Templul shintoist Futarasan si frumosul pod sacru Shin-kyo din Nikko

TIPĂREȘTE

Dupa 3 zile in care am colindat prin Tokyo, urmeaza 2 zile dedicate zonei invecinate orasului Tokyo, incepand cu Nikko, situat la 150 de km de Tokyo, in zona alpina a muntilor Tochigi, la o altitudine de 1298 m. Am plecat de dimineata cu trenul JR si am ajuns in 2 ore in orasul cunoscut pentru templele sale, izvoare termale (Onsen), cascade si lacuri.

Statia in care am coborat este Tobu-Nikko, unde se afla si un centru de informare pentru turisti, de unde am cumparat „Kirifuri no taki Free Pass” , un permis de autobuz care costa 600 de yeni si este valabil intr-o singura zi calendaristica pentru toate autobuzele care circula intre statia Nikko si cascada Kirifuri, precum si pentru autobuzele care circula in jurul obiectivelor incluse in Patrimoniului Mondial UNESCO.  

Ne-am propus sa vedem doar 2 sau 3 temple, in functie de timpul pe care il aveam la dispozitie, pentru a ajunge si in alta locatie, mai putin vizitata, dar care noua ne-a placut foarte mult, Vila imperiala Tamozawa.  

La intrarea in complexul de altare si temple din Nikko se afla  podul sacru Shin-kyo, care desi apartine  altarului Futarasan, se afla la un km departare de templu. Podul este unul dintre cele mai frumoase din Japonia, fiind inregistrat in Patrimoniul Mondial din anul 1999. Data exacta a construirii acestuia nu se cunoaste, insa cel actual a fost construit in 1636, ca un pod de lemn lacuit cu vermilion, care pana in 1973, nu a fost deschis publicul larg. Era folosit doar de imparat si membrii curtii imperiale. Dupa renovari extinse la sfarsitul anilor 1990 si inceputul anilor 2000, astazi poate fi traversat de vizitatori.

Legenda spune ca in anul 766, un preot pe nume Shodo Shonin calatorea impreuna cu adeptii lui si cand a ajuns la marginea raului Daiya-gawa care curgea rapid, nu a putut sa-l traverseze. Preotul a inceput sa se roage si un zeu gigantic a aparut pe malul opus, avand infasurati pe brat, doi serpi mari, unul rosu si unul albastru, pe care i-a aruncat peste rau, transformandu-i intr-un pod de culoarea curcubeului.

Preotul si adeptii lui au trecut podul miraculos, dupa care, atat zeul cat si podul, au disparut. De atunci, aici a fost construit si intretinut un pod, iar preotul a fondat Templul Rinno-ji, Altarul Futarasan Jinja si Templul Chuzenji, in jurul carora s-a dezvoltat Nikko, Shodo Shonin fiind considerat fondatorul acestui oras.  

In dreptul podului sacru autobuzul  a stationat si multi turisti unde au coborat, insa noi am continuat drumul pana la templul Futarasan.  

Templul shintoist Futarasan este dedicat zeitatilor care protejeaza Muntele Futarasan, cel mai proeminent dintre cei mai sacri munti din Nikko.

Am intrat pe poarta mare de metal, inaintand pe o alee si ajungand la o alta poarta rosie de lemn. In spatele portii se afla un grup de trei cedri venerati, iar mai departe drumul se deschide spre o curte interioara, spre templu.

In fata templului, o mica statueta aurita reprezentand un iepure ce tine in labute o minge din  lapis lazuli albastru. In Japonia, iepurii sunt un simbol pentru pace, lipsa de agresivitate, dar si un simbol al fertilitatii. De asemenea, iepurele este privit ca un animal care face sa dispara ghinionul. Aceasta asociere este mai degraba lingvistica, deoarece cuvantul„iepure’’ se scrie cu caractere similare cu ale „a scapa de ghinion” . In altar exista doua sabii care fac parte din patrimoniul national japonez, iar o parte din cladiri si artefacte sunt recunoscute ca importante din punct de vedere cultural. Nu am stat foarte mult aici, iesind pe o alta poarta torii, din metal si o alta din lemn, pornind pe o alee strajuita de felinare mari, catre Tosho-gu, un alt altar shintoist. Inainte de a iesi pe ultima poarta, l-am mangaiat pe Daikokuten, zeul prosperitatii,  infatisat stand pe doi saci cu orez. Are pielea inchisa la culoare, e robust, purtand in mana dreapta un ciocan pentru indeplinirea dorintelor si un sac cu lucruri pretioase atarnat pe spate.

---

VIZUALIZĂRI: 187 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI