Aquopolis din Torrevieja: distractie la maxim!! (pentru unii)

TIPĂREȘTE

Stiam inca din mai ca aveam in program un parc acvatic. Cand am facut rezervarea, ni se spusese ca urma sa petrecem o dimineata in Aquopolis. Partea buna atunci cand ai rezervare pentru ultimele saptamani ale unui pachet vacational de acest gen este ca agentia mai modifica din program, in functie de doleantele si preferintele celor care au fost inaintea ta. Asa si-au dat seama oraganizatorii ca o dimineata (in conditiile in care parcul deschide la ora zece) este prea putin, si, cu picnicul dupa noi, am stat pana pe la cinci sase dupa amiaza. Era ultima zi de vacanta, si multi din grup abia asteptau vizita la acest parc. Intre acesti “multi” se afla si fi-miu. Mie mi-era drag de dragul lui. Ca altfel…

Experienta mea cu parcurile acvatice se rezuma la doua pana la momentul respectiv: cel din Madrid, acum muuulti ani de zile, si Oisiria din Marrakech, o minune de parc despre care v-am vorbit putin atunci cand am scris despre acest loc (vezi impresii), si unde am fost acum aproape patru ani. Stiam ce ma asteapta, deci: piscinica normala, sau cel mult cea cu valuri, si, in functie de ce urma sa gasim acolo, niste colaci ceva dar nu pe o panta prea… pantoasa!

Sa vedem deci cum am petrecut ultima zi din aceasta minunata vacanta. Incep ca la scoala: Parcul Acvatic din Alicante, Aquópolis Torrevieja, este situat in centrul localitatii cu acelasi nume, in sudul provinciei Alicante. Am facut din Los Alcázares, Murcia, cam o ora pana acolo. Poate un pic mai mult, pentru ca soferul nu stia unde e si ne-a dus intai la alt parc mai mic, intr-o localitate vecina. Aici am avut si o mica anecdota. In necunostinta de cauza, s-a bagat bietul om cu ditamai autocarul pe niste stradute inguuuuste. Si cand am ajuns la o curba (doua strazi perpendiculare, micute), mai mai sa se urce cu bolidul pe oamenii care stateau pasnic la o terasa. Sa-i fi vazut pe nemti, suedezi, etc. ce mai fugeau!! Atunci, Alvarito (credeati c-am uitat de el?) impreuna cu colegele de breasla au pus umar la umar si au urnit mese, scaune, ghivece de piatra, ca sa poata lua soferul curba. In sfarsit am trecut. Spuneam deci ca Aquópolis este cel mai mare si mai important parc de acest gen din Costa Cálida si sudul provinciei Alicante (nu uitati ca avem si Terra Mítica in Benidorm, unde am petrecut si eu o dupa amiaza prin 2006).

Ajungem, deci, cu putina intarziere, spre nemultumirea celor dornici de senzatii tari. Cum biletele erau incluse in pachetul vacational, asteptam (ne) rabdatori sa ni se aduca bratarile cu care urma sa intram. Intre timp, multi parinti isi masoara copiii, ca sa vada in ce atractii vor putea urca. Cand, in sfarsit, intram, imi place ce vad. Tragem cu totii in stanga si ne stabilim tabara generala in parculetul racoros de acolo. Multi copaci asigura aerul conditionat natural, si iarba verde si multa imi place. Copiii (mici, dar si cei mari, adica copiii cu copii) nu mai au rabdare. Abia reusim sa-i ungem cu crema (pe-aia mici, ca aia mari se ung singuri, ptiuu), si lasam prosoape, genti, etc. acolo. Imediat plecam in recunoastere.

Acu’ i-acu’, sa vedem cum descriu eu niste atractii care pe mine nu ma atrag in mod deosebit;). Stiam de pe site-ul parcului ca aveam sa dam peste vreo 15 atractii, pentru toate gusturile. Eu chiar de toate nu-mi aduc aminte. Ia sa vedem.

La intrare dai de piscina care e impartita in mai multe bucati. Ma refer la adancimi. Partea pentru copii mici are tobogane micute, cu castele, casute, etc. Se numeste “Charmed lake” (ma ajuta pozele, nu memoria, v-ati prins, asa-i? ;)). M-am gandit rapid ca acolo e de mine, dar, de rusine, m-am abtinut sa intru. Partea pentru adulti se transforma in “Blue Lagoon”; ce mi-a placut mie cel mai tare a fost cascada, dom’ne. O cascada super tare, unde-ti poti face poze reusite. Pe o extrema a piscinei se afla si tiroliana. Tre’ sa-ti dai drumul cand se opreste, in apa vreau sa zic. Era adancuta apa, asa ca nu am incercat. Imi ajunsese tiroliana de la Tentegorra.

Dupa ce dam o tura, in care fi-miu bineinteles ca se racoreste un pic, el la trup, mama-sa la suflet, uitandu-se la el, mergem sa vedem care e treaba in zona cu tobogane. Ma ia cu ameteli numai cand ma uit la… oh Doamne, sunt prea sus. “Speed race” a fost una din preferatele copiiilor si taticilor. Draguti taticii din grup, stateau la coada cu odrasla lor si cu inca cinci puradei imprumutati, in vreme ce mamicile asteptam jos sa facem poze. Ardeau telefoanele la plecare de la atatea poze pe Whatsap. “Juan e primul din stanga, urmeaza Víctor si Miguel, iar José e in dreapta”. Cam asa sunau descrierile noastre, pentru ca nu prea se intelegea cine era cine in acele coborari spectaculoase (asa mi se pareau mie;)).

Imediat langa descoperim o chestie in care m-am dat si eu!! Evrika! Cred ca e vorba de Mini Zig Zag. Iti luai colacul de jos (noi unul dublu, de care ghiciti cine tragea pana sus!!) si urcam, tarsa tarsa, stateam la o mica coada si iiii-haaaaaa, cum zice stim noi cine. Nu e mare scofala, zic eu acum, viteaza tare. Nu, pe bune. Chiar m-am dat de cateva ori. “Cadeam” intr-o piscina tranquila, tranquila, si cel mai greu era sa ma dau jos din colacul ala. Bine ca n-am poze, ca mai radeati si pe-aici de mine. Bineinteles ca fi-miu radea sa moara de mine. Intre noi fie vorba, ca nu m-aude: mai si exageram un pic. Ce nu face un parinte pentru copchilul lui?

Eu nu-mi iau ochelarii de soare de la ochi, pentru ca sunt si de vedere. Logic, nu ai voie sa te dai cu ochelari de soare. La experienta mea, habar n-aveam. Asa incat prima data, i-am lasat la monitor, si am urcat dupa ei imediat. No problem.

Atractia de langa cred ca era Zig Zag, fara “mini” in fata. Sau era “Black Hole”? Pfff… In ala n-am mai indraznit, si, cum fi-miu se tot ruga de mine sa ma dau cu el, am gasit solutia dupa amiaza. Isabel, o mamica din Madrid, voia sa se dea, iar odrasla ei nu. La noi era invers, asa ca am facut imediat combinatia: schimb de mame varianta Aquopolis. Asta era un tunel cu prea multe curbe, si chiotele pe care le tot auzeam acolo, jos, la sosire, m-au determinat sa nici macar nu ma gandesc sa ma urc. Ce bine ca fi-miu nu e fricos ca mine…

Kamikaze era toboganele alea inalte rau de tot, cu multe curbe, la care eu nu voi visa niciodata. Iar Boomerang, daca nu ma insel, era exact langa Zig Zaguri. O albie super abrupta, ca nu stiu cum s-o numesc altfel. Iti dadea drumul de sus cu barca, de ma lua cu naduseli numai cand ma uitam!!

Marea mea deceptie, ca sa ma dau si eu gramada, a fost Río Lento sau Amazonia River: era inchisa. Cand l-am vazut, cu apa aia statuta, mi-a parut tare rau. Gandul mi se ducea numai la raul ala din Oisiria. Oricum, nu avea nicio sansa sa-l egaleze. In Maroc era multa vegetatie si raul era enorm, ocolea tot parcul. Mi-ar fi placut, totusi, sa ma dau cu colacul pe Río Lento.

Ultima chestie in care am intrat (era sa zic unde m-am dat) a fost Piscina de Olas, sau “Waves Beach”. Valurile incepeau la anumite ore, cu doi monitori care animau atmosfera si faceau aguagym de pe margine. Sau doar te invitau la dans. Acolo erau multi din parintii din grup, si distractia era in toi. Asadar am petrecut si noi clipe de neuitat.

Mi-au placut si sezlongurile, sau mai bine zis paturile aflate sub umbrele exotice si elegante. Care bineinteles ca erau ocupate cam toate. Oricum, pentru mine de relax… relax… nu prea poate fi vorba in parcuri de acest gen. Dimpotriva, termini ziua obosit nevoie mare. Cartea, pe care… de ce oare o bagasem in bagaj, ca n-am apucat sa citesc nici zece pagini?! , evident ca nu am atins-o.

Parcul are si un restaurant cu autoservire, si o Hamburguesería-Pizzería, si cinci chioscuri cu senvisuri si racoritoare. Preturile pe masura. Noi nu am recurs la ele decat pentru o inghetata inainte de plecare. Pentru ca… v-aduceti aminte? ... aveam picnicul de la Costa Narejos cu noi. Se ofera si seifuri si iti poti lasa si hainele in siguranta. Noi ne-am lasat hainele si bagajele toti mai la un loc si, cum intodeauna ramanea cineva acolo, nu am avut probleme. Nu am auzit sa-i lipseasca ceva cuiva.

Am uitat de campul de mini golf. Nu am vazut pe nimeni jucand, toti erau la inmuiat. Iar parcarea e enorma, avand peste 1500 locuri. Iar daca vreti sa cumparati un suvenir, o puteti face, la preturi obisnuite pentru aceste parcuri, in magazinul lor. Acolo sunt si seifurile. Si de acolo va puteti lua si papuci, sepci, ochelari, costume de baie, crema de soare, etc. In cazul in carea ti uitat ceva acasa. Sau la hotel.

Preturi pentru 2014 luate de pe site-ul lor:

-Toti copiii sub 0,90 m au intrare gratuita.

-Adulti: 24,50 €.

-Infantil (de la 0,90 m la 1,40 m): 19,50 €.

-Senior: 17,50 €.

Bineinteles ca exista preturi speciale pentru grupuri de minim 20 de persoane. Se pot face rezervari la 965 715 890 sau 902 345 008. Am vazut tot pe site ca ofera si Speedy Pass, noi nu am beneficiat. Dar nici cozi enorme nu erau, asteptarea nedepasind zece minute.

Exista si Asistenta medicala pe undeva pe-acolo;).

Imi pare rau ca nu sunt in stare sa descriu mai bine acest parc de atractii acvatice. Chestia e ca, desi nu sunt mare fan, nici nu le ocolesc, pe principiul ca sunt experiente de trait. Ma rog, la ce indraznesc si eu sa ma bag. Adica foarte putin. Aquópolis din Torrevieja este un loc placut, cu multa verdeata (iarba, copaci si palmieri) si atractii pentru toate gusturile. Mergeti fara ezitare, mai ales ca stiu ca sunteti destui pe aici mari amatori de senzatii foarte tari, sau doar potrivit de tari;). Calatorie sprancenata pana la Torrevieja, si distractie la maxim!!

---

VIZUALIZĂRI: 5118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI