Singuri prin Efes si Femeia Misterioasa din 'Casele Terasate 2'

TIPĂREȘTE

Despre Efes s-a scris mult pe AmFostAcolo si s-au incarcat o multime de poze. Te intrebi daca mai are rost un nou review. Nu am sa numesc pe cineva anume, deoarece toate reviewurile sunt folositoare si toate au dat informatii utile. Le multumesc tuturor celor care au scris.

Nu am sa ma bag in foarte multe detalii istorice, deoarece deja sunt multe informatii foarte bune (nu are rost sa le repetam) si cred ca despre Efes s-ar putea scrie cateva carti (de fapt s-au scris mai multe). Am sa ma concentrez pe experientele mele si-n special pe “zonele” unde m-am incalcit si poticnit, unde mai am dubii si ce cred eu ca ar fi de folos unui viitor turist. La poze, nu am sa le repet pe cele care sunt deja ci am sa incarc mai multe din “sectoarele” de unde sunt mai putine poze. Am sa insist mai mult pe Casele Terasate, deoarece am vazut ca de acolo nu sunt multe poze si cred ca este o parte a Efesului care merita mult mai multa atentie.

Orientarea in spatiu.

Pana sa vorbim despre ruinele orasului Efes, e bine sa intelegem “the big picture”. Cred ca e mai usor, daca intelegem putin zona si cum sunt grupate obiectivele. Cel mai usor punct de referinta sunt cele trei dealuri din zona. Am sa merg cu denumirile turcesti: Dealul Ayasoluk, Panayır Dagı si Bulbul Dagı.

Ayasoluk, e in centrul orasului Selcuk. La poalele lui e locul cu o singura coloana, unde era Templul Zeitei Artemis, dupa care urmeaza Moscheea Isa Bey, ceva mai sus sunt ruinele Bisericii Sf. Ioan, iar in varful dealului sunt zidurile cetatii bizantine. Pentru a ajunge la cetate, se trece pe la ruinele Bisericii Sf. Ioan. Cetatea inca este inchisa pentru renovari. Jos, pe drumul principal, aproape de Templul lui Artemis este si Muzeul din Efes, care este si el inchis.

Ruinele cetatii Efes, pe care le vizitam astazi (orasul si-a mutat locatia de cateva ori), se afla intre dealurile Panayır si Bulbul. Pe varful deaulului Bulbul, la vreo 6 km distanta de ruine este Casa Fecioarei Maria.

Situl arheologic Efes, are doua intrari. O intrare principala, cu parcare cu plata, undeva jos si o intrare de sus, pe drumul inspre Casa Fecioarei, folosita in special de autocare si taxiuri.

Mi-am pierdut o gramada de timp, incercand sa aflu care intrare e mai buna si cum e mai usor de facut situl, dar nu intelesesem care-i care si cum se ajunge la ele. Credeam ca distanta e foarte mare si pentru a nu te intoarce la aceeasi poarta, e bine sa intri pe o poarta si sa iesi pe alta. Problema e: unde lasi masina si cum ajungi la ea?

Din centrul orasului sunt indicatoare inspre Ephesus si Kusadası. Dupa ce faceti iesirea inspre Kusadası, veti trece pe langa Muzeul Efes din Selcuk, dupa care veti vedea un indicator la dreapta inspre St. Jean si Isa Bey. Intai e Isa Bey, dar daca faceti dreapta pe langa moschee, ajungeti si la intrarea la ruinele Bisericii Sf. Ioan, respectiv drumul spre cetate. In drumul spre Kusadası daca mergeti tot inainte, imediat dupa indicatorul spre St. Jean, este si intrarea la locul unde se afla Templul Zeitii Artemis – in prezent o mlastina cu o singura coloana.

Dupa vreo 2 km inspre Kusadası, veti vedea un indicator la stanga, spre Ephesus 1. Aici e intrarea de jos si parcarea cu plata. Ma gandisem initial ca am sa pot trece pe langa ea si am sa ajung la intrarea de sus.

La un moment dat, drumul se bifurca si te trimite la parcare. Intrarea si iesirea in parcare sunt drumuri cu sens unic. Se intra pe un drum in parcare si se iese pe altul. Dupa acea bifurcatie, am crezut ca pot sa trec pe langa parcare, dar m-a obligat sa intru si dupa ce am platit a ramas asa. Intentia mea era sa ajung la Intrarea de sus. Ar fi trebuit sa urmaresc indicatoarele spre Meryemana sau Seven Sleepers, la stanga, chiar inainte sa merg spre Intrarea de jos si as fi ajuns la Intrarea de Sus.

Cum se ajunge la Intrarea de sus?

Din Selcuk, din drumul principal, nu mergeti inspre Kusadası ci urmariti indicatoarele inspre Meryemana. Intrarea de sus, la Efes, e pe drumul care urca dealul Bulbul.

Daca ati venit insa la intrarea de jos, continuati inspre Seven Sleepers, sau Meryemana si veti ajunge in drumul principal care vine din Selcuk si merge spre Casa Fecioarei. Pe scurt, daca urmariti indicatoarele spre Meryemana, veti trece obligat pe langa Intrarea de Sus in Efes.

Problema e ca nu prea am vazut mare parcare acolo. E mai mult un loc unde intorc autocarele si parcheaza astia care au tarabe prin zona. Daca veniti de dimineata si nu e nimeni venit, s-ar putea sa nu va spuna nimic, dar daca e aglomerat ma astept sa va trimita in parcarea oficiala.

Autocarele si cei cu grupuri, vin la Intrarea de Sus, unde debarca turistii, dupa care autocarul coboara la Intrarea de jos, unde-i asteapta in parcare. In interiorul sitului traseul turistic merge la vale de la Intrarea de Sus, pana la Intrarea de jos si e mai usor de mers pe jos – totusi inclinatia nu e atat de mare cat am fost crezut.

Daca sunteti cu masina, tot o laie e, deoarece trebuie sa va intoarceti la Intrarea la care v-ati lasat masina. Teoretic daca reusiti sa va lasati masina langa Intrarea de sus, scapati de taxa de parcare de 8 TL – dar dupa cum am spus; nu prea am vazut mare loc de parcare acolo.

Aveam impresia ca situl arheologic e mult mai imens si e mai mult de mers pe jos si de aceea ma gandeam la un taxi, sa ma lase la una din porti. Adica las masina in parcarea de jos si iau taxiul sa ma lase la Intrarea de Sus, dupa care vin pe jos pana la parcare – si nu fac un dus-intors.

Am ajuns de dimineata si l-am intrebat pe ala care vindea bilete la parcare daca pot sa iau taxi si mi-a zis ca nu a venit inca nici un taxi, dar imi poate chema unul. Am zis ca daca nu-s veniti, nu-i nevoie. Daca ar fi fost unul in parcare, (dupa negocieri) probabil as fi luat unul sa ma arunce pana la Intrarea de Sus, deoarece aveam impresia ca e foarte mult de mers pe jos.

Concluzia care e?

Situl nu e chiar atat de mare pe cat se banuieste – cel putin partile vizitate de turisti; de ex.comparativ cu Hierapolis, e mult mai compact; si nu cred ca e nevoie de taxi pentru a intra pe la o poarta si a iesi pe alta.

Parcarea oficiala (si cu plata) e cea de jos, dar daca vreti sa va incercati norocul, sau sunteti veniti foarte de dimineata, puteti incerca sa lasati masina la intrarea de sus. Acolo am inteles ca nu se plateste parcarea – dar cum am spus; din ce-am vazut din drum, nu prea e parcare ci mai mult un loc de intors autocarele. Toate autocarele asteapta in parcarea cu plata.

Situl arheologic e destul de compact. Daca sunteti cu persoane mai in varsta si nu vor sa mearga mult pe jos, poate fi o idee buna sa intre pe la o poarta, si sa iasa pe la alta.

Parcarea mare si magazinele sunt la Intrarea de jos... si tot aici asteapta taxiurile. Pestera celor 7 adormiti, se afla pe drumul dintre cele doua porti. Am sa atasez cateva harti... din care zic eu, ca se intelege destul de bine.

Un scurt tur al Efesului, pornind de la Poarta de jos.

Ephesus Archeological Site

Costuri: Parcarea 8 Tl; Intrarea in Situl Arheologic – 25 Tl; Intrarea (optionala) la Casele Terasate: 15 TL – biletele se cumpara acolo.

Am sa ma concentrez mai mult pe zona vizitata de turisti.

In parcarea principala sunt locuri pentru autobuze, iar masinile mici parcheaza mai pe margini. Sunt mai multe magazine cu suveniruri si cateva cafenele pe aici. Nu as face mare shopping pe aici, insa. “GENUINE FAKE WATCHES” – tare de tot semnul asta. :)) Ce fel de Rolex ti-ai tras nene? Un “genuine fake”, manca-ti-as. :))

Dupa ce se trece de bilete, mai este un magazinas in stanga. Ala mi-a parut mai oficial, dar nu am intrat inauntru. Am vazut ca aveau si carti despre Efes. Ar fi fost interesant de vazut cartile lui Sabine Ladstätter, care e sefa echipei de arheologi austrieci. Cred ca niste carti scrise de ea, ar fi meritat investitia. Am sa vorbesc pe larg mai incolo.

Tot de langa poarta se pot inchiria si ghiduri audio si se gasesc si toalete.

Pentru un ghid audio free, puteti downloada unul (plus harta) de pe pagina lui Rick Steves. El isi incepe turul de la Intrarea de sus - deci va trebui sa mergeti pana acolo si sa va intoarceti. Oricum e interesant de ascultat si dupa vizita. Eu asa am facut. :) E un mp3 de vreo 40 de mb; dar informatiile sunt destul de generale.

Dupa ce ati trecut de bilete se merge pe o alee flancata de niste pini. Undeva in spatele vostru este stadionul, dar il veti vedea la iesirea din parcare, din masina. Nu am fost pe jos pana la el, si nu stiu daca se poate ajunge.

Dupa aleea cu brazi, undeva la dreapta va fi un drum spre: “Meryem Kilisesi”, sau Biserica Sf. Maria. Sa nu se confunde cu Casa Fecioarei, care e undeva pe un varf de deal, la vreo 6 km de aici. Biserica Fecioarei Maria e o constructie greaca, in niste vechi depozite romane. A fost prima biserica inchinata Fecioarei Maria si tot aici a avut loc Consiliul Ecumenic (sau Sinodul) din anul 431, cand se condamnă nestorianismul şi pelagianismul, se confirmă folosirea termenului Maica Domnului cu referire la Fecioara Maria şi se confirmă autocefalia Bisericii Ortodoxe a Ciprului. Mai multe informatii despre acest Sinod, gasiti si in acest articol “Sinodul III ecumenic de la Efes din 431. Nestorianismul”.

Din cate intelesesem, nu s-a pastrat mare lucru din vechea catedrala si nu am mai mers pana acolo. Am facut ceva poze cu zoom. Pe langa catedrala se pot observa si mai multe bucati din zidurile de aparare cosntruite mai tarziu. Pe langa biserica se ajunge si la Baile de langa port si la Gymnasiumul de langa Port - dar nu prea sunt curatate pentru turisti. Din cate imi dau seama foarte putini merg pana acolo. Existau mai multe bai si gimnaziumuri.

De pe aleea cu pini, veti trece si pe langa Gimnaziul Teatrului, care e in stanga voastra, dar din care nu s-a pastrat mare lucru. Gimnaziurile erau cladirile unde se faceau fel de fel de exercitii fizice, romanii si grecii punand mare pret pe un corp frumos. Aici ar merge mentionata, statuia de bronz, care se afla la Muzeul Efesusului din Viena.

De pe aleea cu pini, veti veni perpendicular pe Drumul Portului (sau Arcadian Way). Partea dinspre port este inchisa vizitatorilor. Un calator ajuns in Portul din Efes, dupa ce facea o baie in Baile din Port, pornea pe acest drum (luminat in timpul noptii) spre oras, unde in capat il intampina impresionanta constructie a Marelui Teatru.

Pana sa ajunga la Teatru, avem si Agora de Jos, in dreapta. Nu s-a pastrat mare lucru din ea, dar se pot vedea magazinele si coloanele din fata lor. Ne putem imagina ce ingramadeala era aici candva.

Despre port – nu am ajuns pana langa el, dar pe Google Maps, se poate observa destul de usor pe imaginile din Satelit. Datorita malului si seimentelor aduse de rau, portul s-a umplut si marea s-a retras treptat, ea aflandu-se acum la vreo 5 km departare, inspre Pamucak. Au incercat sa salveze portul, dar nu au reusit. Cu retragerea apelor, au facut si un canal inspre mare. Acest canal se poate observa usor. De-a lungul canalului au inceput sa apara mormintele si Necropola. Necropola nu este inca excavata, dar imaginati-va Necropola din Hierapolis si aveti imaginea. Vapoarele mari ramaneau la apa adanca, iar vizitatorii Efesului, veneau cu ambarcatiuni mici pana in Port, pe canalul flancat de morminte impozante. Mai au multe sapaturi de facut in zona, iar austriecii se plangeau ca zona ar trebui mai bine protejata deoarece mai se baga hotii de morminte. :)

Tot inspre Port, intr-un turn din zidurile de aparare, se spune ca a fost inchis Sf. Pavel ceva timp. Nu l-am observat si nu cred ca se poate vizita.

Intorcandu-ne la Marele Teatru. Am mers de am tras o “cantare” inauntru, sa verificam acustica. Mi-a placut si mie si lui Elton John (youtube). :) Se spune ca Teatrul putea primi o zecime din populatie, adica 25000 de oameni. Ma uitam azi la populatia orasului in care locuiesc si pe o tablie la intrarea in oras scria 33000. Ar trebui sa facem o comparatie cu un oras contemporan de 250000 de oameni si apoi sa ne imaginam cat de mare e Efesul si cate mai trebuie descoperite. Doar 15 % din oras, a fost excavat.

De la Marele Teatru inspre Libraria lui Celsus, se merge pe Drumul de Marmura. Pe la mijlocul drumului, pe trotuarul din dreapta, veti vedea niste bare de fier care protejeaza o dala din trotuar. Acolo veti gasi urma unei talpi si chipul unei femei. Se spune ca era o reclama pentru Bordelul de pe colt. Alta poveste, e ca trebuia sa ai talpa picorului mai mare decat cea inscriptionata in marmura, pentru a putea dovedi ca ai ajuns la varsta potrivita de a fi client.

Peste tot, trebuie remarcate si tevile de lut ars care erau folosite la canalizare sau la aducerea apei.

İn capatul Drumului de Marmura, veti vedea Libraria lui Celsus in dreapta. Bordelul e pe colt, in stanga. Libraria lui Celsus, e “vedeta” Efes-ului si e cel mai vizitat si fotografiat obiectiv. Ce trebuie stiut, e ca ea a fost reconstruita. Am sa atasez o poza cum arata cand a fost gasita de catre austrieci. Ghizii spun ca este originala in proportie de 75%, dar nu stiu cat de corecte sunt procentele. Cele 4 statui sunt copii de ghips, originalele sunt in Muzeul din Viena, iar daca mergeti in spate, se pot observa toate caramizile si blocurile de piatra noi, care sustin fatada. Sunt si cateva incriptii in germana, care atesta munca celor care au reconstruit edificiul. Chiar radeam la un comment, facut de un carcotas pe un forum care zicea: daca vreti sa gasiti stampila cu “Made in Austria”, intrati inauntru. :))

Majoritatea cladirilor si coloanelor care strajuiesc cele trei strazi principale, au fost gasite daramate. Ai oarecum senzatia, ca ai ajuns pe un platou de filmare, in care doar fatadele exista, dar sentimentul de a merge pe o strada romana de acum 2000 de ani, e de neegalat.

Langa Libraria lui Celsus, este Poarta lui Mazaeus si Mithridates (si ea restaurata) care da inspre Agora de Jos.

Peste drum de Librarie, se afla ruinele unei cladiri care a fost identificata drept Bordel. Langa ea sunt Latrinele si Baile. Apa de la bai, curgea pe la latrine si ducea deseurile. Ghizii spun si povesti despre un tunel care face legatura dintre librarie si bordel, dar chiar nu era nevoie de asa ceva. “Necesitatile corpului” nu era stigmatizate, cum au fost mai tarziu. In cate dintre orasele de azi mai gasim un Bordel langa o Librarie? :)

De langa Libraria lui Celsus, mergand la deal incepe si Drumul Curetilor. Inclinatia nu e mare, vreo 20 de m, diferenta de nivel dintr-un capat in celalalt. In capatul de sus este Poarta lui Hercule, care avea drept scop oprirea traficului de carute. De-a lungul strazii Curetilor, se gasesc foarte multe suporturi de statui (dar fara statui). Majoritatea statuilor erau din bronz si-i omagiau pe cei care au facut fapte marete pentru oras.

Tot langa librarie veti observa si niste hale moderne. Ele sunt acoperisul modern al Caselor Terasate 2. Sunt doua serii de Case Terasate excavate. Case Terasate 1 si Case Terasate 2. Doar Casele Terasate 2, au fost acoperite, deoarece s-au pastrat intr-o mai buna conditie.

Intrebarea e, merita cei 15 TL? Da! Cu prisosinta!

Majoritatea grupurilor, nu le viziteaza, deoarece ghizii nu au interes sa se bage pe acolo. Sunt niste scari inguste, e greu de vorbit, poate fi aglomerat etc. Nu toti turistii mai vor sa dea un ban in plus etc.

Daca sunteti cu un grup si nu intra pe la Casele Terasate 2, eu va sfatuiesc sa le vedeti pe cont propriu.

Casele fac parte dintr-un sistem roman de constructie numit “insulae” (sau insula). E vorba de vreo 8 resedinte, ale cetatenilor bogati ai orasului. Trebuie sa fii mare expert sa-ti dai seama, care si de unde incepe, dar iti poti face o idee. Au fost mai multe constructii si reparatii in perioade succesive de aceea au avut ceva modificari in “planning”. Totusi, comparativ cu Casele Terasate 1 care au fost locuite pana prin secolul 7; Casele Terasate 2, au fost distruse in urma unui cutremur prin secolul 3 si au ramas in ruine - neatinse si mult mai bine pastrate. Au avut loc si cateva incendii, in timpul cutremurului.

Casele Terasate 2

Pagina de la Stat: Ephesus Archeological Site The Terrace Houses muze.gov.tr/ephesus-archa ... -terrace-houses

Un tur virtual aici: muze.gov.tr/Images/muzele ... lash/index.html

Pana sa incepem, ar mai trebui mentionate doua pagini si institutii. Institutul Arheologic Austriac (oeai.at) si Ephesus Foundation.

Scurt istoric al tuturor excavatiilor - un articol foarte bun aici: oeai.at/index.php/excavat ... on-history.html

Primii care au facut excavatii la Efes, au fost englezii prin 1863 si un anume John Turtle Wood, sponsorizat de British Museum. El era in cautarea Templului lui Artemis (a 7-a minune a lumii antice) pe care l-a gasit in 1869. Datorita faptului ca nu a mai ramas mare lucru din Templu si pentru ca nu a facut alte descoperiri importante, englezul nu a mai putut obtine fonduri si a trebuit sa abandoneze excavatiile. Austriecii si un anume profesor Otto Benndorf, au fost lasati sa excaveze si au inceput cautarile in 1893. Pana prin 1907, austriecii au fost lasati sa duca in Austria ce gasesc, datorita unui acord intre sultan si imparat. Nave de razboi, au facut vreo 7 drumuri cu mai multe artefacte gasite la Efes. Acestea sunt in prezent “on display” la Muzeul Ephesos din cadrul Kunsthistorisches Museum Wien khm.at/en/visit/collectio ... /ephesos-museum. Dintre “masterpieces” sunt de mentionat statuia de bronz a unui atlet, statuia de marmura Baiat cu gasca, cat si frizele care compun Monumentul Parthian, lungi de vreo 70 de m si care povestesc despre batalia imparatului Lucius Verus cu partieni (Iranul de astazi). Nu am vazut acest muzeu, dar cred ca merita cu prisosinta vizitat pentru a intelege Efesul.

Sa revenim la Casele Terasate 2. Cei care continua sa faca excavatii la Efes, sunt mai departe austriecii, ultimul director al acestei institutii fiind doamna Sabine, mai sus mentionata. Eforturile ultimelor expeditii s-au concentrat pe Casele Terasate 2. Ei au reusit sa obtina fonduri si de la Ephesus Foundation, care e o fundatie inceputa de 3 “başkani” turci. Daca vreti sa aflati informatii pertinente, va sfatuiesc sa urmariti paginile austriecilor. Harta interactiva de pe pagina Ephesus Foundation (ephesus-foundation.org mi s-a parut de asemenea de mare folos pentru intregul Efes.

Am divagat. Revenim la Casele Terasate 2 si locuinte de romani (fara diacritice) bogati. Prima incapere prin case se trece este o “Baie privata”. Cred ca cea mai buna comparatie cu o baie romana pe care o avem astazi, sunt Hamam-urile turcesti. Imaginati-va pereti si podea din marmura unde aveam apa curenta, care se aduna in niste nise din pereti. Trei camere diferite – Prima era “Caldarium” – o camera cu cateva bazine de apa, in care era caldut. A doua camera era “Sudatoriom” – locul unde se transpira. Aceasta camera nu avea bazine cu apa, dar era cea mai calda. Se statea ca in sauna, la transpirat. A treia camera era “Frigidarium” – sau camera rece. Aici stateai la relax, aveai si apa-n bazine si te puteai si schimba.

Incalzirea apei se facea cu foc. De obicei focul se facea cat mai aproape de Sudatorium. Aerul cald circula pe sub pardosea sau prin tevi de lut, puse in pereti.

De aici am trecut in “Marble Hall”, o camera imensa, toata imbracata in marmura. Mi-a amintit cel mai mult de Biserica Chora. Erau cateva placi de marmura reatasate pe pereti, dar la majoritatea lucrau sa le lipeasca. Bucatile de marmura sunt in cutii si lucreaza pe mese, ca la un imens puzzle.

Langa Marble Room este Basilica, un loc unde proprietarul isi primea oaspetii. Casele erau pe trei nivele si acoperisul uneia, servea ca terasa celei de la un nivel superior. Pentru lumina si aerisire, aveau niste curti deschise inconjurate de coloane. Apa de ploaie se aduna in niste cisterne sapate in mijlocul curtii. Aceste curti interioare, foloseau atat ca sa patrunda lumina cat si aerul.

Podelele camerelor erau impodobite cu fel de fel de mozaicuri, iar pe pereti gasim diferite fresce. E uimitor ca dupa atatia ani inca s-au mai pastrat. Voi spune mai multe in poze.

Unii pereti sunt loviti in mai multe locuri, de parca i-a atacat cineva. Aceste urme sunt facute tot de romani, care au dat un strat nou de tencuiala si noi desene si faceau aceste gauri pentru aderenta. Desi stratul cel mai nou nu s-a pastrat, frescele mai vechi da, si in conditii destul de bune, avand in vedere faptul ca au fost ingropate vreo 1700 de ani.

Un lucru interesant – frescele celor doi filozofi – Chilon si Socrates. Le-am facut poza destul de departe, deoarece scarile cu sticla sunt la distanta. Acasa m-am uitat mai atent la poze si am descoperit chipul unei femei (ca o schita) langa Socrates. Am incercat sa gasesc mai multe informatii despre acest desen, dar nu am gasit. Austriecii inca nu si-au terminat raportele despre toate casele. Nu-l observasem cu ochiul liber si aproape ca nici nu-l vazusem nici in poza. E ca si cum cineva a desenat la misto pe perete, inainte sa aplice noul strat de tencuiala si noile desene. Va fi interesant de aflat pe viitor ce e cu acel desen. Daca stie cineva, sa-mi spuna si mie :)

Mai avem fel de fel de mozaicuri in designuri geometrice, o meduza, un leu cu capul unui taur etc. De ex, de sus se mai observa o camera cu podea ridicata, pentru a lasa aerul cald sa circule.

Dupa Pompei, aceste Case Terasate 2, sunt cele mai importante descoperiri despre viata de toate zilele a romanilor. Din ce-am vazut, pot spune ca traiau extrem de bine. :) Acest obiectiv nu cred ca trebuie ratat.

Nu se vede mare lucru prin podetele de sticla, deoarece sticla s-a zgariat si s-a murdarit, dat toata experienta asta, de a pluti pe deasupra caselor romane, e foarte interesanta.

Dupa ce-am iesit de Casele Terasate, am continuat pe Drumul Curetilor, pana la Agora de sus si Odeon.

Fantani, porti, palate, mozaicuri; nu poti sa nu te intrebi cate mai sunt ascunse sub acele dealuri.

La Templul lui Domitian, este un muzeu de inscriptii, dar l-am gasit inchis. Cred ca mai tot timpul e inchis.

Din ce-am vazut pe harta de la Ephesus Fundation, mai este o Pestera a lui Pavel, undeva pe munte, unde gasim niste fresce cu chipul lui Pavel. Am inteles ca e destul de mult de urcat pana acolo si nici nu am reusit sa o localizez exact.

Un turist obisnuit va face insa aceste trei strazi: O bucatica din Drumul Portului, Drumul de Marmura, Strada Curetilor; plus Agora de Sus – unde mai gasim Odeonul, doua coloane ale primariei, niste bai, mai multe statui etc. S-a vorbit in celelalte reviewuri mai mult. Tot in Agora de Sus, pe o marmura din drum, similar cu chipul femeii de pe Drumul de Marmura, este o tabla de joc antic. Daca urmariti un fel de gardulet jos, de fier... probabil o veti localiza.

Cam asta ar fi. Sper ca prin poze sa explic mai bine.

Pe final, as relua o tema, despre care am vorbit si la Pamukkale, aceea despre “mass tourism”. O las pe Sabine sa vorbeasca:

“With the increasing number of tourists to Turkey, the frequency of visitors to Ephesos also sharply escalated. The area of the ruins developed into one of the most highly frequented achaeological sites, due not only to the excellent state of preservation but also to the visitor-friendly presentation of the monuments. Mass tourism is also, however, a great challenge for archaeology: today, an average of 1.5 million tourists visit the ruins every year; 90,000 of them find their way to Terrace House 2. The high number of visitors uses the ruins, makes Ephesos well-known and leads to a great acceptance of the scientific undertaking in the public domain. The visitors, however, place a great strain on the ruins as well, and it is a balancing act to unite goal-oriented research, public relations, and touristic marketing without neglecting one of the sometimes competing components.

Sabine Ladstätter – “Excavation History of Ephesos” (oeai.at/index.php/excavat ... on-history.html)

Pentru exemplificare, rog sa atasati acest video: “Ancient sell-out - A documentary about Ephesus”.

Mi s-a parut o “perspectiva” foarte interesanta :). Incercati sa vizitati situl arheologic dis de dimineata, pentru a-l putea aprecia cum trebuie.

Noi am venit la primele ore ale diminetii si pentru vreo ora am fost singuri. Apoi au inceput sa apara autocarele si sa navaleasca vizighotii pe la poarta de sus. :)) In asa aglomeratie iti trece de ruine si te apuci sa faci slalom printre japonezi, rusi, englezi si alte natii si nu stii cum sa scapi mai repede. Nu ma asteptam ca si iarna sa fie atat de aglomerat; nu vreau sa-mi imaginez ce e vara.

Vacante frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 6516 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI