Orașul așezat deasupra abisului: Ronda

TIPĂREȘTE

În graba mea de a vă povesti despre maimuțe și despre Caminito del Rey, îmi dau seama că am omis unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am văzut în Spania: Ronda. Vi-l prezint acum, cu mențiunea că l-am văzut înainte de pitorescul Setenil de las Bodegas, și îmi pare rău că vă port ca pe aripile unui flamenco pe care încă nu îl stăpânesc prea bine. Am zis flamenco, nu flamingo, da? Suntem pe dans, lupte cu tauri și bandoleroși. Suntem în Ronda!

Are un fel unic de a te cuceri: lumină caldă, străzi albe, statui cu toreadori și miros de portocali. Un pod imens leagă două părți ale orașului despărțite de canionul El Tajo.  

Ai senzația că ai ajuns într-o scenă de film cu eroi medievali.   

Partea veche, La Ciudad, un labirint de străduțe pavate flori colorate și ziduri albe de influență maură. Partea noua, El Mercadillo e partea modernă a orașului. Mai nouă, dar nu e nouă. E doar construită în secolul XV, după ce orașul a fost cucerit de creștini.

Parcăm mașinile într-o parcare publică din  Piaza del Toro și căutăm rapid un loc pentru cafea. Pentru mine cafeaua e opțională, Ronda abia se trezea la viață, așa că aleg să văd cea mai veche arenă de lupte cu tauri. Îl iau cu mine doar pe Adi, restul nu sunt interesați să intre. Costul unui bilet 9 euro. Îmi plac animalele și nici o distracție nu e mai importantă ca protejarea lor, dar când aud de toreadori, matadori sau gladiatori devin brusc interesată.  

În unele regiuni ale Spaniei, luptele cu tauri au fost interzise sau restricționate. În Andaluzia tradiția continuă, iar arena rămâne un punct cultural și turistic important. Arena din Ronda este cea mai veche și una din cele mai faimoase din Spania. A fost construită in 1785.

Știți diferența dintre toreador și matador? Matador este termenul specific pentru toreadorul principal care termină lupta cu taurul și îl ucide la final. Matadorul e profesionist, are experiență și autoritare, are rolul central în spectacol. Toreadorul e un termen mai mult literar, mai poetic și include pe oricine luptă cu taurul indiferent cât de novice ar fi. Oricine se bagă în arenă cu taurul poate fi toreador, puțini sunt matadori.  😊 Orice vizită la muzeu se lasă cu informații.

Poate nu știți, nici eu nu știam, dar o coridă clasică are trei etape.

Tercio de Varas (cu sulițe) cînd toreadorii evaluează și testează forța taurului, iar picadorii (călăreți cu sulițe) intră pentru a slăbi taurul și a-i observa temperamentul.

Tercio de Banderilleros (cu steaguri colorate)   când toreadorii înfig steaguri colorate în umerii taurului enervându-l și pregătindu-l de final.

Tercio de Muerte (finalul) când matadorul intră singur cu o pânză roșie (muleta) și sabie. Lupta nu are ca scop moartea ci demonstrația unor abilități, eleganță și tehnică. E un ritual artistic, nu un sport. Fiecare mișcare are o semnificație, iar spectacolul combină muzica, costumul și teatrul.

Când am intrat în arenă, credeam că acum nu mai moare nici un animal... Greșit. Într-adevar în unele locuri se organizează coride simbolice unde taurii nu sunt răniți sau uciși, păstrând doar partea artistică a spectacolului. Dar aceste evenimente nu sunt foarte raspândite, publicul nu vrea simulări.

Îmi propun pe viitor daca e să văd un spectacol pe o arenă, să fie un meci de fotbal. Și asta ține de tradiție, nu?  😊

Cu străzi înguste, clădiri albe și poduri spectaculoase, cărări pietruite spre puncte de panorame sau mirador cum preferă spaniolii, cu scări fără număr spre fortificații, spre cetate, spre poduri, spre restaurante, Ronda este locul ideal unde poți să faci pași mulți dacă ești în vreo competiție online cu colegii. Ne bucurăm pentru Sandi, că ajunge pe primul loc, și încercăm să o ținem acolo și în zilele care urmează.

Puente Nuevo, simbolul orașului se înalță dramatic peste canionul El Tajo. La o înălțime de peste 100 de metri priveliștea asupra orașului vechi și a dealurilor din jur te captivează. O văzusem în poze, dar în realitate am fost cucerită. Mă împiedic de mai multe ori; încercarea mea de a vedea în depărtare mă face să uit de obstacole din apropiere.

Alegem să coborîm spre râu, vedem în față o cascadă. Există un drum care coboară treptat spre baza canionului unde se formeaza mici suvoaie ale râului Guadalevin. Traseul este asfaltat până la un punct, apoi pietruit sau cu trepte, apoi pe anumite porțiuni devine abrupt. Priveliștea e prea spectaculoasă ca să ne oprim, așa că ne prăfuim papucii și hainele, ne așezăm pe pietre să coborâm mai ușor. Mai pierdem din noi pe traseu. La o bere, la o prăjitură sau la câte o panoramă de care nu ne putem dezlipi. Rămân doar cu Em și suntem hotărâți să mergem pâna la cascadă. Pe drum, turiști agățați de câte o stâncă ne roagă să îi fotografiem. Ne întorc favoarea. Fiecare e artist în felul lui, dar natura ne întrece pe toți. Nimeni nu e suficient de mulțumit de ce captează imaginea. Mă uit la poze și îmi spun: se poate mai bine. Realitatea bate poza. Poate daca merg mai jos... Mai jos mă așteaptă alt tablou, pe care numai ochii îl pot aprecia. Dăm peste o moară părăsită. Un suvoi de apă murmura povești cu bandolerosi, ascunse în ruine. Mai aveam puțin până la cascadă, dar alegem să urcăm să nu ținem grupul pe loc prea mult. Personajele de pe pietre ce stăteau la fotografiat se schimbaseră, imaginea canionului era aceeași. Doar cerul era mai încărcat. Energia noastră, la fel. Nu ne putem opri, vrem să vedem orașul din toate părțile. Și e frumos indiferent de unde în privești.

Reunim grupul, aproape complet și ne propunem să trecem pe cealaltă parte a orașului la niște fortificații. De-a lungul zidurilor sunt multe turnuri de observație și bastioane dovadă a importanței strategice a orașului. Ronda a fost sub stăpânirea maurilor timp de mai multe secole. S-au dus lupte între triburile maure și fortele creștine conduse de Ferdinand de Aragon si Isabella  de Castillia, care încercau să recucerească teritorii in timpul Reconquistei. (1485)   

Până în secolul XIX zone din jurul Rondei erau populate de faimoșii bandiți, un fel de haiduci numiți Bandoleros. Ronda era fortăreața lor. Deși erau infractori, în folclorul spaniol aceștia sunt un fel de eroi, care luau de la bogați și uneori împărțeau cu săracii.

Fiecare priveliște mă făcea să îmi imaginez cât de privilegiați au fost locuitorii Rondei, indiferent de perioadă, să traiască, să construiască și să lupte pentru astfel peisaje pitorești, iar eu cât de recunoscătoare pot fi că am reușit să le văd pe timp de pace.

Îmi dau sema ce multe lucruri poți să afli și să înțelegi atunci când călătorești. Informații care nu există pentru tine, sunt istorie, stil de viață și inspirație pentru alții. Iar când le afli, îți dai seama ce puține știi. Întotdeauna ceea ce nu știu mi s-a părut mai important decât ceea ce știu deja, iar călătoriile nu reușesc să îmi stăpânească dorința de a afla mai mult. Nici nu am plecat din Spania și vreau să revin, să le învaț limba, să le ascult muzica, să simt pasiunea din tot ce transmit. Să port culoarea roșie și să dansez.

Ne îndreptăm pașii spre un restaurant. De dimineață ne-am propus să mâncăm rabo de toro. Alegem restaurantul lui Don Javier, și evităm să rămânem la mesele din stradă.

Pe cer se adunaseră nori supărați. Nici nu am terminat bine codițele de taur că o ploaie puternică i-a adus pe toți înăuntru. Restaurantul era prea mic pentru câți oameni aveau nevoie de adăpost, așa că luam decizia să plecăm, deși picături mari de apă ne înmuiau hainele. Mie apa mi-a plăcut întotdeauna. Sub toate formele ei. Mă avânt în apă fără rețineri, țin un pahar cu apă lângă mine tot timpul. Mă bucur de ploaie și mă gândesc că e bucuria pământului. Mi s-a părut că face parte din poezia acelui loc, așa că am savurat fiecare picătură care m-a udat în Ronda. Iar praful pe care-l adunasem pe papuci de pe cărările prăfuite călcate cândva de bandolerosi, s-a dus și el.

A făcut loc pentru altul nou. Purificați, cu mințile pline de poezie și burticile fericite, pornim spre un alt loc fermecat.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 4 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI