În căutarea miracolelor din Pisa

TIPĂREȘTE

După ce ne-am atins obiectivul și am văzut Cinque Terre dar și alte câteva așezări pitorești de pe Coasta Ligurică, fiind cazați în cel mai bun loc de unde poți face asta, ne-am transferat la Pisa de unde urma să zburam înapoi spre casă. Dar dacă tot ajungeam la Pisa ne-am rezervat 2 nopți ca să vedem ce e de văzut acolo, neapărat Turnul Înclinat și Piața Miracolelor și ce-o mai veni la pachet, urma să vedem la fața locului.

Transferul a avut loc în ziua de 1 Aprilie când a fost Paștele Catolic și considerând că totul este închis la italieni, am stabilit să plecăm cât mai devreme din La Spezia ca să ne instalăm la Pisa și să apucăm să ne dezmeticim cu orașul chiar din ziua aceea. Închis nu era deloc în La Spezia și aveam să constatăm asta mergând pe jos, spre gară. Carrefour-ul nostru era deschis și rând pe rând se deschideau cafenelele și restaurantele. Cred că și-au mai luat seama și italienii ăștia și au realizat ei că nu e cazul să ții închis când orașul colcăie de turiști. Urma să vedem asta și la Pisa pentru că foarte multe magazine și restaurante de pe ștrasele principal au fost deschise în ziua de Paște.

Am luat un alt fel de tren de la La Spezia, care a costat cu câțiva EUR mai mult decât la dus (11 EUR/persoană față de 7,60 EUR) dar au fost cu totul și cu totul alte condiții. Mai rapid nu a fost cu mult, a făcut doar 10-15 minute mai puțin, dar a fost mult mai elegant. Ne-am bucurat de o călătorie foarte plăcută, într-un tren încă destul de gol.

Puțin peste ora 12 eram la hotelul nostru din Pisa pe care l-am ales în jurul gării ca să ne fie ușor cu transferul și de la La Spezia, dar și când urma să plecăm acasă. Cum am spus și în articolul de cazare, transferul de la gara din Pisa la aeroportul Galileo Galilei (sau viceversa) se face în 10 minute cu vagoanele fără conductor Pismover. Cu toate că suntem adepții cazărilor centrale, sau cât mai aproape, ca să fim în miezul lucrurilor, de data asta am considerat că zona gării n-o fi una după care să te omori într-un oraș, dar ne era mai comodă din cauza transferurilor.

În plus, așa urma să vedem și Pisa, pentru că exact cum am văzut de acasă cu street view când am ales cazarea, de la gară începe principala arteră pietonală, plină cu magazine ale brandurilor renumite, terase, cafenele…. și cam în 2 km eram la principala atracție a orașului, Turnul din Pisa și Piața Domului, trecând prin alte piețe importante, traversând podurile peste râul Arno care străbate orașul, practic, trecând prin toate locurile importante. Așa că, chiar dacă la început nu eram prea încrezători în legătură cu cazarea în zona gării, ulterior ne-am felicitat pentru decizie.

În Duminica Paștelui Catolic, când am ajuns la hotel, am lăsat bagajele, fiind prea devreme pentru check-in și am plecat în oraș. Conform indicațiilor tânărului de la recepție și a hărții pe care am primit-o de la el, în afară de Turnul din Pisa și Piața Miracolelor pentru care ne-am oprit aici, urma să mergem pe cele două trasee turistice marcate pe hartă cu mov și cu galben și dacă reușeam să le parcurgem însemna că am văzut aproape tot ce se poate vedea în Pisa.

Ambele trasee turistice, și cel galben, și cel mov, încep de la gară, din Piazza Stazione unde stăteam și noi și toate locurile de interes sunt concentrate în această arie de câțiva km, ceea ce face să poți să vezi Pisa la picior, cum se spune. Și ambele se termină la Piața Domului iar pe traseu te poți abate și spre zidurile vechi ale orașului cu multele lui porți de intrare.

Noi am mers pe ambele trasee pentru că nu era cine știe ce distanță și cu mici excepții am reușit să trecem cam peste tot. Iar ca o concluzie, pot să spun că nu trebuie să-ți faci griji, chiar și dacă nu reușești să-ți procuri o hartă, pentru că este aproape imposibil să nu te descurci în Pisa.

După Piazza Stazione de la gară, mergând spre centru, am trecut prin Piazza Vittorio Emanuelle unde în ziua de Paște era o piață de vechituri, de unde fiecare ne-am luat câte ceva și apoi am intrat pe principala stradă pietonală a Pisei, Corso Italia, plină cu terase, restaurante și magazine de firmă, dintre care multe erau deschise, contrar informațiilor citite pe net și chiar a celor primite de la hotel că toate ar fi închise în ziua de Paște. Hotelul ne-a recomandat chiar să facem rezervare dacă vrem să mâncăm undeva, dar chiar nu a fost cazul. Aproape toate terasele și restaurantele, mai ales cele din zona Turnului, erau deschise și abia aveau câțiva clienți. Prețurile ni s-au părut ușor mai mici decât la La Spezia, în special cele la mâncare.

Pe Corso Italia este o plăcere să mergi pentru că sunt vitrine care mai de care mai atrăgătoare. Înainte să ne săturăm de privit, că de cumpărat nu ne-am îndurat, am ajuns la Râul Arno care împarte Pisa în două jumătăți, recunoscute ca Tramontana la nord și Mezzogiorno, la sud. Sunt mai multe poduri pe care se traversează Arno într-o parte sau alta, iar pe râu nu am văzut nici o mișcare, dar am înțeles că te poți plimba cu barca începând cu martie-aprilie până în octombrie. Noi am fost la Pisa în perioada 1-3 aprilie și nu am văzut nici o barcă sau orice altă activitate pe Arno.

Am trecut podul peste râul Arno și cum avem și noi o vârstă și obosim des, ne-am oprit imediat după pod, la o terasă în Piazza Garibaldi, pentru o bere (4 EUR) și o înghețată (1,5 EUR/cupa). În centrul pieței este o statuie a generalului Garibaldi și ne-a plăcut să lenevim puțin aici pentru că zona este pietonală, plină de restaurante și cafenele și aici am găsit cea mai bună înghețată la binecunoscutul La Bottega del gelato. Lângă Piața Garibaldi o alta, Piața 20 Septembrie reprezintă centrul orașului Pisa și aici au loc tot felul de festivaluri și festivități.

Ne-am continuat apoi drumul spre centrul Pisei intrând pe Borgo Streto, o altă arteră importantă care străbate centrul orașului și am ajuns în Piazza dei Cavaleri (Piața Cavalerilor), unde n-am avut timp să zăbovim pentru că acum ne grăbeam spre turn, dar am revenit în ultima zi pentru că este o piață foarte frumoasă, cu clădiri impunătoare și merita mai mult decât o trecere prin ea.

Puțin după Piața Cavalerilor, am mers pe Via Corsica și am ajuns în faimoasa Piață a Domului sau a Miracolelor, principalul motiv pentru care ne-am oprit în Pisa.

În Piazza del Duomo (Piața Domului) sau Piazza Dei Miracoli (Piața Miracolelor) din Pisa, declarată patrimoniu mondial al umanității din 1987, se află ansamblul format din 4 edificii importante: Camposanto (cimitirul medieval), Duomo (Catedrala), Battistero (pentru ceremonia botezurilor) și Campanile (Turnul Înclinat cu Clopotnița).

În afară de turn care are un preț separat, pentru a intra la unul din cele 4 obiective biletul costă 5 EUR, la două 7 EUR iar la 3,8 EUR. În Catedrală intri gratuit dacă iei bilet la oricare alt obiectiv dintre cele enumerate, inclusiv la Turn. Este evident că am luat bilet de 8 EUR, pentru toate monumentele că pentru ele venisem.

Există în același perimetru și Museo dell’Opera dell Duomo (Muzeul Domului) , care adăpostește operele de artă (originale) din Catedrală și din Baptisteriu, care sunt adevărate comori, dar și Museo delle Sinopie (Muzeul de desen și grafică) din Pisa, unde se află schițele inițiale pentru frescele care au ajuns în cimitirul Camposanto. Tot aici este și punctul infopentru Pisa de unde puteți afla tot ceea ce vă interesează.

Prima noastră grijă când am ajuns în Piața Domului a fost să ne luăm bilete pentru turn dar pe la ora 14,30 mai erau doar pentru ora 20,15, ceea ce nu ne-a surâs pentru că se însera și noi voiam să vedem Pisa din turn ori pe lumină, ori pe întuneric. La case mai erau doar 10 bilete pentru marți, la ora 10, pe care le-am luat noi și am avut noroc pentru că eram 12, dar una din perechi mai fusese și nu a vrut să mai urce. Așa că, dacă vă duceți în perioade mai aglomerate ar fi bine să vă achiziționați biletele pentru turn online ca să nu riscați nimic.

Spre deosebire de alte obiective la care se cumpără bilete online mai ieftin, în cazul Turnului din Pisa nu este valabil, dar ai garanția că ai biletul. Noi am considerat că suntem într-o perioadă mai lejeră și din 3 zile prindem noi una în care să găsim bilete și așa a fost până la urmă. În plus mai speram și la vreo intrare liberă fiind zilele de Paște, dar pentru turn nu cred că există oferte de genul acesta. Biletul a costat 18 EUR/persoană, iar vizita în Turn a durat 30 de minute.

Cu lecția învățată și biletele de intrare la turn abia peste 2 zile, am avut la dispoziție aproape o după-amiază întreagă să vedem celelalte monumente din Piața Miracolelor.

Cattedrale/Il Duomo di Pisa/Domul din Pisa/Catedrala Santa Maria Assunta, este ceea ce m-a impresionat pe mine cel mai mult. Construită numai cu marmură albă și colorată, faimoasă pentru ușile din bronz din 1180, Catedrala a fost distrusă în timpul unui incendiu devastator din sec al XVI-lea în care s-au pierdut foarte multe opere de valoare. De-a lungul timpului catedrala a fost restaurată de mai multe ori. Și astăzi adăpostește multe opere de artă, din mai multe epoci, dar o parte sunt copii, întrucât originalele se află la Muzeul Domului care se află în apropiere, după cum am spus.

Camposanto (Câmpul Sfânt) este cimitirul monumental din Pisa și se spune că a fost construit din pământ sfânt adus de pe Golgota. Aici și-au găsit somnul de veci cei mai importanți oameni din Pisa și este un monument destul de impresionant ca mărime, cred că unul dintre cele mai frumoase cimitire din lume. Și el a suferit de-a lungul timpului, bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial distrugând mare parte din frescele care înfrumusețau zidurile cimitirului. O parte din schițele frescelor distruse în bombardamente au fost găsite și se află astăzi în Museo delle Sinopie (Muzeul de desen și grafică), care se află foarte aproape, în același perimetru cu celelalte edificii și pe care l-am vizitat și noi în prețul celor 8 EUR pe care i-am plătit.

Battistero di San Giovanni (Baptisteriul Sfântului Ion) , clădirea circulară a bisericii unde au loc ceremoniile pentru botezuri, are un interior destul de simplu, dar acolo se află două obiecte de artă importante: Amvonul cu scene sculptate care descriu viața lui Hristos și Cristelnița de botez, în centrul căreia este o statuie a Sf Ioan Botezătorul, căruia îi și este dedicat Baptisteriul. Baptiseriul are o acustică perfectă și se spune că poți auzi concertele corului de la mile distanță. Mi-a plăcut Baptisteriul și pentru poza prin plasă pe care am făcut-o Domului dintr-un loc special amenajat la etaj.

Cum pe al 4-lea obiectiv, Turnul din Pisa, urma să-l bifăm peste două zile, după ce am terminat cu vizitarea celorlalte, am intrat într-un restaurant de lângă Piața Miracolelor pe care îl ochisem de la dus și chiar dacă nu a fost prea ieftin ne-am simțit și am mâncat bine acolo. Toată lumea a poftit la Pizza Calzone care era expusă la scară reală în fața restaurantului și arăta foarte bine. Până la urmă s-a mâncat și altceva nu doar pizza aceea. Fiecare după gusturi. Noi am împărțit o Calzzone (10,50 EUR) și o o porție de Toscanini (13,50 EUR), fel recomandat de ospătar care însemna ravioli umplute cu ricota și spanac și sos cu carne de vită. Toate foarte bune. Cu un pahar de vin roșu, o bere și coperta 2 EUR/persoană, masa a făcut 40 EUR. Nu atât de mult, având în vedere locul în care ne aflam.

În drum spre hotel am intrat din nou în traseul galben cu scopul de a termina cu el în acea zi și am traversat un alt pod peste râul Arno, ca să ajungem la Santa Maria della Spina, o mică biserică gotică, foarte bogat decorată la exterior. Dar pe cât de spectaculos este exteriorul dantelat din marmură, cu o fațadă cu două porți cu arcade, cu sculpturi și multe statui pe toate părțile, pe atât de simplu este interiorul. Tot ce îți atrage atenția este plafonul pictat care are în centru, capodopera sculpturii gotice, Madonna. Biserica nu se află pe locul ei inițial, ci a fost strămutată, nu departe, dar într-un loc mai înalt, din cauza amenințării apelor râului Arno, pe malul căreia s-a aflat și se află și acum. De la depărtare biserica pare că are niște spini ascuțiți, ceea ce ar face plauzibilă legenda care spune că în 1333 s-a donat acestei biserici un spin din coroana lui Isus.

Ne-am retras la hotel după o zi plină în care am făcut extrem de multe lucruri. În următoarea zi am făcut o excursie prin Toscana, iar în ultima, până la ora 14, când urma să plecăm spre aeroport aveam de urcat în Turnul Înclinat și apoi să revenim spre hotel, urmărind traseul mov.

Așa că în ultima zi la Pisa am plecat mai devreme de la hotel și în drumul spre turn, unde trebuia să urcăm la ora 10, am mers din nou pe traseul galben ca să trecem prin Piața Cavalerilor în care nu am putut să zăbovim deloc în prima zi.

Piazza dei Cavalieri (Piața Cavalerilor) este a doua piață principală din Pisa, după Piața Domului sau a Miracolelor. Este plină de clădiri impresionante, așezate circular, cu niște fațade foarte frumos decorate. Astăzi este un centru de educație, cunoscut fiind că Pisa adăpostește 3 dintre cele mai importante Universități ale Italiei și multe clădiri din această piață aparțin acesteia.

Palazzo dei Cavalieri (Palatul Cavalerilor) , fostul Palat al Bătrânilor, este clădirea principală din piață, unul din edificiile care adăpostește clădirea principală a Școlii Normale Superioare din Pisa, o instituție de învățământ fondată de Napoleon, astăzi o secție a Universității. În colțul opus se află Palazzo dell’Orologio (Palatul Orologiului) , unde se află sediul bibliotecii Universității din Pisa. În piață se află și o biserică, Santo Stefano di Cavalieri (Biserica Sf Ștefan) cu o fațadă din marmură albă.

Foarte aproape de Piața Cavalerilor este Grădina Botanică din Pisa, cu acces din traseul galben, pe care noi am văzut-o doar de la intrare. Am citit că ar fi cea mai veche grădină botanică din Europa, dar n-am mai avut răbdare și nici timp pentru ea, din păcate. Cum motivul principal pentru care ne-am oprit la Pisa a fost Piața Miracolelor cu toate edificiile de acolo ne-am grăbit spre turn ca să ne încadrăm în timp.

Turnul Înclinat din Pisa este emblema orașului și a devenit celebru datorită înclinării lui care reprezintă, de fapt, rezultatul unei erori de construcție care se datorează solului nisipos pe care a fost construit și care (înclinare) s-a accentuat în timp. Construcția turnului a durat două secole, mare parte din această perioadă fiind datorată încercărilor de a corecta înclinația. Atunci când turnul era pe la etajul 3 lucrările de construcție au fost sistate pentru un secol.

A fost conceput ca și clopotnița Catedralei din Pisa și așa a funcționat, fiind dotat cu 7 clopote cu o greutate foarte mare, care astăzi au rămas pe loc dar nu se mai aud din motive de stabilitate.

Dimensiunile, lungime, înălțime, grosime, greutate… nu le-am reținut exact, dar sper că nu se supără cineva dacă spun că are aprox 56 de m în partea mai joasă și aprox 57 în cea mai înaltă și că orice informație exactă este ușor de găsit. De-a lungul anilor s-a încercat îndreptarea lui, fără succes total însă, dar între anii 1990 și 2001 turnul a fost închis publicului cu scopul de a scoate material de sub fundație, iar rezultatul a fost o reducere a înclinării. Astăzi nu se mai încearcă nimic pentru că tocmai aceasta înclinație este farmecul turnului, atât de căutat de turiști din lumea întreagă.

Și niște date mai puțin tehnice, dar foarte practice dacă vreți să vizitați Turnul Înclinat din Pisa. Dacă ai bagaje trebuie să îți rezervi timp să le lași la camera de bagaje care se află într-o încăpere de lângă casele de bilete, pentru că nu ai voie să intri cu absolut nimic în turn. Trebuie să te așezi la coada care se formează pentru ora la care ai bilet cu cel puțin 15-20 de minute înainte. Dacă ți-a trecut rândul nu primești banii înapoi și nici nu intri mai târziu, cu altă grupă. Oameni de ordine ne-au cerut biletele, ne-au îndrumat la coadă și permanent au fost cu ochii pe noi. Ne băgau în rând dacă ne abăteam prea tare iar când am ajuns să intrăm ne-au scanat pe toate părțile și ne-au poftit înăuntru.

Experiența… nu știu cum să zic că a fost. Dacă nu urcam, nu trăiam liniștită. După ce am urcat am considerat că nu merita atâția bani. Cred că Turnul este mult mai spectaculos din afară și cei care nu urcă nu trebuie să aibă vreun regret pentru că o panoramă asupra unui loc poți avea din multe alte locuri.

După ce intri, la baza turnului găsești un panou informativ cu date generale și tehnice despre turn. Apoi ai de urcat aproape 300 de scări circulare, destul de înguste și se simte înclinarea, așa că dacă ai probleme de echilibru s-ar putea să te confrunți cu mici amețeli. Pe parcurs nu te poți opri, nu sunt alte balcoane în afară de cele de sus, acolo unde sunt și clopotele care, așa cum spuneam, au rămas pe loc, dar nu mai bat.

De acolo, de sus, ai o panoramă frumoasă asupra complexului monumental din Piața Miracolelor și asupra Pisei. Unii cârcotași ar putea să spună că pot să aibă aceeași panoramă din oricare turn de biserică unde urci, pentru mult mai puțini EUR și sunt oarecum de acord. 18 EUR de persoană mie mi s-a părut cam mult pentru ce am primit. M-am gândit la clopotnița San Pietro de la Vatican, unde am urcat pentru 4 EUR și experiența nu a fost cu nimic mai prejos. Dar... în fine… avem dreptul inalienabil de a alege, așa cum ne place nouă să spunem des și dacă am făcut-o înseamnă că am ales. N-am plecat de la turn fără să facem și noi celebrele poze din care să reiasă că îl susținem sau că îi dăm un brânci.

După turn am avut la dispoziție 3,5 ore să vedem ce este și cu traseul mov. Am intrat pe el chiar de acolo, din Piața Miracolelor și am bifat obiectivele unul câte unul așa cum le găseam trecute pe hartă.

Am trecut prin Piazza Martiri della Liberta (Piaţa Martirilor Libertăţii) , am ajuns în Piazza S. Francesco am intrat în biserica cu același nume unde aproape că n-am văzut nimic atât era de întunecată. Am trecut prin mai multe parcuri și pe lângă multe biserici. În unele am mai intrat, pe lângă altele doar am trecut.

Lângă Teatrul Odeon este Gipsoteca di Arte Antica, aparținând de Universitatea din Pisa, o instituție foarte importantă pentru oraș, care găzduiește mai mulți studenți decât locuitori are Pisa. Ca o curiozitate, Pisa are în jur de 90.000 de locuitori iar Universitate găzduiește aprox 60.000 de studenți. În Gipsotecă, unde intrarea a fost liberă am găsit o colecție de sculpturi ale unora dintre cele mai renumite lucrari de artă grecești și romane sau ale unor opere mai puțin cunoscute, dar și reproduceri după opere vechi care aveau etichetă cu muzeele naționale sau străine în care sunt păstrate originalele.

Am ajuns apoi la Piazza della Republica, căutând casa în care a locuit Galileo Galilei, renumitul părinte al astronomiei, al fizicii și al științei, pe care am găsit-o, dar nu se vizita. Ne-am întors de acolo ca să intrăm din nou în traseul mov care ne ducea spre hotel și am trecut pe lângă mai multe clădiri, instituții oficiale și din nou pe lângă biserici vechi, piețe, palate, dintre care unele au devenit sedii de instituții ale statului și am ajuns la Grădina Scotto din Pisa, o grădină publică cu locuri de joacă pentru copii și parc înconjurat de zidurile orașului.

Cu toate că era la doi pași de noi, am uitat efectiv de Pictura murală Tuttomondo care se află pe peretele exterior al Bisericii Sf Anton, pictată într-o săptămână în anul 1989 de către un artist american, tema fiind pacea și armonia în lume. Aceasta se afla atât de aproape de hotelul nostru încât am amânat-o ca să facem celelalte mai îndepărtate până am ratat-o.

Ca și concluzii. Ce să zic eu despre Pisa? Ce centru comercial și economic a fost în Evul mediu, ce flotă importantă controla, ce bătălii a dus pentru a obține supremația asupra mărilor din jur, ce instituții importante găzduiește… citești peste tot. Ca și oraș turistic n-aș spune că m-a dat pe spate. Orașul nu are ceva wow, îi lipsește vino-ncoa-ul.

În afară de complexul monumental din Piața Domului și cele 2 străzi principale, pietonale, Corso Italia și Borgo Streto, unde poți face și shopping dacă ești amator (și noi am făcut puțin), celelalte obiective nu sunt așa puse în valoare. Cu toate că în Piața Miracolelor era o mare de oameni de nu puteai să înaintezi, pe traseul galben și pe cel mov pe care am umblat căutând să bifăm obiectivele de pe harta noastră, aproape că nu ne-am întâlnit cu nimeni. Mergi pe ele și harta îți arată tot felul de obiective, dar când ajungi ceva nu funcționează, nu este explozia aceea de bucurie că vezi ceva deosebit.

Ce a fost curios la Pisa a fost să constatăm că turiștii vin aproape exclusiv pentru complexul din Piața Domului. Când ne-am îndepărtat de arterele centrale, liniște și pace… ne-am mai întâlnit doar cu localnici care își vedeau de treburile lor. La Gipsotecă, de ex, am stat în jur de 30 de minute și nu am găsit pe nimeni acolo, dar nici nu a intrat cineva până am plecat noi. La Grădina Scotto erau doar părinți cu copii la locurile de joacă sau persoane care își plimbau animalele, nu am văzut alți turiști. În Piața Republicii unde ne-am dus să vedem casa în care a locuit Galileo, la fel, nimeni.

Pisa este un oraș pe care poți să-l faci într-o zi, maxim două, dacă îți place să zăbovești mai mult. Dacă citești o hartă sau un ghid pentru Pisa s-ar putea să consideri că ai nevoie de mai mult, dar la fața locului o să vezi că îi lipsește ceva… acea strălucire care să te țină acolo. Poate începutul lui aprilie nu este o perioadă bună pentru Pisa, poate că alta este perioada când este mai animată și în afara complexului care include Turnul. Sau poate măreția complexului monumental din Piața Miracolelor minimizează orice altceva? Este posibil și asta. Mie, una, mi s-a părut suficientă această vizită și probabil că Pisa este singurul loc din Italia, din cele pe care am apucat să le văd, în care mi-aș face planuri să mă întorc doar pentru vizitarea împrejurimilor, care nu sunt puține deloc. Dar sunt foarte mulțumită că am ajuns la Pisa și că am văzut tot ce are ea mai frumos.

După un aperol spritz băut la pizzeria Nando de lângă hotelul nostru, La Pace, ne-am îndreptat agale către gară și apoi spre aeroport și iarăși la casele și la stresul nostru, cel de toate zilele. Dar cu gândul la următoarele vacanțe, ceea ce ne face viața mult mai ușoară și mulțumim mereu că pentru noi toate astea sunt posibile.

---

VIZUALIZĂRI: 6784 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI