Fortul San Carlos!

TIPĂREȘTE

Fiindcă vremea era nehotărâtă, ba soare, ba nori, oscilam între a cutreiera insula si-n a merge la mare... in apa imi place, la plaja nu stau nici cinci minute ... dar imi place sa merg, sa merg si sa vad cat mai multe locuri!

Copiii tot susoteau, m-am bagat si eu in vorba si mi-au zis ca e surpriza... de doua saptamani si cateva zile numai de surprize am avut parte si tare mult imi plac, te inveti cu viata buna si tare greu o sa-mi vina acasa... fara surprize.

Ne-am urcat in masina si-am luat-o pe drum la vale, spre Illetas, am trecut de Mall-ul lor, Porto Pi, am traversat autostrada si imediat am facut stanga.

M-au oprit la un punct de belvedere, m-am intrebat daca este un miraj. Este fabulos! Pare a fi o scena desprinsa dintr-o alta lume, de basm. De curand citisem despre mirajele mai complexe, cele prin care obiectele de la orizont, insulele, vapoarele, icebergurile, apar transformate ca un castel din povesti, au fost denumite "Fata Morgana", numele unui personaj din folclorul britanic. Legenda spune ca Morgan, sora vitrega a regelui Arthur, era o vrajitoare care traia pe taramul fabulos al Avalonului. Ea deprinsese arta farmecelor de la vestitul magician Merlin, si avea puterea de a-si schimba infatisarea, de a se face nevazuta si de a nauci mintile celor care doreau sa ii incalce taramul. Palatul in care traia plutea in vazduh si nu putea fi gasit niciodata, pentru ca Morgan proiecta in locuri diferite, in aer, pe ape sau deasupra muntilor, imaginea ireala a castelului sau. Pe masura ce te apropiai, tinta se indeparta, iar calatorul nu reusea sa ajunga niciodata la destinatie. Cartea se numea "Oamenii din roua"de Frangokastello. Una dintre cele mai spectaculoase aparitii ale fenomenului Fata Morgana se poate observa in fiecare an, la inceputul verii, pe insula Creta. Iar v-am bagat in povesti!

Vazandu-ma pierduta-n spatiu, fiul meu, dupa ce am intrat in cetate, m-a dus intr-o frumoasa gradinita sa bem un cappuccino si sa admiram marea, în jurul meu e numai apă, soarele cand apare, cand se ascunde dupa un nor, vântul bate încet. Sorb din ceasca, și o muzică atât de încet dată, cât să auzi și adierea vântului și fâșâitul valurilor. Ce mai contează în momentul ăsta? Că atunci când mă voi întoarce, voi vedea în jurul meu oameni care au uitat să râdă? Mă bucur deplin de acest moment și mă bucur că există în viața mea astfel de momente, atât de... absolute încât nimic altceva să nu mai conteze pe lumea asta. Și atât timp cât vor exista, pentru mine viața cu toate neplăcerile ei minore va fi doar o trecere între aceste momente. Vă doresc să aveți și voi momentele voastre absolute care să vă facă să spuneți în fața oricăror greutăți: Las' că trece și asta! Sau, precum spunea un personaj antologic: Tomorrow is another day!

Stefan ma cunoaste, imi place sa merg singura, sa ma opresc si sa privesc de jur imprejur, m-a lasat in urma... sa ma satur de frumosul meu, mergeam dupa el, sus, sus tot mai sus... era atat de frumos, erau si tunuri si turnuri, ziduri de aparare, fel de fel de cazemate, era si-un ghid care povestea in spaniola la trei domni cu varste inaintate. Muzeul a primit fonduri de la Ministerul Apararii si din mediul privat, ma cam mir de spaniolii astia (daca le spui ca sunt spanioli, se supara, ei sunt mallorquini), in Barcelona acelasi lucru mi s-a spus si la Sagrada Familia, mediul privat are o contributie majora.

Fortul San Carlos este o cetate, un castel din Palma si apara golful Portopi. Acum, este in interiorul bazei navale si adaposteste Muzeul de Istorie Militara a orasului.

Ca toate insulele, din cele mai vechi timpuri au fost atacate de pirati. Golful Palma avea cinci tunuri de aparare Tower Cap Moll in castelul sau cetatea San Carlos.

In 1608, Felipe al III-lea a aprobat constructia fortului. Constructia a inceput in 1610 si-n 1612 s-a terminat primul turn patrat, numindu-se Castelul Portopi. Turnul avea si-un far.

In 1662, castelul a fost extins de la baza dreptunghiulara s-a construit circular patru bastioane mari. In timpul razboiului de succesiune, s-au adaugat si alte constructii defensive, cu vedere la mare.

Istoria mai spune ca pe la 1890 se adauga un fort de incendiu cu tinta spre Illetas.

In 1936, o parte din rebelii impotriva Republicii au fost invinsi si inchisi in Castelul San Carlos si in Castelul Bellver.

Cetatea a fost cazarma si inchisoare militara pana in 1980.

Acum, de aici se trag salve militare de salut la diverse sarbatori.

In 1981 a fost reabilitat si transformat in muzeu militar.

---

VIZUALIZĂRI: 3690 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI