Pe urmele lui Carmen Sylva

TIPĂREȘTE

Opatija este una dintre perlele litoralului Croației, un loc plin de istorie, cu priveliști fermecătoare și o arhitectură care îmbină eleganța și diversitatea culturală a diferitelor case imperiale care și-au găsit aici vremelnic adăpost de odihnă și chiar de tratament. Cu toate acestea, Opatija nu este o destinație pentru oricine și oricând, și în nici un caz pentru cei aflați în căutarea de plaje cu nisip, însoțiți de găletușe și lopățele. Opatija este mai degrabă o stațiune balneo-climaterică, sau cum îi spunem în ziua de azi, o stațiune de wellness cu numeroase centre de sana per aqua (spa). Pentru a intra în atmosfera locului, am făcut și un exercițiu de imaginație, încercând să-mi închipui cum ar fi arătat Sinaia la începutul secolului trecut, dacă în loc de Munții Baiului ar fi fost marea. Și pentru că am amintit de Sinaia, veți vedea în continuare ce legătură există între Castelul Peleș și Vila Angiolina din Opatija.

Impresie generală: Orașul se află situat între litoralul golfului Kvarner și poalele Munților Ucka, distingându-se prin peisaje frumoase, o climă blândă, parcuri superbe, vile și hoteluri care aduc în atenția călătorului modern strălucirea și fastul de altă dată al curților imperiale europene. Hotelurile funcționează pe tot parcursul anului, orașul fiind gazda a numeroase festivaluri, concerte, expoziții și alte evenimente culturale sau sportive. Denumirea de Opatija provine de la cuvântul italian abazzia, așa cum era cunoscută Abația Sfântul Apostol și Mucenic Iacob, construită de către călugării benedictini care s-au refugiat aici în prima jumătate a secolului XV de la Mânăstirea San Pietro di Rosazzo din regiunea Friulia (Italia). Orașul s-a dezvoltat ulterior în jurul acesteia.

Însă nu am să vă plictisesc cu informații existente în celelalte impresii de pe AFA, ci am să vă prezint câteva lucruri mai puțin cunoscute, aflate de la un bun prieten croat care până să mă întâlnească era arheolog. Fac aici o mică paranteză pentru a vă spune că nu am mai întâlnit până atunci o persoană al cărei laptop să fie plin cu fotografii de schelete (?!) și a cărui pasiune de o viață este să demonstreze că de fapt croații sunt urmașii vechilor liburni, un trib ilir care trăia pe aceste meleaguri.

Fie vorba între noi, povestea liburnilor am aflat-o în Restaurantul Liburnija din Prishtina (Kosovo) vezi impresii, unde un fost profesor de istorie albanez mi-a spus că de fapt liburnii s-au refugiat în regiunea din jurul Zadar-ului, fiind alungați de pe insula lor Kerkyra (Corfu de azi) de către corinthieni, conform scrierilor lui Strabo.

Deși așa numita etnogeneză a croaților de astăzi este un subiect aprig dezbătut de către specialiști, singura certitudine istorică este Tableta de la Baska despre care am scris câteva cuvinte aici vezi impresii. Aspectul asupra căruia istoricii au căzut de acord este că așa numiții croați albi, veniți tocmai din Silezia (parte a Poloniei de azi), au colonizat aceste teritorii undeva între secolele VI-VII și au întemeiat spre sfârșitul secolului IX Regatul Croat sub conducerea regelui Tomislav, urmând ca sub domnia legendarilor regi Kresimir al IV-lea și mai apoi Zvonimir, să cunoască o expansiune remarcabilă pentru acele vremuri.

Inedit, poate și pentru a confirma cele de mai sus, colegii mei polonezi purtau conversații cu cei croați, fiecare pe limba lui, și se înțelegeau destul de bine. Însă, oricare ar fi adevărul istoric, cert este că aceste locuri sunt împânzite de situri arheologice și vestigii grecești, romane sau otomane. Și poate faptul care m-a impresionat cel mai puternic este atmosfera cu pregnante influențe italiene și austro-ungare. Multe dintre locurile sau străzile din Opatija poartă și astăzi denumiri italiene, austriece sau...românești. De ce nu?

Călătoria: În Opatija am fost de șase ori, fie cu ocazia unor evenimente profesionale organizate la Hotelul Admiral Remisens, fie pur și simplu cu ocazia unor călătorii de weekend, pe vremea când locuiam în Zagreb iar canicula din oraș mă îndemna spre o gură de aer la malul mării. Despre drumul până la Zagreb am scris aici într-un ecou câteva recomandări (vezi impresii). De la Zagreb, porniți pe autostrada A1 spre Split și după ce treceți de Karlovac, fiți atenți să nu ratați ieșirea spre A6 pe direcția Rijeka/Pula. Distanța de parcurs este de aproximativ 175 km (circa 2 ore) și să aveți grijă că nu sunt prea multe benzinării până in apropiere de Rijeka. Vă recomand să aveți atenția sporită la tuneluri, în special în zona Rijeka, deoarece aici în mod frecvent se produc accidente și ambuteiaje în plin sezon. În rest, o autostradă cum scrie la carte, cu tuneluri lungi luminate a giorno, pe care este o adevărată plăcere să conduci admirând priveliștea. Cu cât te apropii mai mult de destinație cu atât peisajul devine tot mai spectaculos.

Cazarea: În cele câteva ocazii în care am stat mai multe zile în Opatija, am fost cazat la Hotelul Admiral Remisens aflat pe strada Mareșalul Tito, nu departe de centrul stațiunii, iar în partea de jos aflându-se chiar pe Promenada Lungomare. Inedit pentru acest hotel este faptul că recepția se află la etajul 4 al clădirii, deoarece acesta este la nivelul străzii. De aceea, la prima vizită a fost o mare provocare utilizarea lifturilor din hotel. Practic cu un lift coboram până la nivelul recepției, de unde traversam holul și luam un alt lift care cobora la parter unde se aflau restaurantul, terasa și alte facilități. În plus, dacă vroiam să merg din restaurant în parcarea subterană, trebuia întâi să urc cu un lift până la recepție și apoi de acolo să cobor cu celălalt lift. Dar nu insist asupra hotelului deoarece a făcut-o foarte detaliat @claudiu71. Poate doar aș aminti că în fiecare seară restaurantul este vizitat de o trupă de tamburași (să-i zicem de lăutari) care înveselesc atmosfera cu frumoase cântece tradiționale.

Plaja: Este mult spus că în Opatija există plajă. Există doar câteva zone amenajate cu nisip iar în rest sunt pontoane betonate pe care se poate face plajă. Pentru o baie în mare, din loc în loc sunt montate scări metalice (în genul celor de la piscină, însă destul de rudimentare) care coboară direct în mare. Din acest motiv nu vă recomand să vă aventurați dacă nu sunteți buni înotători, mai ales că din câte mi-a spus prietenul meu, adâncimea apei la mal are cel puțin 4 metri și sunt curenți marini foarte puternici.

De vizitat: În Opatija se află o pleiadă de adevărate bijuterii arhitectonice, dintre care amintesc Hotelurile Opatija, Belvedere, Imperial sau Kvarner. Toate aceste hoteluri, parte dintre ele foste sanatorii, au fost inaugurate în anii 1884-1885, când casa imperială austro-ungară a decis să-și stabilească aici una dintre reședințele de vară. Datorită amenajărilor interioare de excepție, întreținute cu multă grijă și restaurate în permanență, aceste hoteluri sunt și gazda preferată a unor manifestări de înaltă ținută, baluri sau nunți romantice.

Însă dintre toate se distinge Vila Angiolina cu al său superb parc care adăpostește peste 160 de plante aduse de prin toate colțurile lumii. Vila poartă numele defunctei soții a lui Ignacio Scarpa, primul proprietar al clădirii, și a fost unul din locurile preferate de odihnă ale multor capete încoronate. Dintre toți acești iluștrii locatari ai vilei, poate că cei de care se leagă cele mai multe legende în zonă au fost membrii Casei Regale a României, Regele Carol I și Regina Elisabeta (cunoscută în lumea artistică sub pseudonimul Carmen Sylva, care înseamnă cântecul pădurii).

Una dintre legende spune că într-o zi, în timp ce își făcea programul zilnic de călărie, Regele Carol I s-a rătăcit pe potecile întortocheate ale pădurii din apropiere. Revenit într-un târziu la Vila Angiolina și nervos nevoie mare, regele a oferit Prefectului districtului Volosko, Baronul Arthur von Schmidt-Zabierowa, suma necesară de bani pentru a amenaja o potecă regulată și amplasarea de indicatoare pe traseul cu o lungime de circa 5 km dintre Optajia și Vela Fortica (Fortăreța Mare). Astfel a luat ființă Promenada Carmen Sylva. Foișorul din piatră construit pe această promenadă în locul numit Stânca Reginei Elisabeta, căreia croații îi spun Mala Fortica (Fortăreața Mică), poartă și astăzi la loc de cinste inscripția scrisă în piatră prin care se elogiază personalitatea Reginei Elisabeta.

Cercetări recente au dovedit că pe Promenada Carmen Sylva, aflată la circa 100 metri deasupra mării, nivelul bacteriilor este foarte redus și mai mult, că bacteriile nici nu pot supraviețui prea mult în acest mediu. Oxigenul bogat din zonă, precum și aerosolii marini sau uleiurile esențiale prezente în stare naturală pe această cărare, ajută la eliminarea toxinelor din organism. Prin urmare, nu ratați o cură de detoxifiere în timp ce vă plimbați pe cărarea din pădure și admirați priveliștea golfului din diferitele puncte de observație.

Biserica Sf. Iosub s-a păstrat până în zilele noastre, deși de-a lungul timpului a suferit numeroase transformări. În interiorul acesteia veți găsi și o copie a statuii Pieta realizată de sculptorul croat Ivan Mestrovic, care înfățișează agonia lui Iisus Hristos în brațele Fecioarei Maria și având-o alături pe Maria Magdalena. Nu mai puțin interesant este și superbul Parc al Abației, învecinat cu Parcul Vilei Angiolina.

Lucrările de construcție la Biserica Buna Vestire au început la ordinul împăratului Franz Joseph I în anul 1906 și au fost finalizate de către italieni, după anexarea orașului Opatija la Regatul Italiei în anul 1924. Din acest motiv, biserica prezintă o arhitectură tipică neo-renascentistă cu trei nave egale ca înălțime, nelipsitul dom de culoare verde, precum și rozeta de pe fațadă.

Fata cu pescărușul este o statuie cu una din, poate, cele mai controversate legende. Amplasată în anul 1956 pe acea stâncă din imediata vecinătate a promenadei Lungomare, această statuie a devenit curând simbolul orașului Opatija, și ulterior a întregului Golf Kvarner. Însă această statuie poartă și denumirea de Nympha, deoarece în serile furtunoase și sub lumina reflectoarelor ambientale din zonă, fata pare că iese ca o nimfă din spuma valurilor care lovesc cu furie țărmul. Inițial, în ciocul pescărușului din mâna fetei se afla un pește. Însă acesta a dispărut fără a mai putea fi găsit vreodată. De fapt de-a lungul timpului statuia a fost vandalizată de mai multe ori, dispărând la un moment dat chiar și pescărușul, însă acesta a putut fi recuperat ulterior

Despre Fata cu pescărușul s-a speculat că aceasta a fost comandată de către comuniștii veniți la putere, pentru a înlocui o altă statuie aflată pe acel loc care o înfățișa pe Fecioara Maria și care dispăruse subit într-o noapte. De fapt statuia Madonna del Mare a fost distrusă de furia valurilor mării în timpul unei furtuni din primăvara anului 1951. Această statuie a fost opera sculptorului Hans Rathausky din Graz (un oraș superb din Austria), și a fost ridicată pentru a veghea sufletele contelui Arthur Kesselstadt și a soției sale, contesa Fries, care au murit înecați în 1891, nu departe de locul unde a fost amplasată statuia. Un lucru mai puțin cunoscut este că fiul acestora, Georg, a fost salvat din cumplitul naufragiu. Statuia originală a fost recuperată ulterior din mare, restaurată și amplasată în Vila Angiolina, care adăpostește acum Muzeul Turismului Croat. O copie a statuii placată cu aur se află în prezent în fața Bisericii Sf. Iosub.

Și pentru că tot am menționat numele sculptorului Rathausky, ar mai fi de spus că acesta a realizat din marmură de Carrara și Fântâna “Helios și Selena” (cei doi frați personificând soarele și luna în mitologia greacă) din Parcul Sf. Iosub, vis a vis de Hotelul Imperial.

Și cum prietenul meu aflase cu ocazia vizitei efectuate la Parcul Tematic Nikola Tesla despre care am scris aici câteva cuvinte vezi impresii, ne-a condus și pe Aleea Celebrităților unde la loc de onoare se află steaua acestui ilustru inventator. După aceea, ne-am oprit la o viljamovka pentru ca să ne mai tragem sufletul și cum spiritele se cam încinseseră în jurul subiectului Experimentul Philadelphia, colegul meu ne-a condus ca să-l vedem și pe bunul prieten al lui Tesla, Albert Einstein. Întâlnirea a fost oarecum neașteptată, deoarece acesta ne zâmbea șăgalnic dintr-un graffitti foarte bine realizat. Nu prea mi-a fost în clar care a fost tematica acelui loc, deoarece pe zid mai figurau printre alții James Joyce, Robert de Niro, Jean Paul Sartre sau Isidora Duncan.

Cum prietenul meu, originar din Split, era și navigator cu brevet de la Royal Yahting Academy și “barcă la scară”, ne-a făcut surpriza cu ocazia unei vizite în Opatija ca să ne invite la o plimbare pe mare. Trebuie să recunosc că a fost prima ieșire pe mare din viața mea și am avut mari emoții, însă totul a decurs cu bine deși marea era cam supărată. Cred că o contribuție importantă a avut-o și butelca de viljamovka, aflată oricând la îndemână pentru orice eventualitate. După ce am dat o tură de-a lungul litoralului de la Rijeka și până la Lovran, ne-am îndreptat spre insula Cres și am acostat într-un golfuleț pustiu cu apă cristalină și plajă din pietricele atât de mici încât de pe apă păreau nisip. Cum nu era vreme de plajă, am încins un grătar cu pește și ajutați de două lăzi cu bere Karlovacko am petrecut câteva ore minunate. Tot atunci am văzut pentru prima dată în viață grătarele de unică folosință (împachetate cu grijă după utilizare și aruncate la locul special amenajat din Opatija), precum și un telefon mobil prin satelit.

Dar pentru că m-am lungit cam mult la vorbă, vă mai spun doar că din Opatija se organizează numeroase excursii cu durata de o zi spre alte zone minunate cum ar fi Lacurile Plitvice, Parcul Național Brijuni, Peștera Postojna (Slovenia), vestigiile istorice din orașele Porec, Rovinij sau Pula. De asemenea, numeroasele bărci din port vă pot duce spre insulele Krk, Cres, la un “picnic cu pește” sau o cină romantică pe mare. Dacă vă țin curelele, vă puteți aventura și la excursiile de o zi având ca destinație Veneția sau Trieste (se pleacă dimineața la 5-6 și se revine seara în jur de ora 10). Nu în ultimul rând, drumețiile pe muntele Ucka, rafting pe râul Kupica sau excursii de mountain biking cu ghid, pot reprezenta o opțiune de petrecere a timpului.

Însă recomandarea mea este să nu ratați o excursie în Moscenice, un mic sătuc medieval ca o fortăreață aflat la 173 metri deasupra mării, și după ce vizitați cele câteva obiective turistice să serviți masa pe terasa Restaurantului Perun. Platoul cu fructe de mare și pește este un deliciu iar priveliștea de sus asupra golfului Kvarner și a insulelor Krk și Cres este ceva de vis.

Cum Croația are peste 1.000 de insule iar prieteni dragi mă așteaptă să revin, cu siguranță voi căuta un prilej de a continua explorarea tărâmurilor foștilor liburni.

Volim vas dragi prijatelji i mnogo mi nedostajete!

@webmaster: așa cum deja te-am obișnuit, fiecare destinație are un loc special în inima mea și o melodie anume, de aceea te rog acest videoclip youtube

Notă: Inițial am vrut să aleg aceeași melodie cântată live anul acesta în Belgrad, însă mi s-a pus un nod în gât și am renunțat la idee auzindu-i pe miile de sârbi, croați, bosnieci, sloveni, muntenegreni sau macedoneni cântând la unison “Cred în tine” vezi aici youtube. Și nu mă pot abține să mă întreb și să-i întreb, ce-ați avut fraților de în urmă cu douăzeci de ani ați început să vă omorâți între voi?!

---

VIZUALIZĂRI: 6381 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI