Olympic Beach - staţiunea în care eşti vecin cu zeii

TIPĂREȘTE

Fiind vecin cu Zeus în Olympic Beach (numit de greci Olympiaki Akti), te poţi ţine la curent cu ce face el. Ca-ntre vecini, te mai uiţi peste gard, spre casa lui, Muntele Olimp.

Când e nor pe crestele Olimpului (şi e mai mereu), Zeus e acasă. Dacă nu e pic de nor, e plecat de-acasă, după vreo nimfă. Dacă e mult nor, cei 12 olimpieni fac şedinţă pe vârful Mytikas (=Nasul). Cel mai înalt vârf al Olimpului, cu ai săi 2918 m, cu 374 de metri peste Moldoveanul nostru, Mytikas este locul de întâlnire al zeilor olimpieni.

Vârful Stefani (2902 m), în apropiere, este tronul lui Zeus.

Puteţi vedea toate astea din apele limpezi şi calde ale Mării Egee sau de pe plaja micuţei staţiuni Olympic Beach. Pentru mine cel puţin, obişnuit cu litoralul nostru, să privesc crestele înzăpezite ale Olimpului de pe plajă a fost ceva deosebit şi în august 2007, când am fost prima dată, şi în mai-iunie 2018, a doua oară. Am făcut o punte cu Rusaliile şi 1 iunie şi am consumat doar trei zile de concediu pe o săptămână la greci.

Staţiunea este mică, cochetă şi foarte liniştită. E un dreptunghi format din câteva străzi întretăiate, unele paralele cu marea, celelalte perpendiculare. Nu poţi fi departe de mare oriunde ai sta. E la vreo 2-3 km de Paralia Katerini, staţiune mult mai mare şi mai aglomerată, în care puteţi ajunge pe un drum de-a lungul plajei. E şi autobuz din Olympic Beach prin Paralia până în Katerini, care am înţeles că e la vreo 7 km.

Sunt hoteluri mici de familie şi aparthoteluri. Nu veţi găsi hoteluri de lux, dar condiţii decente. Noi am stat anul ăsta la "Vila Christina" şi am fost foarte mulţumiţi, mai mulţumiţi decât la Hotel Parthenon în 2007. Singurul inconvenient general al staţiunii este că aceste construcţii au camere pe toate părţile şi este probabil să nimeriţi într-o cameră cu vedere la vecini (sunt câte două rânduri de construcţii între oricare două străzi paralele cu marea: toate hotelurile au un rând de camere care dau spre stradă iar restul dau lateral sau în spate spre alte hoteluri, afară de cazul că hotelul e pe colţ şi atunci mai e o latură în plus cu vedere stradală).

Puteţi avea norocul ca printre vecini să fie şi nişte babe beţive românce, dar asta nu-i vina staţiunii şi nici un incovenient prea mare: fac ceva gălăgie dar le răpune beutura repede şi se duc la culcare devreme.

Staţiunea e plină de flori, palmieri, plante suculente şi mai ales leandru. Vizitând-o la sfârşitul lui mai şi începutul lui iunie, am prins o explozie de culoare, totul era în floare.

Plaja este excelentă, ca la Mamaia de lată, cu nisip şi lungă cât vezi cu ochii în toate părţile. Intrarea în apă este la fel: nisipoasă, fără pietre şi scoici.

Aici nu aveţi nevoie de papuci în apă ca în alte părţi în Grecia: nu sunt nici scoici, nici pietre, nici arici de mare.

Apa este limpede dacă e liniştită (şi de obicei este, Marea Egee e mult mai liniştită decât Marea Neagră din câte am constatat) şi caldă: a fost bună de baie la sfârşitul lui mai, deşi recunosc că nu suficient de caldă pentru gustul meu (dar soţia şi copilul au fost multumiţi de temperatură, s-au bălăcit o grămadă şi nimeni nu a răcit). Dar cine nu e mulţumit să meargă să facă baie în Marea Neagră la sfârşitul lui mai, dacă poate!

În staţiune sunt magazine de familie din care vă puteţi aproviziona dacă vreţi să mâncaţi în cameră. Recomand călduros fructele (nu sunt fără gust cum ni se spune nouă, sunt excelente, iar în Grecia am văzut livezi mai mult decât orice alte culturi).

De asemenea, recomand lactatele, în special iaurturile în vase ceramice care sunt de vis!

De fapt, în general mâncarea mi s-a părut de calitate, dar destul de scumpă totuşi.

La capitolul restaurante, sunt destule pe malul mării sau unul lângă altul de-a lungul parcului staţiunii.

Eu am luat prânzul la un local albastru lângă parc, habar n-am cum se numeşte (e în greacă), cu un ospătar sârb foarte prietenos şi uşor intruziv în stilul lui de marketing (de a agăţa clienţii adică), dar simpatic şi corect până la urmă.

De exemplu a fost cinstit şi ne-a zis că sărmăluţele în foi de viţă nu-s ca-n România (l-am întrebat dacă foaia de viţă e fragedă), sau că îngheţata nu merită, că putem cumpăra acelaşi lucru mai ieftin de la magazin. Rupea ceva româneşte şi unde nu înţelegea completam în engleză. Chiar în ultima zi, au adus şi un ospătar român.

De fapt, sezonul abia începea, la Vila Christina am fost a doua serie de turişti.

Sunt disponibile o grămadă de excursii opţionale.

Trei sfaturi privind excursiile opţionale:

1) Pentru cei sosiţi prin agenţie, înainte de a lua de la agenţia locală parteneră cu agenţia de la noi care v-a adus, cu care veţi fi puşi în legătură la hotel chiar din ziua sosirii, mergeţi pe strada comercială principală (cred că e prima stradă interioară paralelă cu marea) şi vedeţi ce oferă alte agenţii, că au oferte mai ieftine şi mai variate. De exemplu agenţia parteneră (la care lucrează românce) nu oferea excursia la Dion, un orăşel din apropiere cu ruine antice, pe care am găsit-o în ofertele acelor agenţii, dar nu am putut s-o mai fac din cauza programului diferit deja făcut (şi plătit).

2) Nu luaţi Athosul de la agenţia parteneră: fac croaziera pe scurt special pentru români. În 2007 am făcut excursia pe un vas cu toate nationalitaţile şi am văzut şi adevăratul Munte Athos, care este efectiv un munte care "ţâşneşte" spectaculos din mare direct la altitudinea de 2033 de metri. Acum ne-au arătat patru manăstiri de departe şi practic doar nişte dealuri molcome pe malul mării, muntele era prea departe.

3) Ghidele românce sunt lipsite de noţiuni de bază de cultură generală iar unele se exprimă greu în română, căci sunt emigrate din copilărie. Nu trebuie să luati de bun ce vorbesc pentru că de multe ori spun prostii.

---

VIZUALIZĂRI: 5058 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI