Riga, un crâmpei din “Baltic way”

TIPĂREȘTE

Am avut ocazia în urmă cu câțiva ani de a gusta un pic din aerul baltic, cu prilejul unei conferințe organizate la Riga. Deși în genul acesta de călătorii timpul dedicat activităților turistice este extrem de limitat, în cel mai bun caz o cină în oraș, totuși am profitat de o după-amiază în care am evadat pentru câteva ore de la program. Astfel pot să vă introduc un pic în atmosferă, deși am fost trădat de cardul aparatului foto pe care n-au mai încăput decât patru poze.

Drumul până în Riga pot spune că a fost de coșmar. Birocrații de la Bruxelles mi-au pregătit o călătorie formată din 4 segmente: Timișoara-Viena-Praga-Varșovia-Riga. Practic am decolat din Timișoara la 6 AM și am aterizat pe aeroportul din Riga la 10 PM. Am avut și ghinion de neșansă, adică vreme ploioasă toată ziua, neputându-mă bucura de o priveliște aeriană nocturnă asupra orașului și a Golfului Riga (Rigas juras licis în Letonă). De la aeroport am călătorit cu un airport shuttle circa 20 de minute până la hotelul aflat chiar în centrul orașului.

Cazarea a fost asigurată la Reval Hotel Ridzene (devenit ulterior Radisson Blue Ridzene) considerat a fi unul dintre hotelurile de lux ale orașului. Hotelul era cotat doar cu 4 stele, deși ambianța aducea mai degrabă cu 5 stele adevărate. Dar despre hotel prefer să nu să scriu deoarece impresiile mele nu mai sunt de actualitate. Oricum, principalul atu al acestui hotel este amplasarea, fiind aproape de orașul vechi (5-10 minute pe jos) și de principalele obiective turistice.

Letonia este o țară despre care nu știam prea multe și cred că nu este lipsit de interes să scriu câteva rânduri aici, culese de prin pliantele aduse cu mine. Letonii spun că cele mai vechi așezări descoperite pe țărmurile baltice datează din anul 2.500 î. H. iar primul oraș, Riga, a fost construit prin anul 1201 de către episcopul reformat Albert. De fapt cruciații germani au dominat regiunea pentru următorii 400 de ani, punându-și amprenta și asupra religiei letonilor, care în marea lor majoritate sunt protestanți. La fel ca în cele mai multe state est-europene, istoria letonilor este un șir de nesfârșite ocupări și eliberări. După germani, au fost ocupați de suedezi (1629), apoi de ruși (1710), aceștia la rândul lor au fost înlăturați de către armata lui Napoleon (1812), apoi din nou ruși iar în 1918 și-au declarat independența. Din nou au fost ocupați de ruși în 1940, care au început să-i deporteze în Siberia. Însă nu pentru mult timp, pentru că în 1941 rușii au fost alungați de către naziști. Nici aceștia n-au stat prea mult, pentru că în 1944 “marea armată sovietică eliberatoare” i-au alungat și pentru următorii aproape 50 de ani au făcut ce știu ei mai bine: deportări în Siberia. În 1991 Letonia și-a dobândit independența iar din 2004 este membră a Uniunii Europene.

Am făcut această mică incursiune istorică deoarece aici am găsit explicația pentru două aspecte care au fost oarecum neașteptate pentru mine. În primul rând faptul că limba vorbită pe stradă e mai mult rusa decât letona. De fapt, letoni par a fi doar 47-57% din populație (depinde de sursă), ruși circa 40% iar restul provin din fostele state sovietice. Al doilea aspect este arhitectura familiară a orașului: orașul vechi este tipic german iar cartierele de blocuri sunt tipic sovietice. Ici-colo mai vezi câte o clădire care amintește de ocupația suedeză.

Riga este un oraș-port la Marea Baltică, fiind străbătut de râul Daugava și are o populație de circa 800.000 locuitori, dintre cei aproape 2,5 milioane câți are Letonia. M-am “înarmat” de la recepția hotelului cu o hartă și un ghid inyourpocket și am pornit la plimbare. Emblematică pentru oraș este biserica Sf. Paul despre care se spune că este cel mai reprezentativ exemplu de arhitectură gotică din țările baltice. Despre turnul bisericii se spune că ar fi blestemat, deoarece a fost distrus și reconstruit de mai multe ori de-a lungul existenței sale. Castelul Riga, este un alt obiectiv turistic, găzduind două muzee și reședința președinților Letoniei. Biserica Sf. Ion a fost inițial o mânăstire dominicană, transformată ulterior într-o biserică reformată. Catedrala orașului a fost construită de către episcopul Albert în 1211 și este, bineînțeles nu-i așa?! , cea mai mare catedrală din țările baltice. Aici se pot audia concerte de orgă, deoarece catedrala are cea mai mare orgă din țările baltice, bineînțeles. Nu în ultimul rând, dacă o căutați pe cea-mai-cea dintre țările baltice, orice ar fi aceasta, o veți găsi în Riga cu siguranță. Totuși, lăsând gluma la o parte, o plimbare prin orașul vechi are un farmec aparte. Atenție la încălțări pentru că totul este pavat cu piatră cubică! Cum tot căscam gura la Casa Pisicii sau la Casa Capetelor-negre, i-am zărit la o terasă pe colegii din Letonia, Estonia și Lituania. N-am stat prea mult pe gânduri și am onorat invitația de a zăbovi puțin la o bere și iată ce am aflat:

Inedit: Riga este una dintre destinațiile favorite pentru “binge drinking”, atât pentru britanici cât și pentru finlandezi. Biletul de avion pentru primii, sau cel de ferry-boat pentru ceilalți, costă cât două halbe de bere la ei acasă. Prin urmare este de evitat weekendul, când străzile sunt pline de hoarde de tineri rupți de aburii alcoolului (și nu numai).

O diferență culturală des întâlnită “la o bere” cu balticii este că subiectul sportiv preferat nu îl reprezintă fotbalul ci schi-fondul. Orice baltic care se respectă are în buzunar o hartă cu cele mai bune trasee pe care este nerăbdător să le analizeze cu comesenii de ocazie, cu lux de amănunte.

Clienții hotelurilor de lux sunt în principal oameni de afaceri ruși, însoțiți de nelipsitele trabucuri cubaneze. Din câte mi s-a spus, sauna din hoteluri trebuie evitată deoarece aici este teritoriul predilect unde se întâlnește cererea cu oferta de servicii de escortă.

Letonii, alături de Estoni și Lituanieni, sunt mândri pentru că au rămas în memoria colectivă a planetei datorită evenimentului petrecut pe 23 August 1989, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov. Cu acest prilej a fost organizat un lanț uman de la Talin, prin Riga și până la Vilnius, pentru a protesta împotriva pactului și a cere dezvăluirea clauzelor secrete ale acestuia. La eveniment au participat peste un milion de oameni, care ținându-se de mâini au acoperit întreaga distanță de 600 de kilometri. Evenimentul este listat în “Memoria Lumii” a UNESCO sub denumirea de “Baltic Way”. Dacă vă interesează mai multe amănunte le găsiți aici http://balticway. net/ sau pe wikipedia.

Cum se apropia ora cinei festive, ne-am grăbit să ne întoarcem la hotel, nu înainte de a ne mai arunca puțin ochii prin vitrine. Din câte am văzut, prețurile din magazine sau restaurante nu mi s-au părut a fi mai mari decât la noi și cam peste tot m-am descurcat bine cu limba engleză. De anul viitor și Letonia va intra în zona euro (1 euro=0,7 lats) iar cardurile VISA și MasterCard sunt bine primite peste tot.

Și în Riga există sistemul de “Riga Card” iar un “Sightseeing City Tour Buss” în regim de hop-on hop-off cu ghid audio costă circa 12 euro pentru o oră și jumătate. Un tur pe jos prin orașul vechi cu ghid, nu cu escortă (sic!) costă 24 euro și durează tot o oră și jumătate. Poate cu altă ocazie...

Și da, de Nadia sau Hagi au auzit și letonii.

---

VIZUALIZĂRI: 3381 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI