Paracas - Rezervatie naturala a statului Peru

TIPĂREȘTE

PERU este o tara mare, cu sosele bune, pe care am avut ocazia sa le strabatem aproape zilnic pentru muuuute, muuuulte ore. Asa incepe si a doua noastra zi in Peru, cu un mic dejun la doamna cu sandwichuri de la coltul strazii, cu sarit in autocar si purces la drum, zi de vara pana in seara!

Dupa vreo 5 ore de mers cu autocarul de la Lima, am ajuns la Paracas, celebra rezervatie peruana. Fiind trecute fix de ora pranzului cu bataie spre ora cinei, ni s-a propus sa luam masa la un restaurant din rezervatie si apoi sa mergem sa vizitam putin zona. Pentru a intra in rezervatie am platit fiecare cate 10 soles.

Am fost dusi la un restaurant, vai de viata lui, pe malul oceanului, cu vedere la o mica plaja si la cateva insulite unde se odihneau diversi pasaroi si pasarele marine. Daca priveam in bucatarie mi se facea parul maciuca. Era o chestie mica si jegoasa unde cativa neni pregateau voiniceste mancare pentru turisti. Nu am avut incotro si a trebuit sa ramanem la acest restaurant pentru ca altul nu era! De pe terasa restaurantului se puteau admira stoluri de pasari si undeva, pe o insulita alba, un grup de pinguini.

Am comandat niste pesti prajiti cu garnitur de yuca si am decis sa ma plimb pe plaja pana vine mancarea comandata. Bine am facut. Peisajul si aerul curat ma faceau sa uit de bucataria memorabila a restaurantului. M-am delectat cu un stol de pelicani care luau cu asalt barca unui pescar pentru a fura din pestii lui agonisiti cu mare truda. Alaturi se afla buda restaurantului... o alta teroare publica in care nu am avut curaj sa intru.

Intr-un final a fost adusa si mancarea care a fost scumpa si comuna, nimic deosebit. Cand in sfarsit am scapat de la restaurant si ne-am vazut in autocar, am rasuflat usurati.

Seara noastra a continuat cu o vizita la:

Acest muzeu este dedicat arheologiei din zona Paracas si este mititel, are vreo 3 sali. Pretul de intrare 7.5 soles. Aceasta zona desertica a fost locul perfect pentru ingroparea mumiilor inca deoarece solul uscat si absenta ploilor a ajutat la perfecta conservare a acestora. Aici a fost descoperita o scoala de chirurgie extraordinara cu medici inca ce realizau cu succes operatii pe creier. Multe dintre mumiile din desert au sparturi in cranii, semn al unei astfel de operatii. Cercetatorii care le-au studiat au ajuns la concluzia ca aceste operatii au fost reusite la timpul lor, iar pacientii au supravietuit multi ani dupa interventie. In zona unde se facea incizia pe craniu, dupa ce operatia era incheiata, se punea o bucata de aur pentru a inlocui osul spart. Evident, toate aceste bucati de aur au disparut dar craniile sunt inca prezente in muzeu. O alta particularitate a craniilor din aceasta zona este forma lor alungita. Pentru a imita cat mai bine forma craniilor “zeilor” care au vizitat aceste locuri, incasii legau cu carpe craniul nou-nascutilor pentru ca acesta sa capete o asemenea forma. Intr-o vitrina descoperim un soi de “papuc” urias. Ghidul nostru ne spune ca nu este un papuc ci o mumie! Mumiile inca sunt total diferite de cele din Egipt. Ele sunt asezate in pozitie sezand si sunt impachetate in carpe.

Intr-o nisa din perete este reprodus modul de ingropare a mumiilor persoanelor apartinand aceleiasi familii. Acestea erau depozitate impreuna, in aceeasi groapa, si erau inconjurate de cateva obiecte personale sau ofrande pentru zei. Aici am facut pentru prima data cunstinta cu FIINTA CU OCHI MARI, “The Oculate Being”, zeul misterelor, un zeu puternic care vede totul si pe toate si care era extrem de venerat de populatia din zona Paracas. Zeul face parte din grupul de zei care isi pot schimba forma dupa bunul plac si este asociat intr-un fel si cu aparitia liniilor de la Nasca. El este reprezentat cu parul lung si blond impletit in codite (asemanator modei vikinge).

Tot la acest muzeu am aflat pentru prima data despre TUMI, cutitul ceremonial cu care se realizau deopotriva sacrificii si operatii pe creier. Tumi este mereu decorat cu figura zeului medicinei insotit de un grup de pasari, iar purtat ca si medalion se spune ca poarta noroc.

Odata iesiti de la muzeu am pornit pe o alee bine marcata spre plaja unde isi fac veacul stoluri de flamingo roz. In drum spre ei am trecut pe langa o zona unde se aflau cochilii de moluste vechi de 45 milioane de ani. Din pacate nu ne-am putut apropia prea mult de magnificele pasari pentru ca ne-a oprit un soi de bariera, dar le-am facut o poza cu teleobiectivul.

In Peru se intuneca pe la 17.30-18 asa ca ultimul nostru obiectiv inainte de a merge la hotel a fost:

Plaja rosie este un loc splendid unde faleze galbene, brazdate de linii negre, cad abrupt pe o minune de banda de nisip rosu sarutat de valuri de un albastru incredibil. Culorile prezente aici sunt pur si simplu memorabile. Am petrecut vreo 15 minute facand poze si filme pe care va voi lasa sa le admirati in voie.

Am innoptat in Paracas. Maine plecam spre un loc paradisiac, Insulele Ballestas numite si Galapagosul saracului, si spre o minunata aventura in desert la Huacachina. Dar va voi povesti despre toate acestea in povestea urmatoare.

Rog webmasterul sa adauge urmatorul film:

https://www.youtube.com/watch?v=9IF0zJ01jGs&t=25s

---

VIZUALIZĂRI: 3413 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI