Palermo - vazut si nevazut

TIPĂREȘTE

Despre "Sicilia - Toata Italia", circuitul efectuat in septembrie 2010, am evitat sa scriu amanuntit nu pentru ca n-as fi avut timp sau pentru ca nu mi-ar fi placut programul, ci pentru ca s-a scris despre Italia atat de mult si atat de frumos aici, pe AFA. Eu - in ritmul alert al unui circuit de 17 zile - nu puteam aduna mai multe informatii decat ceilalti impatimiti de calatorii turistice care au vizitat-o fragmentat si mai pe indelete.

Si totusi, exista un motiv care m-a determinat sa abordez acum acest subiect. In urma cu cateva zile, vizionarea unui DVD - "Sicilia, Catacombele calugarilor capucini" - a readus in actualitate un subiect deosebit, dar m-a facut si sa reeditez intreg periplul in cea mai mare insula a Mediteranei, Sicilia.

Zguduita din cand in cand de cutremure violente, parjolita uneori de revarsarea incandescenta a Vulcanului Etna, insula este un loc de intalnire a civilizatiilor mediteraneene si in acelasi timp o marturie a colonizarii grecesti (sec. VIII-III i. H), a invaziilor arabe (sec. IX-X) si a dominatiei normande (sec. XI-XII), toate lasandu-si puternic amprenta in istoria si dezvoltarea locului.

Majoritatea programelor turistice ale agentiilor din Romania includ obiectivele pe care le-am vizitat si noi. Am observat ca in ultimul timp tot mai multe programe includ si Catacombele calugarilor capucini. Nu stiu daca se viziteaza in interior sau daca doar se mentioneaza existenta lor la Palermo. Despre acest obiectiv care iti da fiori, noua, atunci, in 2010, nu ni s-a pomenit nici macar in treacat. Ghida asculta fascinata ceea ce povesteam eu din cele ce citisem despre catacombe. Pentru ca n-as vrea ca cei care merg la Palermo sa nu stie de existenta acestui obiectiv inedit si mai ales sa nu-i cunoasca particularitatile, folosindu-ma de noile informatii aflate la vizionarea DVD-ului, voi scrie aici cateva randuri.

Dar, pentru ca suntem pe AmFostAcolo, trebuie sa vorbesc mai intai despre ceea ce am vazut acolo, nu despre ceea ce n-am vazut si as fi vrut sa vad.

Asadar, ce am vizitat?

Dupa o minunata croaziera in insula Capri si un tur al orasului Napoli, in ziua de 13 septembrie 2010, la ora 18, ne-am prezentat in port pentru imbarcare si traversarea Marii Tireniene spre Palermo. Vaporul a ridicat ancora la ora 20 si in sunet de sirena, incet, incet, s-a indepartat de tarm. Impreuna cu o doamna si fiica ei, mi-am petrecut noaptea intr-o cabina de 4 paturi (doua suprapuse), micuta, dar cu dotari moderne. Am fost avertizati ca spatiul este restrans, de aceea am luat in cabina doar un mic bagaj cu obiecte de stricta necesitate.

Pentru ca m-am trezit devreme, la ora 6.00 eram pe punte, in bataia vantului, fotografiind ivirea zorilor. Curand, o data cu lumina zilei, am vazut si tarmul. In port ne-a intampinat ghidul local, o doamna foarte draguta care ne-a plimbat si ne-a prezentat istoricul celor mai interesante atractii din zona.

S-a hotarat ca mai intai sa ne deplasam la Monreale (la aprox. 15 km de Palermo) pentru vizitarea uneia dintre cele mai mari si mai frumoase catedrale din lume, apoi sa ne intoarcem in Palermo pentru celelalte obiective din program.

Catedrala Monreale inaltata in apropiere de Palermo, isi datoreaza existenta invaziei arabe cand Episcopul de Palermo a fost nevoit sa-si mute resedinta in afara capitalei, la biserica modesta a unui satuc invecinat. Mai tarziu, dupa cucerirea normanda, in anul 1072, chiar daca resedinta episcopala a revenit in Palermo, regele William II a inaltat o mareata catedrala pe locul fostei bisericute, Monreale devenind astfel cu adevarat scaunul de resedinta al mitropolitului din Sicilia.

Catedrala din Monreale, capodopera a arhitecturii normande, in afara de dimensiunile interiorului cu nenumaratele sale coloane, este renumita pentru mozaicurile realizate de mesterii bizantini si venetieni. Lucrate la sfarsitul sec. XII, mozaicurile urmaresc programul iconografic bizantin. Iisus Pantocrator binecuvantand ocupa toata absida altarului si este de o amploare nemaivazuta pana acum. Ghida ne-a vorbit despre dimensiuni, dar nu mai retin decat ca era magnific. In registrul inferior este reprezentata Fecioara cu Pruncul avand de o parte si de alta pe arhanghelii Mihail si Gavril. Cei doisprezece apostoli insiruiti pe stalpii din capatul absidei pana la zidurile de nord si de sud ale altarului, nu sunt tratati singular, ci - orientati cu fata catre Fecioara - par ca alcatuiesc un grup unitar. Desigur, intreaga biserica este decorata cu mozaicuri artistic realizate, cu mult auriu, dar imaginea lui Iisus, grandioasa, ramane de neuitat pentru orice vizitator.

Pe un drum frumos, printre plantatii de maslini, portocali si migdali, ne-am intors in Palermo, principalul oras si port al Siciliei. Orasul de astazi este un amestec de cladiri noi si vechi, unele datand din sec. X cand, sub dominatia araba, Palermo ajunsese al doilea mare oras dupa Constantinopole. Mai tarziu, normanzii au fost cei care au adus asezarii un plus de stralucire prin constructiile impresionante pe care le-au inaltat. Ne-am inceput itinerariul bineinteles cu Palatul Normanzilor. Palazzo dei Normanni, cea mai inalta cladire din vechiul oras, a fost resedinta regilor din Sicilia in timpul dominatiei normande, a devenit apoi resedinta urmatorilor conducatori, iar in prezent adaposteste sediul parlamentului sicilian.

Dupa cucerirea normanda, regii normanzi au transformat fostul palat arab intr-un complex cu cladiri administrative si rezidentiale, toate legate intre ele prin gradini foarte frumoase. In anul 1132 regele Ruggero II a adaugat complexului Cappella Palatina. Am avut intrare libera in celebra capela a regilor normanzi din Sicilia realizata intr-o impletire unica a stilurilor arab, normand si bizantin. Arhitectura si decorul usilor sunt normande, arcadele sunt tipic arabe, iar cupola si mozaicurile sunt bizantine. Chiar daca nu este un specialist in arta, orice privitor ramane impresionat de mozaicurile fine, de culoarea si lumina scenelor ilustrate. In Sala di Re Ruggero accesul este permis numai pentru grupuri insotite de ghizi locali, iar cei care au privilegiul de a intra, vor vedea incaperi minunate, decorate cu mozaicuri la fel de minunate.

Nu departe de Palatul Normanzilor si Cappella Palatina se afla San Giovanni degli Eremiti, o biserica cu cupole rosiatice, de influenta araba si clopotnita cu arcade tipice arhitecturii gotice.

La intersectia a doua importante artere, Via Vittorio Emanuele si Via Maqueda, am admirat Piazza Vigliena numita si Quattro Canti, unul dintre cele mai frumoase locuri din Palermo. Despre Quattro Canti se poate vorbi doar la superlativ. Piata are forma octogonala, patru laturi fiind strazi, iar celelalte cladiri cu fatade aproape identice, foarte frumos decorate cu statui ale celor patru anotimpuri si ale regilor sicilieni, cu fantani si zeitati protectoare ale orasului. In imediata apropiere se afla o alta biserica decorata cu mozaicuri bizantine, Santa Maria dell Amiraglio - Martorana. Numele sau aminteste de principalul ei fondator, un amiral grec in slujba regelui Ruggero II al Siciliei. Santa Maria dell Amiraglio este de altfel si locul de odihna vesnica a fondatorului si sotiei sale, mormintele lor putand fi vazute aici.

Cu influente arhitecturale islamice, biserica are usile sculptate in lemn si este renumita pentru interiorul spectaculos, cu mozaicuri bizantine foarte frumoase datand din sec. XII, asemanatoare celor vazute la Cappella Palatina si Catedrala Monreale. Doua dintre mozaicuri ii reprezinta pe regele Ruggero II primind coroana Siciliei de la Iisus si pe George al Antiohiei, amiralul fondator, la picioarele Fecioarei. In cupola naosului se afla Iisus Pantocrator inconjurat de arhangheli, iar in registrul urmator scene din Vechiul Testament si cei patru evanghelisti.

Despre Catedrala din Palermo, un mare complex arhitectural unde cunoscatorii pot distinge stiluri diferite, consecinta a numeroaselor completari, modificari si restaurari, nu vreau sa spun decat ca adaposteste mai multe morminte regale, inclusiv pe cel al lui Ruggero II, primul rege al Siciliei, precum si capela Sf. Rosalia, ocrotitoarea orasului Palermo.

Demn de mentionat este si heliometrul sau observatorul solar, primul de acest gen pe care l-am vazut in viata mea, care dateaza din 1690. Printr-un orificiu mic practicat intr-o cupola, o raza de soare se proiecteaza la ora pranzului (12.00 iarna si 13.00 vara) pe podea unde este trasata printr-o linie de bronz directia nord-sud. De peste 300 de ani, aceasta constructie simpla indica solstitiile si alte date calendaristice importante.

Toate obiectivele din vechiul oras Palermo au fost vizitate prin deplasari pietonale, fara nici un efort, distantele nefiind prea lungi. Desigur, cei care fac aceste vizite pe cont propriu isi pot programa timpul dupa bunul plac sau dupa propriile interese. Noi am fost nevoiti sa ne supunem programului circuitului, cunoscut si acceptat inca de la inscriere. Nu pot insa intelege de ce nu au fost amintite nici macar in prezentarile verbale ale ghidei noastre doua obiective de seama din Palermo: casa in care a locuit si s-a stins din viata Nicolae Balcescu si Catacombele calugarilor capucini, un loc sinistru, dar inedit.

Ce n-am vizitat?

Cred ca orice roman care ajunge in Sicilia ar trebui sa vada sau macar sa afle (in cazul in care a stiut si a uitat) ca la Palermo si-a trait ultimii ani din viata, exilat si bolnav, revolutionarul roman, istoricul si scriitorul patriot Nicolae Balcescu. Stiam ca nu e mare lucru de vazut, doar o statuie si o placuta memoriala fixata pe o cladire, un fost hotel modest, dar experienta calatoriilor mi-a aratat ca vederea directa a unor locuri poate genera simtaminte mult mai profunde decat mi-as putea imagina.

Asadar, n-am vazut, desi am fost la Palermo, casa in care a locuit Nicolae Balcescu. Pentru ca ghida nu ne-a vorbit despre aceasta, la intoarcerea in tara am incercat sa aflu unde este amplasata. Am avut surpriza sa constat ca nu este la vreo periferie, ci chiar langa port, in imediata vecinatate a promenadei, nu departe de locurile prin care am umblat si noi. Ramane deci pentru alta data, atunci cand va fi, daca va mai fi!

Piazza Cappuccini unde zac ascunse de secole Catacombele calugarilor capucini, este ceva mai indepartata, in sens opus golfului, in continuarea principalei artere Vittorio Emanuele si ofera celor tari de inima prilejul de a vizita un loc macabru, demn de "Masters of Horror", dar incarcat de trecut. Nu stiu ce as fi simtit privind miile de mumii etalate acolo, dar pentru ca la inceputul review-ului am promis, iata - in rezumat - cateva informatii primite o data cu DVD-ul "Sicilia - Catacombele calugarilor capucini":

Format din galerii lungi sapate in tuf si acoperind o suprafata de circa 300 m, cimitirul subteran din Conventul Capucinilor din Palermo contine cel mai mare numar de mumii din Italia. Din 1533, anul stabilirii lor la bisericuta Santa Maria della Pace, calugarii si-au inhumat defunctii intr-o cripta comuna sapata in tuf vulcanic. Spre sfarsitul sec. XVI cand spatiul de inmormantare a devenit insuficient, s-a decis saparea unei cripte mai incapatoare. In vederea mutarii in noua cripta, la deshumarea celor 45 de cadavre s-a constatat ca, desi pastrate in conditii improprii (suprapuse, fara sicrie, doar infasurate intr-un lintoliu), trupurile confratilor erau intacte, bine conservate. Acestea au fost plasate in nisele sapate in peretii primului coridor si pot fi vazute si in zilele noastre. Primul calugar inmormantat in noua cripta, pe acelasi coridor, a fost Silvestro da Gubbio, mort la 16 octombrie 1599, data mentionata pe placuta asezata pe pieptul sau.

Fenomenul nedescompunerii trupurilor pastrate in catacombe a determinat multe cereri, asa incat, pe langa calugari, timp de aproape trei secole, aici au fost depusi si mireni. Barbati, femei, copii si chiar nou nascuti, nobili si personalitati ale vremii, alaturi de monahi si preoti, au fost incredintati calugarilor capucini pentru mumificare. Mumificarea a reprezentat un proces de perfectionare a extraordinarei stari de conservare asigurate de mediul protejat de tuful vulcanic in care se facea inhumarea, care, in loc sa descompuna complet corpurile, favoriza doar deshidratatrea lor. Inmormantarile au continuat pana in anul 1881, dar, in urma unei dispense, micuta Rosalia Lombardo, nascuta in Palermo in 1918 si moarta doi ani mai tarziu, a fost depusa in cripta capucinilor si incredintata pentru imbalsamare lui Alfredo Salafia.

Nu voi vorbi despre procedeele de imbalsamare atat de minutios descrise in DVD-ul amintit si nici despre cercetarile recente facute asupra trupului neinsufletit al micutei Rosalia - "Frumoasa adormita" - in vederea redescoperirii formulei somnului vesnic. Pentru turistul contemporan, cu puterea de a suporta astfel de exponate, catacombele ofera spectacolul macabru al nenumaratelor cadavre vechi de sute de ani si constituie un prilej de meditatie asupra caracterului efemer al vietii.

Sa mai adaug ca cele cinci coridoare destinate monahilor, barbatilor, femeilor, copiilor si profesiilor (medici, avocati, pictori, functionari, ofiteri) sunt adapost pentru 8000 de mumii expuse atarnat pe pereti, unele in nise, altele in sicrie deschise sau direct pe rafturi? Sau ca defunctii erau vizitati de rude, li se vorbea, erau mangaiati, parfumati si li se schimbau periodic hainele? Poate cel mai important de mentionat este faptul ca mumiile erau minutios evidentiate de calugarii capucini. Atata timp cat se facea plata convenita, mumiile erau mentinute in nise la vedere, iar cand - din diverse motive - aceasta inceta, defunctii erau mutati in locuri mai retrase.

Cam atat despre Palermo, cel mai frumos oras al celei mai mari insule din Mediterana, cu nume de rezonanta si pentru noi romanii, cu inegalabilele sale mozaicuri, dar si cu o comoara ascunsa care da fiori.

---

VIZUALIZĂRI: 17769 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI