Pe cărări de munte — de la lacul Ohrid la lacul Prespa

TIPĂREȘTE

Staţiunea turistică Ohrid din Macedonia (FYROM) reprezintă o destinaţie de vacanţă atractivă, ieftină şi relativ aproape de ţara noastră. Mulţi colegi AFA au fost în Ohrid şi au lăsat posterităţii :) 18 review-uri despre obiectivele turistice întâlnite în regiune. Am fost în Ohrid de două ori, prima oară în 2015 (vezi impresii) şi a doua oară anul acesta. De fiecare dată am găsit aici locuri deosebit de frumoase, care încântă ochiul turistului de orice vârstă.

Anul aceasta am avut în echipă încă o familie şi cum eu am mai fost în Ohrid, m-am dat „cocoş” din postura de ghid. Am trecut pe la majoritatea obiectivelor turistice vizitate în urmă cu doi ani, dar mi-am propus să vizitez şi alte locuri pe care, din cauza timpului, le-am trecut cu vederea la prima vizită. :( De pildă, am ţinut cu tot dinadinsul să mănânc un peşte la unul din restaurantele plutitoare de lângă Mănăstirea Naum.

Am ajuns şi m-am aşezat la o masă a unui asemenea restaurant, numai că, fiind prea de dimineaţă, ”am mâncat” doar un cappuccino. Restaurantul se află pe marginea insuliţei de lângă mănăstire şi oferă imagini spre micul lac, pe care se plimbă agale bărcuţe acompaniate de gâşte şi raţe. Insuliţa este plină de verdeaţă, iar în scorburile unor copaci sunt etalate coliere de perle naturale.

Parţial mi-am făcut micul meu hatâr, dar dorinţa cea mare era alta. În urmă cu doi ani am observat în stânga şoselei Ohrid -Naum o pancartă şi un drum secundar ce urca pe muntele de deasupra lacului Ohrid. Am cercetat pe hartă problema şi când am văzut că la scară normală linia ce indica drumul prin munte abia se vedea, nu am avut curajul să-l parcurg. Anul sta nu am mai stat pe gânduri: ”fie ce o fi, măcar o parte din drum să-l parcurg şi să admir lacul Ohrid de la înălţime”.

Drumul porneşte imediat ce se se iese din satul de pescari, devenit între timp un loc pentru vacanţe de lux, Trpejca. De aici se ajunge la celălalt lac, Prespa aflat pe partea de est a muntelui Galicica. Acest lac este un pic mai mic decât Ohrid şi are mai puţine locuri de vacanţă în comparaţie cu acesta din urmă. Pe malul lacului Prespa sunt două plaje mai mari amenajate cu infrastructura de unităţi de cazare, magazine sau restaurante, la Stenje şi Pretor.

Lacul Prespa este situat la o cotă mai mare ca lacul Ohrid (850 de metri v. s. 700 de metri) şi este practic afluentul celui din urmă. Prin roci sedimentare lacul Prespa alimentează pe fratele său mai mare formând acel mic lac din apropierea mănăstirii Naum. Ambele lacuri sunt împărţite între FYROM şi Albania, cam trei sferturi de partea macedoneană. Amenajările turistice pe malurile lacurilor sunt într-o proporţie covârşitoare pe partea macedoneană.

Aşadar, am ajuns la acea pancartă, aflată la ieşirea din satul Trpejca, am oprit maşina şi am încercat să descifrăm ce scrie pe ea. Şi am aflat că suntem într-un areal ce ţine de Parcul Naţional Galicica. Numele parcului vine de la muntele Galicica şi a fost declarat patrimoniu naţional în 1958. Cu o faună şi o floră destul de bogate parcul constuie o arie protejată şi este ocrotit prin lege.

Cu inima strânsă am intrat pe drumul secundar de lângă pancartă şi după câteva sute de metri am avut parte de o surpriză plăcută: drumul era destul de bun, asfalt de calitate şi fiind oarecum paralel cu lacul Ohrid, aproape nu simţeam că urc. A urmat o serpentină, apoi încă una şi ne-am oprit laun prim loc de belvedere. Imaginile panoramice de vis asupra lacului şi asupra satului Trpejca m-au încurajat şi am plecat mai departe.

După alte serpentine şi un „lung de linie” am oprit din nou, de data aceasta într-un loc mai larg, cam pe la 900 de metri altitudine. Aici am găsit un loc de parcare neamenajat aflat pe marginea drumului. Din nou imaginile panoramice m-au copleşit, în aceeaşi stare aflându-se şi membrii echipajului. Chiar dacă vizibilitatea nu era cea mai bună, de aici se vedea şi malul albanez al lacului Ohrid.

În timp ce încercam să identificăm unele flori de munte, diferite de cele întâlnite în Carpaţii noştri, apare de sus o maşină marca Opel cu număr de Germania. Îi fac cu mâna să oprească şi mai mult prin semne :) îl întreb cum e drumul până sus. Îmi spune ceva cu ”gut” şi lucrul acesta îmi dă curaj să merg mai departe.

În timp ce mergeam la maşină pentru îmbarcare, mă uit spre vărful alpin şi văd urcând printre copaci, ca o nălucă, o altă maşină. Cum în acest punct de belvedere am stat un pic mai mult, mă întrebam unde o fi stat maşina care urca, pentru că eu vedeam în sus doar o perdea de pădure de foioase. Aveam să aflu misterul, după ce am urmat o altă linie mai dreaptă a drumului mai prin stânga muntelui.

Am ajuns într-un fel de platou, un loc amenajat pentru odihnă şi recreere, cu loc pentru grătar, foişoare, mese şi scaune din lemn, dar şi o mică terasă acoperită în caz de intemperii. Locuri de parcare sunt suficiente pe un mic drum, ce derivă din cel principal şi este asfaltat. Un alt loc amenajat este cel de unde ne-am umplut sticlele cu apă proaspătă de izvor, o cişmea împrejmuită cu un zid de piatră de munte. Peste tot foarte curat, nu am văzut nicio hârtie, ambalaj sau sticlă din plastic pe jos.

Pe pancarta aflată în stânga cişmelei citim că ne aflăm la 1421 de metri altitudine în locul numit Korita Picnic Site şi că platoul-căldare s-a format din sendimente transportate şi depozitate din nordul muntelui în perioada erei glaciare. Cişmeaua a fost modernizată în 2010.

După ce ne-am relaxat în acest loc minunat, am plecat mai departe spre lacul Prespa. Mai sus, tot mai sus! În ultima linie dreaptă a urcuşului m-am întâlnit cu un autocar ce venea de la Prespa şi atunci mi-a dispărut orice temere în privinţa drumului,pentru că trecusem unul pe lângă altul fără probleme

Din acest punct s-a terminat pădurea şi am intrat în zona alpină a muntelui. A urmat o curbă largă la dreapta şi am ajuns la cel mai înalt punct al traseului auto, o parcare şi o troiţă, St. George. Suntem pe muntele Magaro, foarte aproape de cel de al treilea vârf ca altitudine din Macedonia (Magaro Peak-2254 m), după Korab şi Pelister.

Aici am parcat maşina şi ne-am întâlnit cu mai mulţi turişti macedoneni, unii dintre ei tineri ce veneau cu motocicletele de la Stenje, Prespa. Pe unul din ei l-am întrebat cum e drumul până la lac şi cât avem de coborât, apoi am schimbat unele impresii de călătorie.

Din acest punct avem în zare imagini mult mai cuprinzătoare. Se vede destul de bine tot malul de vest al lacului Ohrid, oraşul macedonean Struga (capătul nordic al lacului) sau oraşul albanez Pogradec (capătul de sud al lacului). Zona este foarte frumoasă, multe locuri care de îmbie la drumeţii, locuri pline de verdeaţă sau locuri de popas cu iarbă mătăsoasă.

Ne-am plimbat un pic prin înprejurimi, dar din păcate timpul nu ne-a dat voie la mai mult şi invidioşi pe turiştii care urcau spre vârf ne-am urcat în maşină şi am plecat să parcurgem, ” pe repede înainte”, cei 20 de km până la lacul Prespa. Am parcurs aproximativ 15 km şi când ne-am dat seama că nu mai ajungem la timp la hotelul din Ohrid, :( unde aveam rezervată masa de prânz, am oprit, am făcut poze plajei din Stenje şi ne-am întors, nu înainte de a mai face un popas la parcarea din vârf.

Coborârea a fost una rapidă, chiar m-am mirat că am reuşit performanţa de a parcurge cei 18 km de la troiţa St. George la Trpejca în mai puţin de 15 minute. Am ajuns la Ohrid la timp, mulţumiţi de cele câteva ore petrecute la aer curat pe muntele Magaro.

Vacanţe cât mai plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 4665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI