Supreme True Safari

TIPĂREȘTE

Prima excursie platita (80 euro /persoana - pe plaja, la citeva zile, cind am intrat in vorba cu un vinzator de excursii, mi-ar fi oferit la pret de 50) a fost un safari in ziua de joi la ora 8 si10. Ne-am prezentat cu totii in fata receptiei si la ora astabilita a venit un camion fara geamuri care ne-a preluat alaturi de alti turisti. Am mai trecut pe la alte hoteluri ca sa colectam turistii pina s-a umplut camionul si cam dupa o ora am plecat la drum.

Ghidul notru avea sa fie Alehandro, un tip dragut in virsta de 46 ani. Pina am ajus la primul obiectiv -ferma de cai unde aveam sa calarim, ne-a povestit cite ceva despre Republica Dominicana si despre regiunea Arena Bianca prin care calatoream. Ne-a mai spus ca durata excursiei va fi de vreo 7 ore dar noi am ajuns inapoi la hotel cam dupa 10 ore.

Dupa ce am trecut prin niste “localitati” fara nici un fel de indicatoare cu nume, unde locuintele bastinase erau foarte saracacioase si mizere, unde populatia nu facea altceva decit sa lincezeasca pe un scaun, tabla, pe orice altceva si-ar fi putut intinde oasele lenese, am ajuns si la ferma noastra. Acolo am ramas muta de ceea ce aveam sa vad. O multime de cai stateau inghesuiti intr=un “cotet” precum stavrizii in conserva. Cind li s-a deschis usa sa iasa, au putut si ei respira si si-au putut largi burtile slabe, macar cu aer, altfel in inghesuiala aia, stateau lipiti unul de altul. Ghidul ne avertizase ca nu e nici un pericol sa calarim, ca vom primi o casca obligatorie si ca acei cai au doar patru viteze: incet, incetisor, foarte incet si stop!

Ne-au incalecat in functie de puterea calului, adica unuia mai zdravan i-a revenit un calaret mai vinjos, iar gloabele le-au revenit doamnelor mai slabe de inger cit si de trup. ;) “Roibul” meu era un amart de cal care a venit la pachet cu un baietel slabanog si el. Nu stiu ce l-a facut pe baiat sa nu dea drumul sforii cu care era legat calul, astfel ca am beneficiat de “sofer” inclus. Vrind sa sparg ghetata, l-am intrebat pe copil cite ceva si mi-a raspuns foarte prompt. Il chema Wili, avea 13 ani, da, era la scoala in clasa a cincea si lucra cu caii de 2 ani. “Si cit cistigi? ”. “Pe mine nu ma platesc, eu doar ajut! “. Mititelul de el! Si-a tirit picioarele incaltate cu niste papuci de plastic printr-un noroi adinc. Dupa vreo 20 de pasi Roibul s-a oprit. I-a soptit ceva la ureche, apoi a zimbit si a zis “ok”, de parca “naravasul” i-ar fi raspuns la intrebare. ”Ce se intimpla? De ce s-a oprit mirtoaga? “ (bineinteles ca n-am folosit acest cuvint pentru al lui “the Horse”) _ si mi-a raspuns simplu: “Esta urinando! ” Na-ti-o buna ca ti-am dres-o! N-am stiut ca, caii nu pot face pipi din mers. Si-a reluat pasul dupa citeva minute dar nu a schimbat viteza. Am mers pina in virful unui deal de unde am revenit la punctul de incalecare. Acolo i-am cerut sotului sa imi dea un bacsis pentru baietan care era cit pe ce sa dispara, semn ca nu s-ar fi asteptat la un banut. Nimic din comportamentul lui demn nu a lasat sa inteleaga ca cere ceva.

Dupa ce am predat castile ne-am spalat pe miini la niste chiuvetele curate si pentru cine avea nevoie, erau si toalete. Urmatorul obiectiv, o ferma unde o sa vedem cum se fabrica trabucurile si ciocolata. Too late! Le vazuseram inainte cu o zi in fabricuta aia asa ca pentru noi nu a fost interesanta aceasta vizita. Ne-am mai aruncat un ochi la produsele expuse la vinzare si cei de acolo crezindu-ne dornici de cumparaturi, ne-au oferit cite un suvenir -un lemnisor sculptat in forma de trabuc legat de un snur- (fetelor) iar barbatilor le-a dat cite un trabuc veritabil sa il fumeze pe loc. Al meu consort a tras un fum de m-am inecat si eu, nu numai el, si l-a bagat in traista. Am facut un tur pe afara iar la plecare ne=au oferit bucati de trestie de zahar si nuca de cocos. Nuca mai mincasem dar tresite niciodata. A fost foarte buna. Ne-am imbarcat pe locurile noastre si am plecat din nou la drum.

Urmatoarea oprire a fost o scoala. 2 pusti (aveam sa aflu de 6 si de 11 ani) stateau afara linga gard si se uitau pe o carte cam ca abecedarul nostru. Cind au vazut camionul, nu s-au miscat sa sara pe noi, si-au vazut mai departe de silabisitul lor. Abia cind ne-am apropiat de gard si le-am zis “hola” ne-au zimbit, au luat cartea si ne-au zis “Uitati, oameni albi, ce carti avem noi! “. Doi copii curati si frumosi! Nu ni s-a permis sa intram in scoala ci doar sa privim printre niste gratii cum arata sala lor de clasa si copiii din banci. Pe table era scrisa tabla inmultirii cu 2. Nu am facut galagie ca sa nu ii deranjam. Am tras o poza printre zabrele si am plecat. Nu ni s-au cerut bani, donatii, ciubucuri si nici bomboane. Ni s-a spus ca e interzis sa le dam bani copiilor, putem sa le dam doar bomboane daca dorim. Cum nu aveam asa ceva la noi, celor doi pusti de afara le-au fost indesate cite o bancnota pe “shestache” si cite un pahar cu suc din camionul nostru. Au fost foarte fericiti si noi am ramas profund emotionati.

Mai departe am mers in capitala de regiune, Higuey. Pe drum au inceput sa apara dughene de tot felul. Cred ca stiti din alte articole cum vind ei carnea atirnata pe marginea drumului. Ghidul ne spunea ca e carne afumata. Afumata de la camioane. :)O sa vedeti in poze cum sint cirnatii atirnati pe un bat pe linga chiuvete, mopuri si alte hirburi. Nu stiu cum cineva poate cumpara asa ceva. Am oprit sa vizitam biserica din aceasta localitate. Pe cea veche unde se spune ca s-a aratat Fecioara (Alta Gracia), am vazut-o din camion, insa de citiva ani s-a construit una mai noua in care sa incapa credinciosii. Religia predominant este cea catolica insa dominicanii accepta toate religiile: evrei, crestini, musulmani, adventisti si chiar atei. Sint foarte deschisi si permisivi.

Ajungem in fata unei cladiri impresionante pe care acum 6 ani am vazut-o doar din autocar in timp ce ne indreptam spre Saona. Am intrat cu camionul in incinta unei parcari, am facut o sedinta foto cu grupul, pe scarile bisericii apoi ni s-a spus ca femeilor care au pantaloni sau fuste scurte, li se vor da cinte o fusta lunga la intrare. Eu aveam pantaloni scurti dar n-am mai stat la coada sa iau fusta ci mi-am dat baticul jos si l-am pus in fata precum un sort. Am trecut asa… am pasit in interiorul maret al bisericii. Usile erau cu niste aplicatii de bronz insa interiorul nu era chiar pompos. Doar vitraliile atrageau atentia. Ne-au trecut pe la niste Moaste … unde era interzis fotografiatul, ne-am inchinat si am iesit afara. O doamna a venit dupa mine ca sa ii dau fusta. Am jumulit baticul de la burta si i-am zis ca e al meu, ca nu e fusta de la ei. S-a scuzat si a plecat.

Noi am pornit spre urmatorul obiectiv – piata de marfuri. Daca am crezut ca le vazuseram pe toate, ei, aici am vazut pe mama lor (ale celor TOATE) ! Am plecat ingroziti si cu o mare stare de greata/voma. Ne-am dat jos din camion la semnalul ghidului si am fost lasati sa mergem in voie prin piata. Am fost avertizati ca o sa simtitm ceva mirosuri insa nimeni nu s-a asteptat ca mirosurile sa fie la intensitatea aia. Am trecut pe linga un “tip” (nu gasesc un alt cuvint) care, aparent, statea pe un scaun. Avea pe el un fel de uniforma nedefinita. In mina se “juca “ cu o scula… (am crezut ca era un feon). Fratiwer!!! Cind am ajuns in dreptul lui, ghidul ne-a zis ca domnul este politest si a scos dintre picioare… scula in intregime. Era o ditamai puscoaia… Cind am trecut pe linga el l-am rugat zimbind sa ne dea voie sa facem o poza cu el. Credeti ca mi-a aratat pusca? NU, mi-a zimbit si a stat la poza! Voi ati fi avut curajul asta? Am inaintat inspre piata admirind ornamentele de Craciun cu care erau impodobite cele ce puteau fi numite magazine. Am trecut pe linga “birouri” de reparat ceasuri sau telefoane… sau diverse obiecte.

Pe marginea drumului unii vindeau in roabe limoncele decojite, altii pungute cu trestie de zahar, altii aveau roabele pline cu sosete, chiloti si papuci. Bananele zaceau in stive direct pe caldarim. Condimentele erau in saci alaturi de fiare vechi sau alte blide. Cind am trecut pe la raioanele de carne, ne-au venit toate matele in gura. Breeee, nici urma de frigider sau ceva de genul. Iar la raionul de Avicola, am ramas ingroziti. Puii vii cotocdaceau intr-un colt iar in fata, la taraba, erau expuse neamurile lor frumos epilate. Unul spala puii intr-o zeama pestilentiala iar altul se spala pe picioare tot in zeama aia. Si zeama se scurgea printre tarabe, in calea cumparatorilor. Salamurile erau atirnate in grinda unei usi, direct la aer… Doamne, Maica Domnului! Atit am zis si am plecat de acolo.

Urma sa mergem la o ferma unde trebuia sa luam masa. Inainte de a urca la “pensiune”, am fost intr-o “livda” unde ghidul ne-a prezentat arboreal de cacao, de cafeade vanilie si alte specii, pina am ajuns pe malul unui riu. Aici excursia ar fi continuat cu o scaldatoare in apa riului dar cum afara plouase toata noaptea, apa era tulbure si ne-a zis sa nu ne bagam. Am admirat vuietul provocat de caderea apei. Ne-a spus ca e un loc foartep itoresc si ca acolo vine el cu copiii in zilele in care vor sa iasa la scaldat. Aici am fost intimpinat de copii care ne-au adus flori si care se tineau dupa noi in speranta ca vor capata ceva. N-au prea avut ce pentru ca n-am fost pregatit (rusine mie ca citisem ca ar fi trebuit sa luam bomboane). Cind turul s-a terminat, am urcat in restaurantul fara pareti de la etajul unei cladiri din lemn. Aici trebuia sa prinzim. Si daca n-ati ghicit, meniul nostru a fost alcatuit din pui, orez, legume, sos, salata, fructe si bauturi gratis. Mincarea era tip bufet, puteai minca de cite ori vroiai. Ne-am facut cite o cruce cu limba si ne-am pus din mincarea aia de pui cu sos. A fost absolut DELICIOS!!! Si cind ne gindeam cam din ce piata cumparasera aia inaripatele… bucatelele ingurgitate alergau peg it inapoi la statia de... pornire. Cu greu, am mincat toti. Desi unii se laudau ca le-a cam pierit pofta de mincare. Nu i-a fost nimanui rau de la bucate, basca am dat bacsis bucatarului care se tot invirtea prin sala si ne intreba “todo bien? ”. Cit am stat acolo a fost o mica ploaie dar cum ne-am ridicat de la masa s-a oprit.

Dupa masa am plecat la o casa tipica dominicana. Aici saracie lucie, niste copilasi se jucau cu o bucata de lemn. Era cit e cit curatenie. Au incercat sa ne vinda niste cafea, cacao, ulei de cocis si celebra Mama Juana- bautura specifica locala. Numele acestei bauturi se trage de la o batrina vrajitoare care a murit cam prin 1945 la virsta de vreo 95 de ai si care facea tot felul de licori pentru a vindeca diferite boli. Ea niciodata nu primea bani pentru leacurile ei ci numai produse. Pretul era de 15 dolari/ sticla cu lichid si 10 dolari sticla doar cu Frunze peste care puteai pune rom, miere si vin. Acest mix de Frunze cica ar fi fost bun pentru vreo 8 ani. Eu n-as crede dar de baut am baut. Nu la ferma ci la hotel. La ferma am gasit un fruct galben, lunguiet ale caror felii ar arata ca niste stele. Sa stiti ca am mincat, avea gust ca de gutuie coapta. N-am crapat si nici nu m-am deranjat la burta. N-am gustat nici din cacao, ciocolata si ce ne-au mai oferit gazdele. Ce era e jos parea mai sanatos.

De aici am plecat spre ultimul obiectiv, Plaja Macao. Cit de dor imi era de locul ala!!! Si cit de scimabt l-am gasit. :)Am apucat sa il intreb pe ghid daca e cumva vreun resort cu iesire la plaja aia si mi-a zis ca nu se poate asa ceva, pentru ca Macao e rezervatie naturala. Daca era asa, mi-ar fi parut bine dar am gasit un loc mizer pe partea dreapta a drumului, vis a vis de plaja. Gunoaie, peturi, caserole de la mincare si milioane de coji de nuci de cocos aruncate in Mangrovele alea. Am intors capul spre cea mai frumoasa plaja pe care eu o vazusem in viata mea (in urma cu 6 ani). Apa era mai inchisa la culoare din cauza furtunii din larg si a ploilor din ultima vreme. Nisipul usor umed… valuri si curenti puternici. Cum am intrat putin in apa, nu mai sus de genunchi, am fost trintita de un val. Sotul a intrat un pic mai in larg dar a venit inapoi pe mal. A zis ca e periculos. Am fost abordati de tot felul de vinzatori de suveniruri, palarii, tablouri si alte chestii plus fotografi cu iguana si papagali. Am fost lasati sa ne facem de cap cam 20 minute dupa care am fost chemati la camion. Stiam ca in ultima zi de sedere aveam excursie la boogie si urma sa trecem din nou pe acolo asa ca n-a fost greu sa ma dezlipesc.

Si astfel am bifat si ultimul obiectiv din ziua respective. Ne-a mai luat o ora pina am ajuns la hotel, al nostrum fiind ultimul din traseu.

De luat in bagaj: Ochelari de soare, crema de plaja, ceva pe cap daca suferiti de curent. Fetele cu parul lung o sa biciuiasca pasagerii din spatele lor daca nu vor avea parul strins, un hanorac in caz de vreme mai rea si pantofi usori in picioare. Prin livezile alea solul era cam alunecos si moale. Bomboane pentru copii si aparat foto cu multe baterii. :)A,si bacsis pentru ghid.

---

VIZUALIZĂRI: 4095 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI