GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Am ajuns iar aici... Mai pe seară, că ziua am fost la Sremski Karlovci și la Kruședol la mânăstire. După ce ne-am cazat, am mers repejor până la Cetatea Petrovaradin care arată într-un mare fel noaptea, luminată de felinare și de reflectoare.
Dar și orașul arată foarte frumos văzut de sus de pe dealul cetății... Bine, asta a fost așa, de avanpremieră. Vizita „pe bune” a urmat a doua zi de dimineață, când am pornit cu iubi la drum, urmând prima oară tot drumul spre cetate.
Despre ea am mai povestit, nu cred că o să reiau aici prea multe... Dar pentru cei ce nu au ajuns să citească acel articol scris cu mai bine de 4 ani în urmă, o să spun doar atât: e o cetate tip Vauban (stelată) care a rezistat timp de secole multor asedii și lupte crâncene. E o capodoperă de artă militară, supranumită și Gibraltarul Dunării.
Forma actuală se datorează începerii modernizării sale în 1692, după ce austriecii au reușit s-o smulgă din mâna turcilor. Lucrările au luat sfârșit în 1780. Astăzi, o bună parte din cetate este în stare foarte bună și e vizitată de o mulțime de turiști. Mai ales pe timpul festivalului Exit...
Printre acești turiști ne-am numărat și noi în acea zi de toamnă însorită dar cam bătută de vânt. Și după ce am făcut un tur al cetății și i-am arătat și lui iubi chestiile interesante de aici (turnul cu ceasul lui cu limbile puse pe dos, balustrada cu lacăte ce poartă numele cuplurilor de îndrăgostiți ce și-au jurat iubire veșnică în acest loc, meterezele și o parte din catacombe, podurile mobile ce odinioară blocau accesul invadatorilor etc.), am profitat de ocazie și am făcut o vizită și la muzeul orașului Novi Sad de aici, din incintă.
Deși clădirea care îl adăpostește e deosebit de generoasă, muzeul nu are totuși o întindere foarte mare, dar cuprinde în puține exponate (dar multe panouri cu explicații - din fericire bilingve, eng. /srb.) istoria multimilenară a acestei așezări.
Și mai are un lucru demn de vizitat - puțul secret al cetății, datorită căruia aceasta a putut rezista asediilor. Se coboară printr-un tunel în subsolul său și prin el se ajunge la puțul forat în stâncă până la o adâncime de 60 m! De aici se mai desprind câteva tuneluri, unul ce iese spre Dunăre, altele care duc... cine știe unde... Sunt peste 16 km de astfel de subterane în cetatea asta, nu toate redescoperite încă!
Tot aici, la muzeu, am aflat ce e cu cele câteva picioare de pod ce se văd încă ieșind din apele Dunării, între Novi Sad și baza cetății - doamna de la intrare, care vindea bilete și amintiri mi-a spus că pe ele se sprijinea pe vremuri un pod de cale ferată, pod ce a fost dinamitat de nemți când s-au retras la sfârșitul războiului. Unul dintre pilonii rămași (se poate observa că între doi dintre aceștia e un spațiu ceva mai larg decât între restul) a fost ulterior distrus pentru a ușura navigația din zonă, oricum destul de anevoioasă din cauza meandrei fluviului din jurul Petrovaradinului. De la aceeași doamnă amabilă am aflat și că podul Žeželjev a fost terminat de reconstruit cu doar un an în urmă (după ce a fost distrus de bombardamentele americane din 1999 împreună cu celelalte două poduri ale orașului).
Și pentru că veni vorba despre poduri, o să vă spun că am părăsit cetatea ieșind printr-o galerie subterană ce duce spre cetatea de jos (Wasserstadt) trecânde prin poarta Ludwig și iese în spatele Mănăstirii Sf. Gheorghe pe care am admirat-o doar în treacăt, apoi am cotit la stânga spre Dunăre pe care am traversat-o la pas pe podul Varadinski. Interesant e faptul că deși a fost și acesta refăcut, s-a păstrat structura inițială (cu o singură bandă pe sens) și cu pavaj din piatră cubică.
Pe malul stâng, la capătul podului, se află începutul bulevardului Mihajlo Pupin (al doilea mare inventator sârb, după Tesla) și nu departe este și parcul Dunării. Parc prin care am trecut tot la pas, admirând peisajul cu culori calde de toamnă. În apropiere, pentru când vom mai veni, se află Muzeul Voivodinei - poate data viitoare vom avea timp și pentru el.
Și aici în parc se amenaja un patinoar artificial - interesant este că acesta nu avea forma „standard” (dreptunghiulară, mai mult sau mai puțin), ci era ca o pistă de carturi - o fâșie lată cam de doi metri și foarte lungă și sinuoasă în jurul lăculețului unde mai demult admiram rațe și țestoase.
Am ieșit din parc și am mers câțiva pași pe strada Dunavska, am admirat arhitectura vechilor case, dar mai ales pasajele dintre ele. Ba chiar am oprit preț de vreo juma’ de oră, la o cafea într-o cafenea foarte frumoasă dintr-una din aceste clădiri vechi.
O paranteză interesantă - municipalitatea din Novi Sad a avut buna inspirație să pună din loc în loc pe clădirile istorice coduri QR pe care, dacă le scanați cu telefonul mobil și aveți ceva plan tarifar de date care nu vă seacă la bani, veți afla multe amănunte despre istoria respectivelor clădiri (de exemplu: Dunavska).
Apoi am trecut pe lângă Biblioteca Municipală și Palatul Episcopal și am intrat puțin în biserica Sfântul Gheorghe ca să mai admir odată frumoasele sale vitralii. Am luat-o apoi pe strada Zmaj Jovin (pe care abia am recunoscut-o așa plină de terase pe ambele laturi, cu sumedenie de mușterii la mese, în ciuda răcorii) până am ajuns la catedrala romano-catolică Sfânta Maria pe care de data asta am apucat s-o vizitez dar cam pe fugă. (poze nu am făcut în interior - erau oameni care se reculegeau și nu am vrut să inoportunez).
Odată ieșiți din catedrală, am pătruns în piața Libertății - de data asta transformată (știu, cam devreme, dar mno…) în târg de Crăciun. Târg în care desigur am cheltuit ceva dinari pe câteva amintiri… Așa… Piața Libertății… Aici este statuia lui Svetozar Miletić (1826-1901 unul dintre cei mai importanți lideri politici sârbi din Austro-Ungaria, membru al Parlamentului, avocat și primar al orașului), evident, fix în fața Primăriei. O altă clădire neoclasică ce merită admirată aici este și cea a Hotelului Vojvodina.
Am trecut și pe lângă astea toate și am mers mai departe, pe lângă Teatrul Național, Hotelul Centar (unde stătusem acum patru ani și ceva), apoi prin spatele sinagogii și încet-încet am ajuns la a doua țintă a acestei excursii - un centru comercial. ;)
Dar despre el nu vă mai spun - am scris doar un scurt articol despre ce și cum am mâncat acolo.
Și cu asta a cam luat sfârșit și acest sejur în Serbia. Am luat din oraș un taxi cu care ne-am întors la pensiunea din Petrovaradin (nu mai știu exact cât a fost, dar sigur a fost ieftin).
A doua zi am predat camera și am pornit spre casă.
====
Link-uri utile:
novisad.travel/en/petrova ... a-tvrdjava-mapa
serbia.com/visit-serbia/c ... r-on-the-danube
en.wikipedia.org/wiki/%C5 ... C5%BEelj_Bridge
Trimis de Dragoș_MD in 21.12.19 17:44:18
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SERBIA.
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dragoș_MD); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2019 O zi în Novi Sad — scris în 05.08.19 de asilvioaiei din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 3 zile cu copiii in Novi Sad — scris în 27.04.19 de adighh din BRAşOV - RECOMANDĂ
- Apr.2018 Foarte frumos — scris în 01.05.18 de gcristian din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Jan.2018 Petrovaradin, freamătul Dunării, ceasul și cazarma — scris în 01.04.18 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- May.2017 Novi Sadul văzut într-o zi — scris în 11.06.17 de ungureanica din REșIțA - RECOMANDĂ
- Jun.2016 Novi Sad - pe strazi cochete cu parfum de tei — scris în 04.06.16 de noi doi din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Gibraltarul de pe Dunăre: Cetatea Petrovaradin — scris în 20.07.17 de mariana.olaru din PITEşTI - RECOMANDĂ