Dar în Australia de Vest ați fost? (3) — FREMANTLE

TIPĂREȘTE

Mă trezesc, în zori, frământat de amintiri dureroase, pe care le gonesc cu greu...

Mă echipez și ies din casă; pe străzi – mai nimeni: eu și «homeless»-ii - de data asta văd și cerșetori aborigeni – o familie întreagă...

Barul «meu» este închis – e duminică și e încă prea devreme. La un colț, dau de un Mc Donald’s și, deși detest fast food-ul, ajung să mănânc niște clătite total lipsite de gust, unse cu unt și cu un înlocuitor de miere, plus o pârjoală din piure de cartofi, cu un pahar de lapte... care spală toate păcatele.

În pas voios, o iau pe Barrack Street, spre debarcader. Din mers, am timp să arunc în fugă o privire în interiorul catedralei anglicane, unde corul tocmai face repetiții:

Un nenea amabil mă invită la slujba de la ora 17: «De orice confesiune ați fi, sunteți binevenit! »

În costul pipărat al biletului meu cumulativ intră și o scurtă «croazieră» pe Swan River, până la Fremantle (și retur), deci – toate pânzele sus!

Deși m-am sculat cu noaptea-n cap, nu sunt nici pe departe primul la urcarea pe vaporașul companiei «Captain Cook Cruises»: găsesc la bord o mulțime de oameni în vârstă, unii - chiar bătrâni, în accepțiunea generală; doi dintre ei, în cărucioare de invalid, par «absenți» - nu cred să fie conștienți de ce li se întâmplă... Mai tineri sunt doar două perechi de îndrăgostiți, adorabili în inocența lor... Dar... sosește un autocar, și vaporașul se umple-ochi cu asiatici: chinezi, coreeni, indieni, etc., etc.

Deși prospectul prezintă plimbarea noastră pe apă drept un «cruise», în fapt nu avem a parcurge decât partea din aval de Perth a râului Swan (fluviu, fiindcă se varsă în ocean), care aici pare mai mult un lac murdar. Ni se explică faptul că - în această porțiune - Swan constituie un «tidal river» = fluviu supus mareelor, cu apa salmastră (nu m-am abținut și... am gustat-o), plină de impurități (aduse de pe uscat și din ocean) și de aceea având culoarea ceaiului negru... cu mult lapte.

De cum pornim, căpitanul începe să vorbească, și vorbește într-una, explicând cam pe unde ne duce și la ce e musai să ne uităm. Numai că... eu înțeleg destul de puțin din australiana lui chiar dacă ar fi fost liniște, dară-mi-te sub bruiajul continuu al motoarelor și vuietul vântului ce bate în rafale de când ne-am îndepărtat de mal. De parcă n-ar fi destul, toate zgomotele la un loc sunt depășite de trăncăneala fără oprire, pe tonalități înalte, a turiștilor – să le zic «asiatici».

Începem croaziera prin a ne delecta de priveliștea zgârie-norilor din CBD - ale căror forme încep deja să le recunosc:

De cum ieșim în larg, pe dreapta se înalță dealul Eliza cu al său Kings Park – marcat de Monumentul Eroilor - și cu Grădina Botanică:

Imediat sub Grădina Botanică vedem clădirea fostei fabrici de bere: The Swan Brewery Co. Ltd., transformată în hotel de lux:

Iau și eu o cafea distribuită gratuit: ce pișoarcă! nu costă nimic... dar nici nu face doi bani!

Croaziera durează o oră și un sfert, timp în care am apucat să «intru în atmosferă» și să mă «enjoy»-esc de plimbare: cu ajutorul hărții și a frânturilor de explicații ce ajung la urechile mele, reușesc să mă dumiresc, pe unde navigăm. La Millionaire’s Row, pasagerii de prin partea locului se arată foarte interesați în primul rând de reședințele oamenilor bogați, înșirate pe traseu: case-conace valorând zeci de milioane de dolari - una chiar depășește 100 de milioane!

Și totuși, pe aici continuă a se construi într-o frenezie!...

Pe apă sunt mulți amatori de sporturi nautice, printre care și kite-surferi, ajutați de vântul puternic.

Arar zărim și ceva păsări: lebede negre, cufundaci negri cu pieptul alb; și pescăruși, desigur.

Pe măsură ce ne apropiem de Fremantle, atența tuturor este atrasă - cred și eu! – de silueta colosală a transatlanticului Queen Mary 2, tras la țărm, ai cărui pasageri vizitează orașul:

Cum era să scap eu, ocazia de a mă fotografia cu celebra navă!

Copleșiți de impresia produsă de transatlantic, clădirea Muzeului Maritim de pe Victoria Quay, cu formele ei amintind vag de Opera din Sydney, aproape că nu mai impresionează pe nimeni:

De cum coborâm, ni se amintește să nu depășim ora 12.45 (înscrisă pe biletul nostru), când va trebui să ne îmbarcăm pentru cursa de întoarcere a vaporașului!

Pe chei, ne așteaptă, nerăbdător, «FREMANTLE TRAM TOUR» - tramvaiul (pe pneuri) cu care urmează să facem turul de oraș - al treilea tur plătit prin biletul cumulativ. Deși supranumit Hop-on - Hop-off, graficul de parcurs nu ne permite decât efectuarea unui tur complet. Ei, asta e!

O bună parte dintre «colegii de croazieră» (dar nici un asiatic) - cu toții în vârstă - se urcă, docili, în tramvai. Cu ajutorul unui salariat al companiei organizatoare a turului, în tramvai se urcă chiar și o femeie (foarte) obeză, ce se deplasează cu un cărucior: toată lumea vrea să se bucure de viață!

Geoff - șoferul și ghidul nostru, ne verifică, serios, biletele, și începe cu glumele: se interesează care dintre pasageri s-a înscris să viziteze ȘI închisoarea istorică, pe la care trece traseul tramvaiului, și ne propune să facem un tabel, cu datele personale ale fiecăruia, «ca nu cumva, din greșeală, să rămână cineva înlăuntru! ». Pasagerii intră imediat în jocul lui și începe un dialog, întrerupt de hohote de râs molipsitor, purtat în «slang»-ul australian, vorbit cu un accent ce-mi anulează orice șansă de a înțelege ceva! Toată lumea se binedispune, vremea e frumoasă, deci pornim să cunoaștem Fremantle, sau Freo – cum îi spun localnicii.

Orașul portuar Fremantle a deservit inițial Swan River Colony înființată pe coasta de vest a Australiei: pe aici au intrat miile de imigranți, de aici au fost expediate spre Metropolă mărfurile locale. Și astăzi mai funcționează aici o flotă de pescuit și un terminal de containere.

Orașul – declarat «cel mai bine conservat oraș portuar din secolul XIX, din lume» - păstrează cu religiozitate o mulțime de clădiri vechi - istorice sau nu, cu precădere din perioada de «boom» datorat minelor de aur, care au fost perfect restaurate și readuse în actualitate sau cu destinația schimbată.

Prima oprire trebuia să fie la Primărie, dar ne mulțumim să primim explicații, șezând în tramvaiul ce se deplasează cu greu prin puhoiul de vizitatori: se simte că e duminică! Distingem și grupul de turiști de pe Queen Elizabeth 2, ce tocmai savurau un prânz cu sea-food... mmmm...

Rulăm cu greu pe Cappuccino Strip - strada comercială e înțesată cu mall-uri, shop-uri și cafenele, pline de oameni relaxați. Remarcăm Basilica St. Patrick - catedrală romano-catolică în stil gotic; anual, prelații ei încă mai practică «binecuvântarea flotei», introdusă de pescarii de origine italiană. Trecem pe la Fremantle Market, apoi pe lângă o serie de clădiri ridicate de către pușcăriași și în final urcăm pe colina ce domină orașul și portul. Și aici, dăm de încă un memorial, dedicat eroilor originari din Fremantle, cu câteva monumente care subliniază cultul celor ce s-au sacrificat pentru Patrie:

Nu a trebuit să treacă cele 90 de minute - cât durează turul cu tramvaiul, ca să înțeleg că... nu sunt prea multe de văzut în Fremantle! La dimensiunile lui, ar fi fost un obiectiv ideal de vizitat pe jos...

Curând, ajungem și la intrarea în clădirea uriașei colonii penitenciare; tramvaiul se golește de «amatorii de pușcărie», nostalgici ai vremurilor când strămoșii lor își zornăiau pe-aici lanțurile...

.  

Rămas singur în tramvai, sunt adus în port, unde... vaporașul de întoarcere mă așteaptă deja! Regret, dar nu am mai avut timp pentru vizitarea Muzeului Maritim și nici a Muzeului Naufragiilor, cum aș fi dorit. Deci, mi-am organizat greșit sejurul!

Din maldărul de documentație primit de la Info Center aflu că m-aș fi putut deplasa cu ușurință prin oraș utilizând serviciile GRATUITE ale celor două linii ale autobuzelor CAT (Central Area Transit), ale căror trasee - roșu și albastru – acoperă toate obiectivele turistice ale orașului (chiar dacă fără explicații la cască!) Cine nu cunoaște - plătește! Ei, dar nu-mi pare rău: m-am comportat și eu ca un pensionar australian...

Pornim în croaziera de întoarcere. Avem timp suficient să admirăm uriașa Queen Elizabeth 2, care - comparată cu alte nave din radă - nu-mi mai pare la fel de frumoasă ca la prima vedere:

Pe vas, intru în vorbă cu doi vecini de călătorie, foarte exuberanți; aflu că tocmai au sosit de la Melbourne, ca pasageri pe Queen Elizabeth 2, și acum se duc să viziteze Perth-ul în loc de Fremantle. Îmi spun că sunt încântați de călătorie – de parcă ar fi nevoie: se citește pe chipul lor. Cred și eu că au motiv!

... Deși, privită din spate, nava e cam lătăreață, cam greoaie... De! vulpea și strugurii!...

Una peste alta, a fost o excursie plăcută și interesantă!

Pe vaporaș, s-a servit un prânz - celor care l-au comandat la plecare și au plătit în plus câte 50 AUD. Uitându-mă la CE ANUME li s-a servit la masă, nu i-am invidiat; eu m-am rezumat la chiflele mele turcești cu semințe... pentru ca, în final, să mă aleg și cu două prăjituri cu cremă, rămase de la masă, pe care mi le-a oferit, gratis, steward-ul...

Coborând pe țărm, constat că nu sunt chiar atât de obosit, așa că pornesc în recunoaștere pe Elizabeth Quay. Aici e un adevărat parc de distracții – carusel, buticuri, tarabe, atracții pentru copii.

Aflu de pe un afiș ce planuri ambițioase are orașul: zona se «upgradează» cu zgârie-nori de locuințe și birouri:

Dar și până atunci ai ce vedea pe-aici!

Atenția îmi este atrasă de o mică corabie cu pânze, trasă la mal pentru a fi vizitată. Aflu că este replica corabiei daneze «Duyfken» - prima navă EUROPEANĂ care, venind din Indiile de Vest în căutare de aur, a ajuns la țărmul Australiei în 1606 – moment din care începe istoria scrisă a acestui continent:

Rezist cu greu tentației de a vizita nava... fiindcă îmi vine în minte să profit de biletul cumulativ și să mai dau o tură cu autobuzul Hop-on - Hop-off. Dar... pe când ajung eu în stația terminus, se termină și programul de duminică!...

Înciudat, cobor până la râu și încerc apa cu degetul: e caldă-caldă și murdară...

S-a făcut foarte cald – comparativ cu puntea vasului de croazieră... sau am obosit deja?!

O iau încetișor spre hostel, făcând poze. La un moment dat, mă «împiedic» literalmente de un… cangur uriaș, care lipăie apa dintr-un bazin ornamental! E parte a unui grup statuar din bronz, amplasat aici pentru ca turiștii să poată vedea și fotografia aceste animale reprezentative pentru Australia. Urmare? Atunci când turiștii întâlnesc – în fine! – canguri vii, care… sunt mult mai mici decât replica lor din Perth, rămân oarecum dezamăgiți! Dar tot e mai bine decât să nu-i vadă de fel...

Trebuie amintit aici că stema Australiei de Vest reprezintă doi canguri cu bumeranguri, care susțin cu lăbuțele lor un scut, pe care plutește o lebădă – firește, neagră!

În drumul meu, nu întâlnesc numai urâțenii: iată și un superb salcâm galben:

Ajuns «acasă», fac un scurt duș, mă îmbrac cu ce am mai elegant și mă duc – glonț la Catedrală:

Asist la o slujbă de 45 minute, însoțită de cântările unui cor de bărbați și femei și înobilată cu scurte pasaje de muzică de orgă. Predicile le-a ținut mai întâi episcopul anglican, urmat de câteva femei, făcând probabil parte din preoțime - după odăjdii. Biserica era aproape plină (am văzut mult tineret), printre enoriași fiind și chinezi – unii chiar participau la cântări (la intrare, ni s-au distribuit la toți programul, versetele și muzica ce trebuia cântată). În final, la ieșire, fețele bisericești au mulțumit personal fiecăruia pentru participare. Chiar și mie! Fiind departe de țară și de toate ale mele, mi-a mers la inimă și slujba, și toată atmosfera. Împăcat cu lumea și cu viața, mănânc câte ceva din ce-am cumpărat ieri la «Woolworth» și mă apuc de făcut bagajul: mâine părăsesc Perth-ul și mă avânt în necunoscut!... ... Dar, înainte de a mă culca, cobor la recepție să-i mulțumesc polonezul meu de găzduire; îl prind încă la birou, așa că îi laud hostelul, îi spun că mi-a plăcut atmosfera de aici, cât este de îngrijit și... fac o nouă rezervare pentru camera MEA, pentru data la care mă voi întoarce din aventura Vest Australiană.

---

VIZUALIZĂRI: 699 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI