La vecinu’ in vizita – Kiefersfelden, Germania

TIPĂREȘTE

Vecinu’ meu e un mosulet dragut care m-a invitat de multe ori sa il vizitez, mi-a spus ca daca trec pe langa casa lui sa nu il ocolesc, dar pana acum recunosc cinstit ca desi am trecut de multe ori pe langa el nu m-am oprit desi e la 3 minute de mine (cu trenul) si e un orasel care merita descoperit. Sunteti mirati ca am zis orasel? Dar pe cine credeati ca vizitez?

Pentru aceasta zi aveam in plan fie o biserica…... si nu rade prietena, am una pe care am pus ochii mai demult dar am sa ajung si la ea, dar acolo pot sa merg si iarna, desi inhaimurat sa urci peste 100 de trepte, ajung sus deja cu limba de un cot, dar asta alta data, fie acest orasel care in final a iesit castigator.

Este aproape de mine, din balcon chiar vad una dintre bisericile de acolo, asadar am luat trenul si 3 minute mai tarziu eram acolo. Imi localizasem deja si pe tableta niste puncte de interes, in rest insa voiam sa il descopar asa cum e. Pana sa il descopar in prezent, am incercat sa il descopar in trecut si am descoperit ca istoria lui incepe mult in urma, fiind mentionat in documente in jurul anului 1135. Asadar e un mosulica care se tine bine, cred ca foloseste cremele Anei Aslan ????.

Imi propusesem sa ajung si aici la niste chei spectaculoase, insa pana in primavara urmatoare traseul e deviat si se face mai mult, dar o sa ajung si acolo, deci mi-a mai ramas doar oraselul, dar nu m-a dezamagit deloc, si de ce spun asta? Aveam senzatia unui loc unde timpul a stat in loc, case frumoase, oameni linistiti, o liniste coplesitoare parca, singurul element perturbator fiind sirul de masini ce strabateau orasul dinspre Munchen spre Innsbruck.

Foarte aproape de gara apare primul “obiectiv” si anume Insola – un strand care atat cat l-am vazut din afara pare atractiv, asa ca am sa am in vedere si aceasta varianta pentru petrecea timpului liber (e deschis si iarna).

Langa Insola este si primaria, o cladire simpla dar tare frumoasa si care are pe aproape si un grup statuar care aduce aminte de niste batalii de acum 400 de ani.

Ajungem si la farmacia orasului, care arata ca o pensiune la munte, o casa cu etaj, etajul fiind din lemn si infrumusetat cu multe flori. De o parte si de alta a drumului sunt case frumoase, magazine diverse (ca supermarketuri am vazut Norma, Rewe si Penny am vazut pe net ca au si Lidl dar era cam departe sa ajung acolo). Exista si cateva locuri de joaca potrivite mai ales copiilor pana in 12 ani, si dotate simplu, nu sofisticat, insa atat de potrivit pentru varsta lor.

Am spus ca timpul a stat in loc pentru Kiefersfelden, sa vedeti cum arata sectia de pompieri. Prin orasel trece si un rau care se numeste Kieferbach si pe care chiar au montat o mica centrala hidroelectrica. Si tot mergand asa, facand poze caselor frumoase pe care le intaneam in jurul meu am ajuns la o mica bisericuta luterana unde afara era postata o invitatie de a intra pentru ca este deschis. Nimic mai grest, este inchis, asa ca mi-am continuat drumul mergand pe langa raul Kieferbach, traversand un mic podet de lemn pentru a ajunge la un loc de joaca foarte modest dotat, insa aici la o masa printre pomi erau doua tinere iesite la picnic, pe masa aveau termosul cu cafea, ceva prajiturici si se bucurau de linistea pe care le-o ofera locul, erau singurele in acel parculet si erau sub supravegherea unei statuete care reprezenta un preot care tinea ocrotitor in maini un porumbel, dar se pare ca nu a prea fost ocrotitor deoarece porumbelul nu mai avea cap ????.

Dar in drumul meu am dat peste o capela micuta, cred ca de marimea unei camera micute, si care spre surprinderea mea era deschisa. Este vorba de Capela lui Sebastian, construita in 1616, dedicata lui Sebastian care a fost un soldat roman, si care a fost omorat in anul 288 pentru credinta lui in crestinism. Incepand cu secolul al IV lea a fost venerat pentru ca mai apoi sa fie sanctificat intalnindu-l atata in biserica catolica cat si in cea ortodoxa.

Drumul meu nu avea o tinta name, incercam sa prind in priviri casele din jurul meu sau constructiile mai inalte, si normal ca la constructii inalte se incadreaza bisericile. Daca o sa spuneti ca v-ati saturat de biserici nu am ce sa fac, in rest scolile, bancile, gradintele si alte institutii publice, au niste sedii destul de modeste si daca nu ar fi marcate nu mi-as fi dat seama ce sunt. Iar despre biserici, stati linistiti, nu am sa intru in amanunte. Asadar am ajuns in dreptul primei biserici, Biserica Catolica “Sfanta Cruce” si pe care am putut sa o vizitam si in interior, si putin mai sus de ea se afla o alta biserica catolica dar care acum era in renovare si nu se putea vizita in interior. Aici insa se afla si cimitirul si chiar daca o sa vi se para ciudat, este un loc de plimbare minunat, asta deoarece mormintele sunt dispuse pe terase pe mai multe nivele si nu ai senzatia pe care o ai intr-un cimitir obisnuit, este un loc care te linisteste. Un lucru interesant aici (si util as putea spune) exista o cutie in care se aflau lumanari si daca introduceai 1.5 euro primeai o lumanare. De asemenea aici exista si o fantana si niste stropitori acolo care putea fi folosite pentru ingrijirea mormintelor.

De aici m-am indreptat spre Capela lui Otto. Capela lui Otto este vizibila si din tren dar si de pe sosea, asa ca am vrut sa o vad si sa aflu mai multe despre ea. Ea a fost ridicata in 1834-1836 de regale Ludwig I al Bavariei ca dedicatie pentru fiul lui numit rege al Greciei. In urma rezboiului impotriva Imperiului Otoman nou infiintatul stat numit Grecia, a fost recunoscut ca atare de Protocolul de la Londra si dupa cativa ani zbuciumati statele semnatare ale protocolului, adica Marea Britanie, Franta si Rusia au propus Greciei sa aleaga un print european ca rege. Otto a acceptat asta (de fapt prin tatal lui, el fiind inca minor, avea 16 ani) asta dupa ce alti doi printi refuzasera. Am citit cate ceva si a fost chiar interesant, ce a fost insa si mai interesant asa cum am citit, a fost Regele Greciei dar niciodata Regele grecilor.

Dar ceea ce a fost cel mai frumos la aceasta excursie a fost ca m-am bucurat de niste ore placute, intr-o atmosfera linistita unde din 7000 de locuitori ai orasului nu cred ca am vazut 200, un orasel pe care va invit sa il descoperiti si voi prin pozele atasate.

---

VIZUALIZĂRI: 871 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI