în căteva clădiri vechi, semete, ce afișează niste fatade de toată frumusețea. Casele vechi cu etaj sunt foarte înalte, au acoperișuri înclinate si sunt înghesuite una într-alta, ca într-un sărut etern, spălăndu-și fata in oglinda măreței primării, bijuteria arhitectonică a orașului, unde au loc tărgurile săptămănale, piata de brănză, de carne si de vechituri.

1 Goudse Waag,Regina incoronata a orasului

Casa Balantei, a fost concepută în 1668 de către arhitectul Pieter Post. La primul etaj se căntărea odinioară brănza. Clădirea istorică, construită în 1668 este măndria orașului, nici o construcție din oraș nu are voie să o depășească în înălțime. Astăzi clădirea este Muzeul Branzei și Artizanatului, unde afli o multime de informații despre meșteșugurile tradiționale locale. Pe fațada clădirii se vede o sculptură în piatră, ce ilustrează actiunea de căntărire a celebrei brănze. Mi-a placut tabloul desenat în piatra, care înfătișeaza niste bărbati, pe jumătate dezbrăcati, ei căntăresc brănza, iar altii, îmbracati în niste toge, se uită la cantar, nu nu e o petrecere, căci lipsesc femeile care prepară brănza.

La parterul muzeului este un magazin cu produse alimentare si suveniruri. Dar să evadăm dintre rotile de brănză, încerc să ajung în fața primăriei monumentale, măndria locuitorilor de cateva secole.

Comorile ascunse ale orasului medieval

2 Stadhuis – Primaria, este clădirea răsfățată a orașului, este cartea ei de istorie, dar după amiaza ea este închisă pentru vizitatorii întărziati, dacă ar dori să vadă Sala de căsatorii, sala de consiliu și biroul primarului.

Mi s-a părut o clădire austeră la început, îmi face rău cu ochiul o scară monumentală, dar ea se încruntă si-mi zice ,,N-am vreme pentru tine’’ –îmi trăntește ușa în nas, la ora 3 ea se odihnește, doar funcționarii muncesc pentru binele urbei.

Primăria este impozantă, este o clădire de stil gotic și e ornată cu o scară externă chipeșă foc, în stilul renascentist, adăugată în 1603. Ferestrele din spate si de pe laterale sunt decorate cu volete roșii și albe, ce-i dau un aer vesel în contrast cu cenușiul pietrei. Ca toate primăriile flamande ea este ornată cu numeroase statui ale ducilor si duceselor burgunde, si are frontoane în trepte înalte.

In vara anului 1438, un incendiu devastator a transformat Gouda în cenușă, iar Primăria a suferit pagube imense. Consiliul orășenesc a decis să ridice o nouă construcție care să fie independentă.

După o serie de modificări, clădirea a fost restaurată și adusă la aspectul ei original în 1952.

Pe partea de est văd un carillon care sună la fiecare jumătate de oră, cu niste figurine ce reprezintă niste cetateni, aluzie la acordarea dreptului de oraș de către contele Floris V in 1272. Păpușile încep să se miște animat și spectacolul minunat este aplaudat de copii. Micul căntec care se aude în piață, atunci cănd pornește mașinăria, a fost compus de Maria Bloom, prima femeie din Tările de Jos, care a îmbrățișat meseria jocului cu carillon.

La intrarea pe scările Primăriei din Gouda este scris ,,Audite et alteram partem ‘’, adică ,,Ascultă și cealaltă parte’’, literele aurii moderne amintesc cred de rolul de curte de justitie al clădirii.

A fost destul de greu să prind în poze simbolul orașului, printre tarabe si copertine, ce acopereau obiectivele istorice.

Strada Kerkstraat duce de la Markt spre o zonă foarte veche cu alei pavate ca în Evul Mediu, care înconjoară biserica gotică a orașului.

…Mergand pe o alee strămtă pe urmele unui domn cu un cătel, observ turla unei biserici imense, ascunsă bine printre clădiri, dacă nu-I vedeam moțul, puteam să o ratez, dar sunt indicatoare turistice pe la colțuri.

Trec mai întăi pe lăngă fostul spital al orașului, numit Catharina Gasthuis care este astăzi Muzeul Gouda muzeul municipal, cu o minunată poartă renascentistă, din 1609, asupra lui voi reveni altă dată, am intrat în el pentru o expozitie temporară a lui Rembrandt.

Era aproape 4, aveam de ales între biserică si muzeu, deoarece se apropia ora închiderii.

Sint Janskerk de pe Achter de Kerk 16 este cea mai mare biserică din Olanda, renumită fiind pentru vitraliile ei de sticlă și lungimea ei de 123 m. Intrarea in biserică costă 4.50 euro pentru a admira vitraliile, niste ferestre pirogravate ce reprezintă scene din Biblie și istoria natiunii.

Am citit că în spatele acestei biserici Erasmus se juca cu cercurile, în copilărie. Biserica e mentionată pentru prima dată în 1280 si poartă numele lui Ioan Botezătorul, sfăntul protector al orașului. A fost imposibil să prind un unghi favorabil pentru a prinde bazilica în toată măreția ei.

După un incendiu în 1522 Sint Janskerk a fost reconstruită și noi vitralii de sticlă, au fost dăruite de orașe precum Amsterdam sau Harlem. Desenele originale cu cele 72 de ferestre au fost păstrate si se află expuse din 2011 in Muzeul Gouda. M-am uitat din usă la căteva vitralii, disperată că aparatul foto dădea semne de somn, si mai aveam doar o oră pana la închiderea muzeului local.

Strada Achter de Kerk duce spre o capelă de cărămidă proiectată după modelul Bisericii Sfantului Mormănt de la Ierusalim. Dacă o luăm spre dreapta pe strada Spierigstraat, ajungem la portaluile unui orfelinat vechi din sec. 17 si la un azil pentru săraci.

Mai la sud de muzeul Catharina Gasthuis, adică de Muzeul municipal, pe cealală latură a canalului se află muzeul De Moriaan Pipe Museum , într-o casă de negustor din sec 17. Aici sunt expuse pipe fabricate în Gouda, care era în trecut principala producătoare de pipe de lut, tigle si ceramică.

Numele de Moriaan se traduce prin ,,Maurul’’, exista credinta că în sec 18 maurii erau fumători de pipă. Muzeul adăpostește o colectie de pipe de lut, al căror mestesug a fost introdus in oraș pe la 1620 de niște fabricanti de pipe englezesti. Aceste lulele lungi apar în tablourile marelui pictor flamand, Jan Steen.

,,Muzeul de Rezistență din Sudul Olandei'' nu l-am vizitat, dar pentru cei pasionati de istorie, e bine de știut că el se află într-o fostă bancă din centrul orasului, și oferă informații despre violarea drepturilor omului în timpul celui de-al doilea război mondial.

Promenada pe canalele din Gouda

Din luna mai pănă în septembrie, compania ,,Reederijj de Ijsel’’ te invită la plimbare cu vaporasul de-a lungul centrului orașului, cu 10 euro. In Gouda se poate petrece un weekend agreabil, e doar la o oră distantă de Amsterdam sau 20 de minute de Rotterdam sau Utrecht.

Plăceri culinare

Piața centrală este salonul orasului, care te invită în restaurante, baruri si terase, de unde admiri clădirea Primăriei. De-a lungul canalelor si pe străduțele din jurul bisericii Sint-Janskerk există o rețea bogată de restaurante si cafenele, care iti propun un meniu bogat.

Eu vreau însă să evidentiez celebrele gofre cu sirop de Gouda, numite ,,stroopwafel’’, deoarece aceste mici delicatese au fost fabricate pentru prima dată la începutul sec X in acest oraș. Există un local numit Van den Berg, pe Lange Groenendaal 32, unde gofrele artizanele cu sirop au fost fabricate pentru prima data de un brutar, la începutul sec. 19.

Pentru muzeul brănzei din Gouda, voi scrie poate, un articol separat, atunci cand mi se va face dor de o roată portocalie …

Am încălecat pe o șa de bicicletă si v-am spus povestea unui oraș mic cu zămbet portocaliu, dacă vă place îl gustați, dacă nu, ne întălnim alta dată, cănd voi fi mai inspirată.

---

VIZUALIZĂRI: 3986 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI