O zi prin Poznań

TIPĂREȘTE

Într-un review anterior, vezi impresii, spuneam că după ce am am văzut „Trenul spre Rai” din Wroclaw, am plecat spre Poznań. Am ajuns pe înserat, mergând direct la cazare urmând ca a doua zi să ne plimbăm și să vedem orașul. Acum voi vorbi despre ce am văzut în această plimbare.

Dimineața, pe la 9:00 plecam din Ulica Przemysłowa 33, de la Mint Apartment unde eram cazați, vezi impresii în care am spus câteva cuvinte despre oraș, îndreptându-ne spre Castelul Imperial aflat la circa 2 kilometri. Pe traseu am întâlnit clădiri impresionante, biserici grandioase, statui și monumente deosebite. Nu voi vorbi despre toate, voi lăsa pozele să vorbească.

Am ajuns la o clădire monumentală construită în tradiții poloneze Art Deco în ultimii ani 1920 ce găzduiește Camera de meșteșuguri din Polonia Mare, o organizație ce reunește breslele și cooperativele meșteșugărești. Am trecut pe la Vechea Berărie (Stary Browar) , o fabrică de bere istorică transformată în Centru Comercial și de Artă cu restaurante, magazine, … și am ajuns la Castelul Imperial. Este reședința ultimului împărat german, Wilhelm al II-lea, o clădire mai puțin obișnuită construită în prima decadă a secolului 20 în stil neoromanic considerat de împărat cel mai germanic și prusac. După eliberarea Poloniei a avut mai multe atribuții astăzi fiind Centrul Cultural ZAMEK. În apropiere lui se află Filarmonica „Tadeusz Szeligowski” ce impresionează prin masivitate și culoare și Universitatea Adam Mickiewicz .

De aici am plecat spre Piața Adam Mickiewicz dedicată memoriei celui mai mare poet polonez, poet național în Polonia, Lituania și Belarus dar și important activist politic polonez, foarte apreciat în Poznań. În piața pavată cu plăci de bazalt într-un model abstract în gri și negru, ne-a întâmpinat bardul, din bronz înalt de patru metri, Monumentul Adam Mickiewicz, așezat acolo de peste 60 de ani. Lângă el Monumentul victimelor din Poznań, iunie 1956 două cruci înalte de 20 de metri, unite printr-un braț și legate prin lanțuri. Împreună cu ziua 28 iunie, Sărbătoare națională poloneză „Ziua comemorarii evenimentelor din iunie 1956” amintesc de cei care demonstrând împotriva comunismului au fost arestați, răniți sau chiar omorâți. Lângă Piață, Parcul Adam Mickiewicz cu o frumoasă Fântână și Grădina Castelului Imperial cu Fântâna Leu asemănătoare cu cele de la Palatul Alhambra din Granada, le văzusem în urmă cu 25 de ani. În Grădină se află și Monumentul Victimelor din Katyń și Siberia, un uimitor monument de bronz ridicat în memoria celor peste 20.000 de ofițeri și civili masacrați la Katyń, detalii pe site-ul ro.wikipedia.org/wiki/Mas ... ul_de_la_Katyń și a celor trimiși în Siberia în 1940 de sovieticii, cuceritorii Poloniei. Are forma unei stele neregulate, corpuri omenești trase într-un gol vertical, se văd accesorii militare, multe dintre ele copii ale celor găsite la Katyń, și chiar un avion în formă de cruce. Este cutremurător!!

De aici am plecat spre și apoi pe Ulica Fredry. Am trecut pe lângă Colegiul Major, fost sediu al colegiului iezuit, o clădire ridicată în primul deceniu al secolului 20 în stil neobaroc cu elemente neoclasice, apoi pe la Biserica Sf. Mântuitor catolică, o clădire neogotică ridicată în anii 1860 cu un Turn înalt de 70 de metri în vârf cu o Cruce de peste 2 metri și jumătate. Am văzut Rotonda (Okrąglak) , un Centru de Afaceri modern într-o clădire cilindrică modernistă de la jumătatea secolului 20 și Teatrul Polonez, o clădire în stilul Renașterii italiene construită de prusaci în urmă cu 150 de ani.

Am ajuns în Piața Libertății (Plac Wolnosci) înființată la sfârșitul secolului 18 de prusaci ca loc de plimbări și cafea sub numele Piața Wilhelm (Wilhelmsplatz) , nume pe care le alterna funcție de apartenența orașului la Polonia sau la Pruso-Germania, astăzi loc pentru demonstrații și proteste. Este înconjurată de clădiri deosebite, magazine, restaurante, hoteluri, iar platforma este dominată de Fântâna Libertății, o structură geometrică cu două aripi de 10 metri realizate din sticlă printre care trece o Punte de lemn. Am trecut pe la vechiul Teatru de Operetă și pe la Biblioteca Raczynski, bibliotecă publică fondată de Contele Raczyński într-o clădire neoclasicistă cu 24 de coloane corintice care mi-au amintit de Fațada estică a Luvrului văzut cu mulți ani în urmă. Am ajuns la Muzeul Național, unde se lucra de zor pe stradă, găzduit de o clădire de la începutul secolului 20. Fondat în anul 1919 prin combinarea mai multor colecții istorice, cea mai veche din anii 1850, este astăzi unul dintre cele mai vechi, mai mari și mai importante muzee din Polonia.

Am mers pe Ulica Piekary, unde de pe zidul Hotelului DeSilva două capre colorate ne-au urat „DZIEN DOBRY (BUNĂ DIMINEAȚA)” , era una dintre picturile murale din Poznań și una dintre reprezentările celor două capre. Am continuat plimbarea pe la Monumentul Regimentului 15 Cavalerie, Memorial de război ce comemorează ulanii din Poznań, luptători împotriva bolșevismului. Lângă el Biserica Franciscană zidită în anii 1470 din cărămidă în stil gotic târziu apoi, în câteva minute am ajuns la Castel.

Castelul Regal, reședință regală în Poznań, ridicat pe la jumătatea secolului 13, extins, jefuit, distrus și reconstruit de multe ori, cea mai mare distrugere suferind-o în Al Doilea Război Mondial, reconstruit în etape când a fost și modernizat devenind o clădire emblematică a orașului. Platforma de observație șiTurnul merită văzute dar nu am mai avut timp. Astăzi este gazdă a Muzeului de Arte Aplicate care expune mobilier, ceramică, sticlă și metal, arme și bijuterii, țesături și costume. Am zărit turlele Vechii Primării din Piața Veche așa că am coborât spre ea dar am trecut mai întâi pe la Biserica Sf. Antonie din Padova. Este o biserică romano-catolică sfințită pe la jumătatea secolului 18, construită în stil baroc cu trei nave și două capele laterale spațioase.

Am ajuns în Piața Veche (Stary Rynek) , una dintre cele mai frumoase piețe din Europa Centrală, una dintre cele mai mari și, poate, cea mai frumoasă din Polonia, înconjurată de superbe clădiri pitorești, Casele meșteșugarilor, case colorate pe care se mai văd Semnele Breslelor, cu arcade sub care se vindeau diferite produse, cu frumoase terase, cu spectacole live de muzică stradală. Înființată la mijlocul secolului 13, aproape dărâmată în Al Doilea Război Mondial, Piața a fost meticulos reconstruită în stilurile inițiale baroc și renascentist.

Am văzut-o, am pozat-o, nu cum aș fi dorit, întreaga piață fiind un șantier prin care am mers nu prin nisip sau băltoace ci pe pasarele metalice cu balustrade de protecție; lucrâdu-se numai la pavaj și rețele am putut vedea și poza clădiri, fântâni, statui, nu toate, și Vechea Primărie.

Am văzut cele patru fântâni mitologice construite în colțurile Pieței. Trei dintre ele, Fântâna Apollo, Fântâna lui Marte și Fântâna Neptun, distruse au fost construite în secolul 21 din gresie, octogonale, cu zeii din bronz sau alamă, fiecare cu arma lui, harpa, sulița sau tridentul în mână, a patra, Fontanna Prozerpiny, în stil rococo, tot din gresie dar pătrățoasă aste cea originală dar restaurată în anii 1990.

Am ajuns astfel la Fântâna Bamberka, o femeie din bronz ce are peste o sută de ani, cu o cobiliță cu două ulcioare de apă sau de vin, îmbrăcată în portul popular al imigranților din Bamberg, fântâna s-a dorit o comemorare a sosirii coloniștilor din Bambergul german la Poznań. Este așezată pe un soclu de piatră în care sunt săpate un bazin mai mare pentru adăpatul cailor și două bazine mai mici, mi-a plăcut ideea, din care beau câinii.

Am mers apoi la cel mai important monument din Piață, Primăria (Ratusz) Poznań, pentru că aici a funcționat multe secole Administrația orășănească i se spune încă Primărie deși astăzi este Muzeul de Istorie a Orașului.

Ridicată la sfârșitul secolului 13 în stil gotic, distrusă în secolul 16 și reconstruită în același secol, a suferit apoi și alte stricăciuni și reconstrucții, este astăzi o foarte frumoasă clădire renascentistă cu beciul gotic, s-a păstrat cel original, cu parter și două etaje, cu un exterior bogat impodobit și un interior foarte frumos decorat, magnifice fiind încăperile de la etajul 1, în mod deosebit Sala Mare, Sala Regală și Sala de Judecată. Deosebită și unică este prin mecanismul care la ora 12 pune în mișcare două capre care se lovesc de 12 ori cap în cap și un trompetist care trâmbițează.

De ce?? La inaugurarea ceasului s-a pregătit un mare ospăț la care a participat și voievodul. Un bucătar, atent la serbare nu la mâncare, a ars friptura de căprior. Neavând carne de rezervă a furat două capre tinere cu gând să le frigă, dar acestea au fugit și au urcat în turn. Când a început să bată ceasul au început și ele să se lovească în coarne. Toată lumea s-a amuzat, cele două căprițe albe au fost trimise la casa lor iar meșterul ceasornicar a primit sarcină să le înlocuiască cu două căprițe metalice. Le-a înlocuit cu cele care amuză și astăzi privitorii.

Și trâmbițașul are povestea lui. Într-o zi, băiatul trompetistului din turnul primăriei, a găsit un corb rănit. Băiatul l-a îngrijit și când s-a refăcut l-a trimis la frații lui. Atunci, un pitic i-a dăruit o mică trîmbiță de aur pe care să o folosească în caz de pericol. Anii au trecut, băiatul a crescut și a ajuns trompetistul din turn. Într-o zi orașul a fost atacat de dușmani. Văzând pericolul tânărul și-a adus aminte de pitic, a luat trâmbița și a început să sune. Cerul s-a acoperit de nori negri, grei, care tot veneau și cădeau asupra dușmanilor; nu erau nori ci stoluri mari de corbi care au înspăimântat dușmanii care au părăsit în fugă orașul.

Am Fost Acolo la ora 12, am văzut căprițele, am ascultat trâmbițașul care acum anunță victoria, și ne-am continuat plimbarea. Cât timp vedeți filmulețul postat noi vom ajunge în Piața Colegiului. Este o piață nouă, finalizată în primăvara 2022 prin transformarea unei parcări. Umbrită de platani, cu o fântână și zone de relaxare, este cunoscută pentru Obeliscul „Ceasul Istoric” o construcție din oțel inoxidabil, înaltă de 12 metri.

Aici se află fostul Colegiul Iezuit, actuala Primăria Poznań, o clădire cu trei etaje în formă de potcoavă construită la începutul secolului 18 deși colegiul funcționa de peste 150 de ani. Are Fațada roz cu Pilaștri și Cornișe și pe aripa nordică un Turn baroc cu Poarta de acces în curte.

Lângă ea Biserica parohială Sf. Stanislau, o biserică în stil baroc la care s-a lucrat mai mult de 50 de ani, sfințită în primii ani 1700, foarte bogat decorată. Fațada este roz cu dubli Pilaștri albi, mărginită de două Turnuri joase între care se află un fronton. Mi-au plăcut cele trei Nave separate prin 16 Coloane monumentale, mi-au plăcut cele două Altare Laterale pictate, dar deosebit este Altarul Principal dedicat Sf. Stanislau cu una din minunile Episcopului de acum o mie de ani, Sf. Stanislau din zilele noastre reprezentată într-un Tablou și un Grup Statuar. În Piață am găsit două căprițe, nu cele din turn din tablă, nici vii, ci din bronz, tinere de douăzeci de ani ce formează Monumentul Caprelor. Dacă cele din turn apar o dată pe zi, cele de aici sunt permanent vizibile și vizitabile atât pentru poze cât și ca loc de popas, spatele lor fiind destul de confortabil, spun cei care le-au folosit, noi doar am pozat.

Din Piață am mers la Palatul Gorka una dintre cele mai impresionante clădiri renascentiste din Poznań, a fost și la construcția lui pe la mijlocul secolului 16 ca reședință a familiei Górka este și astăzi reconstruit după distrugerea sa aproape în totalitate în luptele din 1945 ca sediu al Muzeului Arheologic. Palatul este cunoscut prin impresionantul Portal renascentist de acces în Curtea Interioară acoperită cu sticlă iar Muzeul prin Obeliscul lui Ramses II din Curte, Muzeul găzduind cea mai bogată colecție despre Egiptul antic din Polonia. Importantă este și Expoziția permanentă dedicată preistoriei Poloniei Mari.

De aici am mers la Podul Boleslaw Viteazul pentru a trece pe Insula Catedralei (Ostrów Tumski) să vedem Catedrala orașului dar ne-am oprit mai întâi la Macheta cu obiectivele turistice din Ostrov pe care mai apoi le-am și văzut.

Am mers la Psalteriul, o clădire în stil gotic târziu de la începutul secolului 16 în care preoți dedicați cântau permanent psalmi din Vechiului Testament, și la Biserica Sf. Maria din Summo construită în stil gotic în prima parte a secolului 15. Lângă ea Coloana cu Statuia Sf. Maria din secolul 19 și elevația din sticlă a Palatului lui Miezko I, fondatorului primului stat polonez independent în anul 966.

Continuând plimbarea l-am întâlnit pe Papa Ioan Paul al II-lea, uriaș, peste 2 metri, din bronz, la Monumentul Pomnik Papieża Jana Pawła II care pe soclul de piatră părea că plutește pe o placă de surfing, l-am salutat, ne-a binecuvântat și am ajuns la destinația din Ostrov.

Catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel, o biserică mare, peste 80 metri lungime și 45 metri lățime, construită în stil gotic în secolele 14 – 15 în locul celei din secolul 10 care a fost cea mai veche catedrală din Polonia, este locul de înmormântare a primilor conducători ai Poloniei, Mieszko I și Bolesław Viteazul.

Pe Fațada cu Fronton și două Turnuri cu Contraforturi masive și Cupole acoperite cu tablă de cupru se află o Fereastră înaltă, o Rozetă cu un frumos vitraliu și un Portal gotic cu o Ușă din bronz cu reprezentări din viața Sf. Petru pe exterior și Sf. Pavel în interior. Din Interiorul cu trei Nave și 12 Capele cele mai valoroase sunt Capela de Aur, excepțional de bogat decorată în stil bizantin ce trebuia să fie capelă funerară pentru cei doi conducători, și Altarul Principal cu Retablul cu Maica Domnului cu Pruncul între două sfinte, cu Cina cea de Taină și alte 12 sfinte. Le-am văzut, le-am pozat, le-am revăzut și am coborât în Subteran, taxă de 5 zloți, unde am văzut Mormintele Primilor Conducători Polonezi, câteva Ruine ale celor două Catedrale demolate și un Tablou cu Catedrala în cele trei variante ale ei. Am părăsit Biserica, ne-am mai plimbat pe lângă ea, am mai pozat și am plecat spre Podul Episcop Iordan numit așa în memoria primului episcop al Poloniei, pod pentru pietoni și biciclete cunoscut și ca Podul Îndrăgostiților datorită numeroaselor lacăte care sunt prinse pe balustradele lui.

Am ajuns în Śródka, oraș independent până la integrarea sa în Poznań în anul1800, azi cartier istoric în Poznań și ne-am oprit la Mural Śródka, o impresionantă pictură murală în 3D numită „Povestea Śródka” ce prezintă imagini din orașul de acum 100 de ani, ca într-o fotografie din acea perioadă, dar și scene cu semnificații istorice, „Prințul” fondatorul orașului în secolul 13, „Trompetistul” care nu mai are Primărie unde să trâmbițeze și stă pe un acoperiș, „Măcelarul” din ușa „Măcelăriei” de odinioară, aflată în clădire pe care acum o împodobește, așteptând cumpărători, sau, poate, urmărind „Pisica” ce se furișa pe acoperiș. Din zilele nostre este prezentă și funcțională Ciocolateria Terravita.

Am trecut pe la Biserica Sf. Margareta romano-catolică ridicată în stil gotic în secolul 13, reconstruită la cumpăna dintre secolele 15 și 16, mărită mai apoi dar cu Turnul neterminat, apoi am ajuns la Biserica Sf. Ioan din Ierusalim dincolo de Ziduri, biserică istorică în stil romanic târziu, construită din cărămidă în secolul 12 pe care după mai multe reconstrucții o vedem și astăzi și la Grupul Statuar „Maica Domnului din Lourdes și Sf. Bernadette” de lângă ea.

Am continuat plimbarea spre „Gara Maltanka” de lângă sensul giratoriu Śródka pentru o plimbare cu Maltanka Trenulețul turistic. Calea Ferată (Kolejka) Maltanka, îngustă, de 4 kilometri lungime merge pe malul Lacului Malta și prin pădure până la Noua Grădină Zoologică. Maltanka este una dintre cele trei căi ferate de parcuri din Polonia și una dintre cele două cu o cale cu un ecartament de 600 mm - mpk.poznan.pl/turystyka/maltanka.

Am cumpărat bilete de călătorie, 11 zloți biletul, și în șuieratul locomotivei am pornit în călătoria de circa 20 de minute. Am fost singuri în compartiment și printre puținii călători de la acea oră. Coborând în Stația terminală ne-am plimbat puțin prin zonă, am renunțat la a merge la Zoo și cu același tren ne-am întors în oraș. A fost o călătorie plăcută, deconectantă și odihnitoare după plimbarea de circa 8 ore pe care o făcusem până atunci.

A urmat întoarcerea pe același drum, până în Piața Veche (Stary Rynek), pentru masa de seară, vezi impresii, și apoi revenirea la cazare pentru odihnă după peste 31.000 de pași și peste 11 ore de la plecare.

A fost o zi plină, am văzut multe obiective unice, deosebite, care mi-au plăcut mult, Poznań fiind un oraș cultural, educațional, turistic modern, este disponibil „Poznań City Card” , facilitățile oferite sunt pe site-ul citycard.poznan.travel, dezvoltat, bine întreținut, un oraș care are ce arăta și știe să arate ce are. Mergeți acolo și nu veți regreta!!

Oras istoric, cultural, educațional și modern cu multe obiective turistice. A rivalizat cu Wroclaw în a obține statutul de Capitală Europeană în anul 2016, a câștigat Wroclaw...

O plimbare cu Maltanka, trenulețul turistic este de neratat. Stary Browar (Vechea Berărie) un loc deosebit de vizitat dar și de servit masa. Mergeți la ora 12 în Piața Veche pentru spectacolul caprelor din turnul vechii primării...

---

VIZUALIZĂRI: 981 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI