Ohrid, bijuteria istorică și arhitectonică a Macedoniei

TIPĂREȘTE

Următorul obiectiv vizitat, și ținta noastră principală în acest minisejur pe meleaguri balcanice, a fost orașul Ohrid ( Ohrida) situat pe malul lacului cu același nume. Al optulea oraș ca mărime din Macedonia, orașul Ohrid este o îmbinare perfectă între modern și vechi, fiecare dintre aceste atribute contribuind la statul de oraș pe care trebuie să-l vezi măcar odată în viață. Atât orașul, cât și lacul au fost înscrise pe lista patrimoniului cultural UNESCO.

Atestat documentar încă din secolul 4 î. Hr., orașul Ohrid a fost ocupat rând pe rând de romani (în această perioadă se numea Lychnidos), apoi de bulgari și de otomani. O legendă ne spune că în perioada romană orașul Ohrid avea 365 de biserici și de aceea mai era cunoscut ca ”Ierusalimul din Balcani”. O altă legendă zice că denumirea de Ohrid vine de le cuvântul rid (deal în macedoneană). Când s-a construit cetatea din vârful dealului de către bulgari, și care urma să fie vatra viitorului oraș, ostașii țarului, ce cărau pietrele pe deal, exclamau : ”Oh, ce deal! ” (Oh-rid! .)

În zilele noastre vizitatorii se întrec în superlative ca ”Perla Macedoniei” sau ”Giuvaerul Macedoniei”. Înainte de anii’90 orașul avea statul de oraș turistic cu circuit închis, aici având reședința fostul președinte comunist Iosif Broz Tito. La ora actuală pe malul lacului, la cca 6 km de Ohrid, se află reședința de vară președintelui Macedoniei alături de altele ale unor miniștri și ale altor personalități politice.

Principalele obiective turistice se găsesc în zona orașului vechi, ”Old Town”, loc cunoscut și recomandat de majoritatea vizitatorilor acestui oraș. În Ohrid, și de-a lungul lacului cu același nume, mai sunt și alte locuri de interes turistic și le-am împărțit în mai multe categorii.

Este locul de unde se poate pleca în vizită spre toate punctele de interes turistic ale orașului. Există aici o parcare cu plată, dar se poate parca și în stânga portului, pe rivieră, sau pe străduțele din apropiere. Noi, având cazare în apropiere de port, nu am avut nevoie de parcare, am vizitat obiectivele turistice pe jos. Distanța din acest loc la principalele puncte turistice ale orașului este de aproximativ 900 de metri.

Deși nu este un port mare și nici ambarcațiunile care te așteaptă la o plimbare pe lac nu sunt din cele mai luxoase, este un loc deosebit de frumos și ademenitor pentru amatorii de artă fotografică. Imaginile cu lacul, mărginit de înălțimile muntoase, sunt superbe și personal le-am comparat cu unele de pe lacurile alpine din Salzkammergut. Pe aleea betonată din port (riviera) grupuri de turiști, în special tineri, sunt într-o continuă promenadă începând de la răsărit și până la apus de soare.

Vis-a vis de port se află un parc frumos, în care tronează o statuie a lui Medodiu înconjurată de arbori de magnolii (i-am prins înfloriți) și palmieri. În jurul parcului și în dreapta portului sunt numeroase restaurante, terase și magazine. Deasemenea, din zona portului se poate merge în centrul orașului nou, unde întâlnim și alte magazine, un bazar macedonean și mai multe biserici. Cu vaporașul se pot face plimbări spre celelalte orașe situate pe malul lacului sau alte obiective turistice.

Este principalul punct de atracție turistică din orașul Ohrid. Numeroasele sale case înghesuite de-a lungul lacului, toate cu acoperiș roșu din țiglă, par deprinse dintr-o ilustrată turistică.

Vizita orașului pornește din port pe o stradă pavată cu piatră cubică paralelă cu riviera lacului și continuă în urcare, pe alte străzi înguste, pe lângă unele magazine și pensiuni până sus la cetate. Aproape tot orașul vechi este situat pe un deal, dar urcarea nu o cosider obositoare din moment ce noi am avut și un căruț cu copil.

Primul obiectiv turistic întâlnit în stânga străzii ce urcă la cetate (Ilindenska) a fost Catedrala Sf. Sofia, cea mai veche biserică din Ohrid, o clădire din cărămidă roșie care a scăpat cu greu din ghearele cuceritorilor otomani. Transformată în moschee, ca dealtfel majoritatea bisericilor din teritoriile cucerite de otomani, i s-au stricat în mod intenționat picturile și cu greu au fost restaurate.

Tot pe partea stângă a străzii Ilindenska facem un popas la Teatrul Antic din Ohrid ( Ancient Theatre of Ohrid ), căruia mulți îi spun Amfiteatru. Construit în jurul anului 200 î. e. n., inițial pentru spectacole de teatru, muzică și poezie, a fost folosit de romani în execuția creștilor prin lupte de gladiatori. Acoperit cu pământ după plecarea romanilor a fost redescoperit în 1980 și redat circuitului turistic. Scena modernă construită în fața treptelor vechi din piatră este folosită astăzi pentru spectacole artistice în aer liber.

Aproape de capătul străzii Ilindenska, pe partea dreaptă, se află un frumos complez monahal ce include două lăcașe de cult, Biserica Sf. Fecioare Maria-Peribleptos, Biserica Sf. Dumitru și un frumos turn cu clopot. Tot aici se află una dintre cele mai vechi și mai mari colecții de icoane bizantine. În capătul străzii Ilindeska se află vechea poartă de intrare în cetate. În fața zidului de piatră, în mare parte ruinat, se află o parcare auto de unde am tras concluzia că se poate ajunge aici și cu autoturismul personal sau cu taxiul.

De la această poartă am urcat pe o stradă pietruită, pe deasupra ”amfiteatrului”, apoi am coborât un pic și am ajuns la Mănăstirea Sf. Clement,un complex monastic foarte frumos.Intrarea costă în jur de 2 euro. Un pic mai jos se află una dintre cele mai frumoase biserici din Ohrid, Biserica Sf. Ioan Kaneo, amplasată pe o stâncă la marginea lacului. Numele bisericii provine de la micul sat de pescari, Kaneo, aflat lângă orașul Ohrid.

De la Biserica Kaneo, pe o potecă situată într-o mică pădure de pini, am urcat la cel mai vizitat obiectiv turistic din orașul vechi, Cetatea Ohrid. Intrarea ne-a costat în jur de doi euro, am plătit în euro și ni s-a dat rest tot în euro. Cetatea este situată în partea cea mai înaltă a Ohridului, de unde avem o priveliște excelentă asupra orașului și asupra lacului.

Menționată pentru prima dată în anul 209, cunoaște o dezvoltare accentuată în timpul țarului Samoil al Bulgariei (976-1014). În acea perioadă Ohridul era capitala țaratului bulgar și Arhiopiscopia Bulgariei. După invazia otomană cetatea a fost părăsită progresiv de locuitori, au dispărut construcțiile din interior, astăzi rămânând doar zidurile exterioare.

Pe aceste ziduri ne-am plimbat și noi aproape o oră și ne-am săturat privirile cu imagini greu de povestit în cuvinte. Deși coborârea se face pe oricare din străduțele orientate spre lac (toate duc în strada comercială Țar Samoil), noi ne-am întors tot pe strada pe care urcasem (Ilindenska) și astfel am mai ratat unele obiective turistice ale vechiului oraș. La coborâre ne-am întâlnit cu multe grupuri de turiști, majoritatea nemți.

Pentru că m-a impresionat ca mărime și l-am comparat cu lacul Balaton din Ungaria, am căutat câteva date despre acest frumos lac. Este mai mic decât cel din Ungaria, însă este unul dintre cele mai adânci și mai vechi din lume. Este partajat între Macedonia și Albania (80k m respectiv 50 km din țărm), are 30 km lungime și 15 lățime.

Inclus în patrimoniul UNESCO încă din 1979, cu o apă caldă și o culoare de albastru intens, lacul mai este supranumit și Marea Macedoniei. Apa este foarte limpede, curată și nu am văzut acele lighioane despre care vorbea cineva într-un ecou pe acest site.

În afară de Ohrid, de-a lungul țărmului lacului mai sunt și alte orașe-stațiuni ca Struga, Sveti Stefan, Dolno Konjsko, Lagadin, Trpejka sau St. Naum. Unele din ele au amenajate plaje cu nisip și se pot face plimbări cu bărcile puse la dispoziție de localnici. Una din cele mai cunoscute și mai aglomerate plaje este Gorica Beach aflată la aproximativ 6 de km de Ohrid și la câțiva zeci de metri de locuința de vară a președintelui Macedoniei.

La aproximativ 16 km de Ohrid, spre granița cu Albania și lângă fortificațiile romane de la Gradishte, am vizitat un muzeu în aer liber inedit, Golful Oaselor (Bay of Bones Museum). Muzeul este construit pe lac și conține o așezare de case din stuf și chirpici sprijinită pe piloni din lemn. Datând din perioada 1200-700 î. e. n., aceste case erau construite pe apă, pentru a se feri de atacul dușmanilor sau a animalelor de pradă. Prețul de intrare la muzeu este de aproximativ 2 euro. Am plătit în euro și mi s-a dat rest în denari la o paritate de 60 denari/euro.

De la Gradishte am luat-o spre granița cu Albania,am urcat niște serpentine muntoase, am trecut pe lângă Parcul Național Galicica (mare greșeală) și după aproximativ 9 km am făcut la dreapta spre țărmul lacului, pentru a vizita o mănăstire interesantă, Mănăstirea Sf. Naum. Despre acest loc binecuvântat de Dumnezeu, aflat foarte aproape de granița cu Albania, sper să găsesc timp pentru un review separat.

Mă opresc aici cu impresiile mele din orașul Ohrid. Din dorința de a cuprinde totul într-un singur review, cu singuranță am mai omis unele amănunte legate de șederea în Ohrid. În esență, cred că am oferit suficient de multe aspecte despre un oraș ce merită să fie vizitat.

Vacanțe cât mai plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 8355 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI