Căsuţa din poveşti

TIPĂREȘTE

A fost odată, ca niciodată...

Cine nu-şi aminteşte de basmele şi poveştile copilăriei, spuse de părinţi, ascultate la radio, sau de pe un disc, sau citite silabisit, când abia desluşeam buchea cărţii? Evident, asta e valabil pentru noi, cei din generaţiile mai vechi, pentru că cei mai tineri au crescut cu filmele de desene animate, iar cei foarte tineri cu jocurile pe calculator, care au luat locul poveştilor.

Ei bine, cei a căror copilărie a fost colorată de basmele fraţilor Grimm, Charles Perrault, Carlo Collodi, Frank Baum (Albă ca zăpada, Cenuşăreasa, Hänsel şi Gretel, Scufiţa Roşie, Frumoasa din pădurea adormită, Motanul Încălţat, Piele de măgar, Tom Degeţel, Pinocchio, Vrăjitorul din Oz) sau ale lui Creangă şi Ispirescu (Capra cu trei iezi, Dănilă Prepeleac, Fata babei şi fata moşneagului, Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbincă, Povestea lui Stan-Păţitul, Povestea porcului, Povestea poveştilor, Povestea unui om leneş, Punguţa cu doi bani, Soacra cu trei nurori, Păcală, Prostia omenească, Ursul păcălit de vulpe, Prâslea cel voinic şi merele de aur, Făt-Frumos cu părul de aur, Zâna zânelor, Greuceanu, Pasărea măiastră, Sarea în bucate) îşi vor aminti desigur şi de Hans Christian Andersen, cu ale sale Crăiasa zăpezilor, Mica sirenă, Hainele cele noi ale împăratului, Răţuşca cea urâtă.

În continuare, puteţi sări peste ce este scris cu italice...

Am ajuns în Odense, oraşul natal al scriitorului danez, printr-o întâmplare, care confirmă, o dată în plus, dictonul Tot răul spre bine. Mai exact, am ajuns aici în vizită la băieţii mei, veniţi la rândul lor la studii şi în căutarea unei lumi mai bune şi mai normale (că dacă a noastră era cât de cât normală, nu ar fi trebuit să plece).

După această mică paranteză, să revenim la subiectul iniţial.

...

Ajuns la Odense, primul lucru pe care am dorit să-l văd a fost casa memorială a lui Hans Christian Andersen. Am primit informaţii de la băieţii mei şi am aflat că există, de fapt, două case ale lui Andersen şi oraşul are peste tot urme ce amintesc de scriitorul danez.

Aşa că, am plecat pe urmele lui Andersen şi ne-am îndreptat spre oraşul vechi. Pe Hans Jensens Stræde, colţ cu Bangs Boder la numărul 43-45 este casa unde, în 1805, s-a născut Hans Christian Andersen, fiul unui cizmar sărac. Este o casă mică, scundă, care a fost achiziţionată de primăria oraşului, cu ocazia aniversării, în 1905, a centenarului naşterii scriitorului. Peste câţiva ani, aici s-a deschis un muzeu, lărgit prin achizţionarea altor clădiri din jur, iar în 1930 s-a adăugat Mindehallen (Sala Memorială), decorată cu fresce din viaţa scriitorului, inspirate din cartea sa, Mit Livs Eventyr (Povestea vieţii mele).

Muzeul nu este unul traditional, ci mai mult un muzeu biografic şi literar despre viaţa şi opera lui Hans Christian Andersen, construit în jurul poveştii vieţii sale şi în care se găseşte, de asemenea, o mare bibliotecă, care conţine scrieri ale autorului în 130 de limbi, practic din toată lumea. Tot aici se poate vedea o hârtie decupată, cu imaginea Soarelui ca o faţă înconjurată de flăcări, aparţinând lui Andersen şi care a devenit emblema scriitorului (vezi fotografia).

În 1975, cu ocazia centenarului morţii scriitorului, muzeul s-a extins din nou, iar în prezent, după refacerea cu ocazia bicentenarului naşterii scriitorului, complexul cuprinde casa natală, muzeul propriu-zis şi Fyrtøjet, o casă culturală pentru copii, dar şi pentru adulţi, aşa cum este prezentată în pliante şi care oferă o călătorie prin basmele lui Andersen, prin povestiri dramatizate, şi mijloace audio-vizuale.

Complexul mai dispune şi de o librărie, evident cu publicaţii ale lui Andersen şi un mic parc, în care regăsim lumea basmelor. Pe micul lac se plimbă răţuşte, care chiar dacă nu se transformă în lebede, sunt totuşi foarte simpatice. De altfel, raţele sunt păsările pe care le întâlneşti peste tot în Odense.

În legătură cu casa natală, trebuie să spun că nu se ştie exact dacă într-advăr Andersen s-a născut aici, oricum părinţii săi nu au locuit aici. Conform comentariilor unor specialişti de la Odense Bys Museer (Muzeele Municipalităţii Odense), în această casă, în 1805, locuiau trei familii, dintre care una era a unei mătuşi a lui lui H. C. Andersen (văduva unui frate al bunicului scriitorului). Este deci foarte probabil ca mama lui Andersen să-l fi adus pe acesta pe lume în această casă, fără a locui, totuşi, aici.

Muzeul este deschis de la 09:00-18:00 vara şi biletul de intrare pentru adulţi costă 60 de coroane daneze (cam 8 dolari), iar pentru copii şi adolescenţi până la 17 ani este gratuit. Fyrtøjet este deschis vara de la 09:00-17:00 şi biletul (inclusiv pentru copii peste 3 ani) costă 70 coroane daneze.

Noi am ajuns mai întâi la Fyrtøjet, pe o arteră principală, Thomas B. Thriges Gade şi, după vizitarea acestui colţ de poveste am ieşit pe Hans Jensens Stræde, pe lângă Fyns Grafiske Værksted, Atelierul de Grafică al regiunii Fyn, şi am ajuns la H. C. Andersens hus.

De aici, la capătul străzii, am intrat într-o piaţă, Sortebrødre Torv, unde spiritul lui Andersen este din nou prezent. Aici se află Radisson Blu H. C. Andersen Hotel. Nu este, cum s-ar putea crede, o clădire înaltă, cu multe etaje, în Odense cele mai înalte clădiri nu au decât 4-5 etaje. Arhitectura hotelului este însă una deosebită şi, pentru a-şi onora numele, la intrare totul este făcut pentru a crea atmsfera poveştilor lui Andersen. Astfel, vizitatorul poate admira de-o parte şi de alta a intrării trei coloane pe care sunt reprezentate personaje din poveştile scriitorului danez. Între două dintre acesta se află o banchetă având picioare de om, iar de cealaltă parte a intrării, pe o bancă, ne întâmpină chiar Andersen, mai exact o statuie în bronz a acestuia.

În faţa hotelului se mai află o uriaşă glastră, cu o floare, dintre ale cărei petale se iveşte nimeni alta decât Tommelise, adică în româneşte, Degeţica. Statuia, făcută tot din bronz, are mai mult de 3 m înălţime şi face parte dintr-o serie de lucrări plasate prin centrul oraşului şi inspirate din poveştile lui Hans Christian Andersen.

Lângă Radisson Blu H. C. Andersen Hotel se află şi Odense Koncerthus, Opera din Odense, o construcţie cu o arhitectură deosebită şi care respectă şi ea regula generală a oraşului, aşa încât nici aici nu eşti împiedicat de nimic să vezi cerul liber.

Pentru o zi, plimbarea asta a fost de ajuns.

A doua zi am pornit însă din nou pe urmele povestitorului danez şi am reluat plimbarea de unde rămăsesem în ziua precedentă, adică de pe Thomas B. Thriges Gade, de unde, la vreo 200 de metri spre sud, la intersecţia cu Flakhaven, intrăm într-un parc minunat, Eventyrhaven (Grădina Poveştilor), fondat ca un tribut adus scritorului H. C. Andersen, pe locul unde altă dată, acesta se juca pe malul râului Odense. Şi, într-adevăr în parc te simţi de parcă ai fi pe un tărâm de vis şi te aştepţi ca dintr-un moment în altul să apară Crăiasa din poveşti, ca să te întrebe ce dorinţă vrei să ţi se împlinească. Parcul este străbătut de râul Odense, pe care se plimbă nestingherite raţe şi răţuşte, ba chiar pe apele liniştite "pluteşte" şi o bărcuţă făcută, parcă, din hârtie pliată, ca un origami, jucărie pentru copii. În realitate, Papir Båd (Vaporul din hârtie) este din oţel inoxidabil şi este o aluzie clară la barca din povestea Soldăţelul de plumb.

În partea de nord a parcului, în spatele Catedralei din Odense găsim statuia lui Andersen, un monument în memoria marelui scriitor, adus aici după cel de-al doilea război mondial, din Kongens Have, Parcul regal, unde fusese dezvelit în 1888. Interesant este faptul că realizatorul acestei statui, sculptorul Louis Hasselriis, care tocmai pierduse cu această statuie o competiţie pentru un monument în memoria lui Andersen în Copenhaga, a fost atât de hotărât în legătură cu ideea sa, încât a convins cetăţenii din Odense să-i achiziţioneze lucrarea printr-o subscripţie publică.

După ce ne-am plimbat pe aleile frumosului parc, în care daliile erau în floare, am plecat mai departe şi, în apropiere, pe Munkemøllestræde, am ajuns la H. C. Andersens Barndomshjem, Casa copilăriei lui Andersen, devenită muzeu din 1930. Scrierile autobiografice ale lui Andersen au stat la baza organizării micului muzeu, în cele două cămăruţe de numai 18 metri pătraţi.

Dacă autenticitatea locului naşterii scriitorului poate fi pusă la îndoială, cea a casei copilăriei sale este categorică, aici Andersen petrecându-şi 12 ani, între 1807 şi 1819.

Muzeul este deschis în timpul lunilor de vară între 10:00 - 16:00, intrarea costând 25 coroane daneze pentru adulţi (pentru copiii până la 17 ani este gratuit).

Aici s-a terminat călătoria noastră pe urmele scriitorului Hans Christian Andersen în oraşul natal Odense.

Există şi un circuit pietonal pe urmele lui Hans Christian Andersen, în jurul centrului oraşului, care a fost marcat cu pietre de granit pe care este reprezentat Soarele cu faţă, aşa cum sunt marcate traseele montane. Traseul trece prin locurile descrise mai sus, dar şi pe la statuile aflate în diferite locuri din oraş şi care sunt legate de celebrul scriitor.

Iată câteva din acestea.

► Stoppenålen, Acul de cârpit, lucrare inspirată din povestea cu acelaşi nume, în care este vorba de un ac de cârpit, care era atât de snob încât se credea un ac de cusut, chiar şi după ce a fost pierdut şi uitat într-un şanţ, împreună cu mai modestul ac cu gămălie. Lucrarea are două părţi, acul de cârpit, din granit roşu suedez şi acul cu gămălie, din granit negru de Bornholm şi privindu-le, este imposibil să nu remarci ambiguitatea cu tentă sexuală, pe care autorul a lăsat-o în opera sa (vezi fotografia). Se află pe Vestergade, una din străzile pietonale din Odense.

► De vilde svaner, Lebedele sălbatice, o sculptură în bronz, inspirată din povestea cu acelaşi nume. şi aflată în parcul copiilor, Munke Mose

► Kejserens nye klæder, Hainele cele noi ale împăratului, lucrare inspirată şi ea din povestea cu acelaşi nume şi care prezintă trei personaje: regele, croitorul care-i ţine oglinda şi un dregător de la curte. Se poate vedea în Brandts Passage, foarte aproape de centrul oraşului.

► Hyrdinden og Skorstensfejeren, Păstoriţa şi coşarul este o statuie ce se găseşte tot pe Vestergade, la intersecţia cu Kongensgade şi este şi ea inspirată din povestea cu acelaşi nume. Statuia este din bronz, pe o coloană de granit şi are aproximaiv 5 m înălţime.

► Den standhaftige Tinsoldat, Soldăţelul de plumb este o statuie în bronz, de pe Overgade, la intersecţia cu Nedergade.

...

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea-aşa!

---

VIZUALIZĂRI: 4226 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI