Templul Tosho-gu, comoara nationala a Japoniei

TIPĂREȘTE

De la templul Futarasan, ne-am continuat drumul pe o alee marginita de felinare si am ajuns la templul Tosho-gu, deosebit de frumos, un must see al orasului Nikko, deoarece este locul de odihna a fondatorul shogunatului Tokugawa, Tokugawa Ieyasu, care a condus Japonia timp de peste 250 de ani, in perioada Edo.

Constructia altarului a durat 20 de ani, incepand in anul 1616, la scurt timp dupa moartea lui Tokugawa Ieyasu, fiind extins si imbogatit de nepotul sau Tokugawa Iemitsu, devenind unul dintre cele mai impunatoare si mai decorate temple din Japonia. Aici sunt inmormantati atat Tokugawa Ieyasu, cat si nepotul sau, Tokugawa Iemitsu.

Este deschis zilnic, intre 9:00 si 17:00, intrarea costa 1300 yeni, doar pentru altar, 1000 yeni pentru muzeu sau 2100 yeni pentru ambele.

Dupa ce am trecut pe sub prima poarta, Ichi-no Torii, cea mai mare poarta construita in perioada Edo, in partea stanga ne-a atras atentia o pagoda cu 5 etaje, care poate fi vizitata pe interior, platind separat. Acoperisurile suprapuse sunt egale ca dimensiuni, pentru a nu se acumula zapada doar pe nivelurile inferioare, iar pilonul principal ce strabate pagoda pe mijloc, atarna de sus, fara a fi sustinut pe sol, actionand ca o contrabalansare in timpul cutremurelor sau vantului puternic, pentru a preveni rasturnarea pagodei.

Urmatoarea poarta, Omote-mon, vopsita in rosu este decorata cu sculpturi de flori sau animale, pazita de doua creaturi Nio, una cu gura deschisa pentru a pronunta prima litera a alfabetului sanscrit (semnificand nasterea), iar cealalta, cu gura inchisa pentru a pronunta ultima litera (semnificand moartea).

Urmeaza Sanjinko, cele trei„Depozite Sacre” , care gazduiesc costume si echipamente pentru procesiuni, cladiri cunoscute prin sculpturile a doi elefanti imaginari, create dupa picturile realizate de un pictor care nu vazuse niciodata elefanti reali.

De partea cealalta, se afla Shinkyu-sha„, Grajdul Sacru” , ce adapostea doi cai albi sacri folositi in timpul ceremoniilor la templu. Cladirea din lemn nevopsit, are cateva frize cu sculpturi ce permit aerisirea in interior si care ilustreaza etape ale vietii maimutelor, acestea fiind considerate gardieni ai cailor. Una dintre sculpturi reprezinta trei maimute, una acoperindu-si ochii, a doua urechile si ultima gura, semnificatia religioasa fiind aceea ca nu trebuie sa-l privesti pe diavol, sa-l asculti si sa-i vorbesti.  

Am cumparat de aici ca suvenir, atat pentru mine, cat si pentru persoanele dragi, o sageata aurita, numita hamayas, o amuleta norocoasa, care alunga ghinionul si te protejeaza de rau.  

Urmatoarea poarta pe sub care am trecut este Karado Torii, prima poarta de bronz shintoista construita in Japonia, ce are sculptate flori de lotus la baza.

Din acest punct incepe insa adevarata frumusete si extravaganta a templului Tosho-gu. Urcam pe scari si ajungem la Yomei-mon„, Poarta Stralucitoare a Soarelui” , desemnata comoara nationala, plina de decoratiuni, sculpturi ale dragonilor, cailor zburatori si a altor creaturi mitice. De-a lungul peretilor portii, sculpturile in lemn sunt monumentale, reprezentand pauni, egrete albe, porumbei, flori de lotus sau cires, frumos colorate.

In cele patru nise ale portii sunt, pe o parte, statuile lui Toyotomi Hideyoshi, unificatorul Japoniei si a lui Yoritomo Minamoto, fondatorul Shogunatului Kamakura, iar pe cealalta parte, a cainilor- lei. Desi poarta este decorata magnific, deliberat, unul dintre cei 12 piloni ai portii este asezat cu susul in jos, pentru a nu infuria zeii, la vederea perfectiunii create de om.  

Altarul principal al lui Yomei-mon poate fi vizitat, dar fotografiatul in interiorul altarului este interzis.  

Am descoperit si un altar portabil, folosit pentru a transporta zeii altarului Tosho-gu in timpul festivalurilor de primavara si de toamna.

Poarta Kara-mon este situata chiar in fata salii de rugaciune, care se poate vizita, dupa ce te descalti, iar in interior nu se poate fotografia. Pe acoperis este un tsutsuga, o fiara sacra, ce poseda mai multa putere decat un leu sau un tigru. Se spune ca tsutsuga protejeaza Tosho-gu noaptea. Statuia tsutsuga este fixata pe acoperis cu un trepied auriu, pentru a impiedica fiara sa plece in toiul noptii. In centrul portii se afla statuia legendarului imparat chinez Shun, venerat in Asia de Est, considerat monarhul ideal. Se spune ca figura imparatului Shun semana cu Ieyasu.

Dupa ce am vizitat altarul, ne-am indreptat spre o alta poarta, cunoscuta prin Nemuri-neko„, Pisica adormita” , o alta „rezidenta” faimoasa a lui Nikko Tosho-gu. Traditia spune ca pisica simbolizeaza o rugaciune pentru a tine la distanta sobolanii sau o lume pasnica in care pisicile dorm si vrabiile, cioplite pe cealalta parte, zboara liber.

Interesant este faptul ca pisicile sunt rareori infatisate in sanctuare si temple, comparativ cu animalele sacre, care se gasesc in mod obisnuit. Acesta este unul dintre putinele cazuri in care o pisica este infatisata in sculptura religioasa timpurie din perioada Edo.

In spatele acestei porti se afla mausoleul lui Ieyasu Tokugawa, insa pentru a ajunge la acesta, se urca 200 de trepte abrupte prin padure, drumul fiind destul de solicitant.  

Fiecare treapta este facuta dintr-o singura piatra, precum si balustrada lunga de-a lungul scarilor, care este sculptata dintr-un singur bolovan. Odata ce am ajuns in varful treptelor,   ne-am odihnit in fata salii de rugaciune, vopsita cu lac negru. In contrast puternic cu portile extravagante Yomei-mon si Kara-mon, altarul are un aer de o sacralitate solemna. Deoarece a fost deschis publicului abia in 1965, a fost un spatiu extrem de sacru, rezervat anumitor persoane.

In spatele salii de rugaciune, se gaseste mausoleul, pagoda, pazita de doi caini-lei. Actuala pagoda are 5 metri inaltime si este realizata dintr-un aliaj de aur, argint si cupru, fiind realizata in anul 1683 pentru a inlocui prima versiune din lemn si pe cea ulterioara, din piatra. Mormantul in sine nu a fost deschis niciodata de cand shogunul a fost inmormantat aici, in 1617. Singurele podoabe sunt un grup statuar cu vase, animale si pasari.

Aproape de aceasta pagoda se afla un copac sacru numit kanaesugi, despre care se spune ca indeplineste dorintele oamenilor.

Este foarte evidenta coexistenta dintre shintoism si budism, templul de jos fiind construit in stil shinto, in timp ce templul de sus este o pagoda budista.

Ne-am intors apoi pe acelasi traseu si am parasit templul in care am petrecut mai mult de o ora, indreptandu-ne spre un alt templu, ultimul pe care ne-am propus sa-l vizitam in Nikko, templul budist Rinnoji.  

---

VIZUALIZĂRI: 146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI