O perspectivă cu tentă medievală de la castelul Bellver

TIPĂREȘTE

Castelul Bellver este o altă opțiune turistică din Palma de Mallorca pe care nu am reușit să o atingem din prima încercare (și nici măcar din a doua :) ). Mai întâi, în 2016, înțelegând că ocupă practic o jumătate de zi, am tot amânat programarea obiectivului, până când se apropia ziua plecării și trebuia să îl eliminăm de pe listă. Anul trecut, într-o duminică destul de călduroasă, nu am reușit să identificăm drumul corect (indicat de alți review-eri) și am renunțat. Anul acesta am “navigat” cu Google Maps și a fost mai bine, am atins obiectivul.

Un detaliu important este faptul că accesul spre castel se face după urcarea pe niște străduțe începând din planul Avinguda Gabriel Roca: se coboară la stația 30, după care se face stânga între hotelurile Melia și Gran Melia. Apoi, după ce se traversează strada mai lată Avinguda de Joan Miro, se ajunge pe strada Josep de Villalonga, o stradă lungă, cu case vechi și cu arhitectură tradițională mallorquină, din care la un moment dat se face o stradă spre dreapta: Career de Bellver (aici se oprește accesul cu mașini). Apoi, printr-o poartă maiestuoasă de metal, se face accesul către scări. Aici începe urcușul către castel (noi am urcat într-o zi de vară în care cerul era acoperit de nori, astfel încât nu a fost foarte obositor). Priveliștile asupra golfului și orașului Palma sunt foarte frumoase, iar cei care urcă pot poposi pe bordurile late de ciment care mărginesc scările pentru a face fotografii.

În fine, după ce se ajunge la o primă clădire, ieșirea spre castel este foarte aproape, dincolo de o stradă destul de lată, pe care opresc și autobuze sau autocare. Prima incursiune pe scările care duc spre intrarea principală nu are succes: turistul află că biletele se iau de la casa de bilete care se află mult în stânga edificiului (biletul costă 4E/persoană), lângă un bar cochet cu perspectivă frumoasă asupra dealurilor din spatele Palmei. În fine, după ce stă la o coadă de lungime variabilă ca să ia biletele, turistul (deja ușor turmentat :) ) se întoarce la castel.

Curtea principală oferă, în afară de perspectivele la înălțime spre toate punctele cardinale ale orașului, și vederea de ansamblu a castelului, extrem de bine conservat, cu pavajul original și (nu am mai văzut până acum) construcția tipic medievală, cu șanțuri de apă și acele poduri cum se văd doar în cărțile de povești. Clădirea principală este circulară, cu un amfiteatru înconjurat de o galerie cu colonade (galerie care ocupă două nivele). Jos la parter se află și statui antice, însă, în afară de interiorul amenajat pentru evenimente culturale, nu se mai văd prea multe elemente adiționale. Eu am remarcat pavajul cu model, asemănător cu modelele din piatră pe care le-am văzut acum doi ani la Girona, în centrul istoric. Pornind de la parterul acestei clădiri se urcă pe acoperiș, pe niște scări destul de abrupte. Pe acoperiș, din nou perspectiva de 360 asupra orașului, deși curentul destul de iute și aglomerația pot descuraja fotografiile. Așadar, vizita durează mult mai mult din cauza ascensiunii prin grădină și timpului dedicat cumpărării biletelor – însă, așa cum îi spune și numele, castelul oferă cea mai frumoasă și completă vedere asupra Palmei.

La întoarcere, ne folosim de faptul că nu mai suntem contracronometru și fotografiem câteva case cu personalitate pe străzile liniștite care coboară spre Avinguda principală. Florile exotice bogat colorate, terasele multiple de dimensiuni variabile, obloanele în culori pastelate care întregesc tabloul vizual conferă caselor mallorquine o identitate distinctă. În fine, ajungem cu o ușoară nostalgie în strada care mărginește portul și mai facem o scurtă plimbare pe lângă pleiada de yachturi și vase de toate mărimile (de data aceasta mult mai mari sau mai variate ca model comparativ cu vasele mici trase în portul de agrement Portals Nous) – după care ne îndreptăm spre casă, spre o nouă după-amiază însorită.

---

VIZUALIZĂRI: 3413 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI