GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Visul american includea (in imaginatia mea ce se dovedeste de prea multe ori una prea bogata... dar care femeie nu are imaginatie cand e vorba de cumparaturi...), o idee primordiala... ideea shoppingului extrem.
Adica, mai pe romaneste spus, ma asteptam sa vin din USA cu un munte de cumparaturi care mai de care mai tentante, mai specifice, mai... cool... ca tot vorbim de taram al fagaduintei, nu?
Uitasem sa precizez... urma sa fac cumparaturi masive la preturi mici, derizorii chiar... sau cel putin asa credeam cu toata taria, inainte de a pleca in cea mai lunga calatorie a vietii mele... cum si de ce am ajuns la aceasta neclintita convingere in legatura cu chilipirurile americane, n-as putea sa va precizez.
Dar ajunsa la fata locului, a trebuit sa analizez, in scurt timp, un numar de oferte de locatii comerciale, care mai de care mai... neprevazute.
Ca prima optiune de suveniruri, aveam, sa nu radeti, comertul stradal, caci pe strada cu hotelul meu exclusivist, de pilda, pe Canal Street, aveam sa vad, in plina strada, vreo doua tarabe de suveniruri, care mai de care mai colorate, ce se ofereau spre vanzare trecatorilor, chiar sub nasul politistilor care, cu cativa metri mai incolo pazeau intrarea hotelului.
Sa cumpar ceasuri, bratari sau fesuri de pe tarabe de talcioc? Nu, multumesc, aveam destule si acasa, nu trebuia sa fac pentru asta peste 10.000km.
Sa nu uitam suvenirurile minunate, creatii originale pe carton ce inveseleau gardul din fata Catedralei St Louis... stiti, acele picturi naive ce nu se puteau fotografia... despre care v-am vorbit in unul din review-urile trecute...
Oricat m-as fi straduit, nu as fi gasit in acele "creatii" absolut nici un punct comun cu estetica...
O alta optiune ramaneau magazinele propriu-zise de suveniruri, dar muntii de serpi boa din pene din culorile cele mai stridente, margelele mari cat niste globuri de pom, tricourile cu inscriptii cel putin ciudate... ca sa nu zic pornografice... totul nu facea decat sa ma tina departe de usile in permanent deschise ale acelor magazine.
Presupunand ca intr-un moment de crancena ratacire a simtului estetic as fi pasit acolo, in secunda urmatoare m-as fi intors cu viteza luminii, alungata de mirosul ingrozitor ce plutea in aerul acelor locuri... cel mai oribil miros pe care l-am simtit vreodata.
Vazusem in trecere un centru comercial mai mare, absolut diferit de toate aceste magazine de suveniruri, foarte civilizat si curat, intinzandu-se pe vreo trei sau patru etaje.
In curtea interioara a magazinului tocmai se impodobea un brad imens... printre globuri mari cat o minge de fotbal, o multime de alte elemente decorative de inspiratie muzicala: viori si trompete aurii... si cum putea fi altfel intr-un oras unde s-au nscut primele note ale muzicii de jazz?
Un loc foarte placut, dar cu preturi mari, peste 100 de dolari un pulover, 300 de dolari o rochie. preturi asemanatoare cu cele de la Ritz Carlton Hotel, unde o esarfa ajungea a 50 de dolari si o crema la 100 de dolari...
Pentru ca nici unul din aceste locuri nu reprezenta din motivele enumerate mai sus, locul ideal de shopping, iata-ma suindu-ma in taxi cu destinatia... WalMart.
WalMart-ul imi fusese recomandat atat de o soferita de taxi, cat si de Georgiana, romanca ce facea parte din stafful de la Ritz Carlton Hotel.
Fac aici o paranteza, in New Orleans am vazut foarte multe doamne-taximeriste, ce conduceau masinile lungi cu o deinvoltura si o indemanare demne de toata lauda. Sa fi fost oare faptul ca masinile aveu cutie automata de viteze, si nu mai erau nevoite sa foloseasca schimbatorul de viteze ca noi? Sa fi fost stragile largi si aerisite unde nimeni nu era atat de grabit incat sa ii claxoneze pe ceilalti sau sa taie calea altor masini in intersectii?
Oricare ar fi fost motivul, ma simteam in siguranta in taxi, si confortabil, as adauga, desi sper ca nu va inchipuiti ca taxiurile din New Orleans sunt din cale afara de elegante... in cateva randuri m-am intrebat cam cat de veche era masina-taximetru, pentru ca tapiseria dadea semne grave de oboseala...
Dar sa nu mai carcotim si sa pornim la cumparaturi.
WalMart. Locul de unde nu m-as mai fi dat dusa... am petrecut ore in sir, nu la salonul de imbracaminte, ci la cel de decoratiuni interioare. Mai era doar o luna pana la Craciun, asa ca tema acestuia se regasea pretutindeni.
Magazinul este genul... universal, adica poti gasi acolo tot ce iti doresti sa cumperi, de la mancare gatita, pana la mobila, suprafata pe care se intind diferitele raioane alimentare si non-alimentare fiind una extrem de mare. Preturile, cu adevarat moderate, spre deosebire de preturile din centru, din magazinul cu bradul...
Aici am cumparat camasi barbatesti de foarte buna calitate, la numai 20 de dolari, jeansi, la numai 25 de dolari... si o gramda de maruntisuri, gen decoratiuni de Craciun, de la fete de mese la platouri...
Ce a fost cu adevarat socant a fost eticheta aproape omniprezenta: "Made in China"... spun aproape omniprezenta pentru ca e drept ca am intalnit si etichete "Made in Taiwan". sau "Made in Salvador"
Blugii fiica-mii, pe care si-i dorise extrem de mult, originali, Levi Strauss, au aceasta naucitoare eticheta... de productie.
Ceea ce nu stiam pana atunci era ca etichetele respective indicau faptul ca acele obiecte erau doar... cum sa spun... realizate in tarile respective. Materia prima si tehnologia apartineau in intregime americanilor, doar mana de lucru era de import.
Oricum ar fi fost, acest fapt mi-a dat peste cap planurile, si mi-a restrans considerabil aria de interes in ceea ce priveste cumparaturile... cu specific.
M-am incapatanat sa imi cumpar ceva "autentic" si singurele obiecte pe care le-am gasit in Walmart si pe care scria "Made in USA" erau... n-o sa ghiciti... niste lumanari parfumate. E drept ca nu pot reproduce in cuvinte aroma lor absolut incredibila de cirese salbatice... pot insa sa va asigur ca hainele din geamantan mi-au mirosit astfel zile in sir.
Ca impresie generala, magazinul mi s-a parut extrem de bine aprovizionat, cred ca nu exista obiect de orice fel pe care sa nu il gasesti acolo.
M-am plimbat minute in sir, de pilda, fara absolut nici un scop, de pilda, prin raionul dedicat hainutelor de copilasi, regertand ca al meu copil a crescut inainte de a o putea imbraca cu hainutele de printesa in miniatura...
Am poposit pana si la raionul de... legume si fructe, sau la cel de produse fast-food...
am incercat sa imi fac o idee in ceea ce priveste obiectele ce fac parte din viata de zi cu zi a americanilor de rand... As fi nedreapta daca nu as recunoaste ca ceea ce am vazut mi-a depasit asteptarile...
Nu am putut sa nu remarc raionul unde se modificau hainele nepotrivite... langa casa, la iesire...
Am plecat tarziu de acolo, pe inserate, dupa ce la rugamintea mea, casiera mi-a chemat telefonic un taxi...
Cand am ajuns la hotel am constatat ca nu cumparasem mare lucru... o pereche de blugi si cateva tricouri si bluze pentru fiica mea, doua camasi pentru sotul meu, o pereche de blugi si doua blue pentru mine... si ornamente de Cracin pentru toti...
Am fost oarecum dezamagita de faptul ca nu cumparasem nimic... absolut specific sau macar inedit, asa ca mi-am propus sa gasesc ceva care sa imi aduca aminte de New Orleans, fara sa fie... made in China.
Tot ratacind pe strazi am ajuns, din pura intamplare, in French Cartier, pe o strada paralela cu celebra Boubon Street. Am dat navala in magazin, pur si simplu, frematand de nerabdare... in sfarsit gasisem un magazin de... antichitati. In vitrina mobilier cu alura "empire", candelabre cu parfum de secol XVIII... In interior, obiecte de portelan care mai de care mai atragatoare... dar. parca... prea noi. Nu stiu ce m-a facut sa intorc un vas de portelan decorat cu simbolul "crinilor regali"... de la curtea Frantei... am inlemnit...
Pe eticheta micuta era scris, clar si la obiect... made in China.
I-am aratat vanzatoarei eticheta, intreband-o daca i se pare firesc sa cumpar antichitati. frantuzesti... made in China... Si-a cerut scuze... ca e probabil o greseala... si in timp ce eu ma uitam la celelalte obiecte cativa pasi mai incolo am vazut-o intr-o oglinda ca a desprins eticheta buclucasa lasand la vanzare minunatul obiect alb-albastru... original, cum altfel?
M-am intors si ca din intamplare am verificat... eticheta disparue, intr-adevar.
Acum nimeni nu mai putea banui ca vasul nu era frantuzesc...
Inainte de a parasi magazinul am intrebat-o pe vanzatoare unde as putea gasi niste suveniruri autentice... si raspunsul ei m-a socat realmente: la Muzeul de Istorie, mi-a zis ea, fara nici o urma de ironie. I-am explicat ca nu caut exponate, ci suveniruri de cumparat... yes, yes, mi-a raspuns, calma si de data asta si s-a intors catre alt client... amator de antichitati.
Pentru ca Muzeul cu pricina nu era deloc departe, iata-ma dispusa sa il vizitez, macar, caci, ce suveniruri puteam gasi acolo?
Pe drum, intalnesc un alt loc facinant: un magazin de arme... si monede vechi.
Am intrat, mai mult de curiozitate si nu imi mai venea sa plec: ce sa admiri mai intai: sabiile de pe vremea Razboiului de Independenta, monedele rare, sau bijuteriile de aur din vitrinele securizate?
Totusi, obiectul care m-a impresionat cel mai mult a fost nici mai mult nici mai putin decat un pistol... un Colt... Era... adevarat, autentic si vechi... dar ma gandeam eu, ce ochi ar face vamesii la vederea Coltului din bagaje?
Asa ca m-am multumit sa il admir si am plecat cativa metri mai incolo... la Muzeul de Istorie, unde, surpriza, in magazinul de suveniruri tronau cateva bijuterii de argint absolut splendide si... autentice. Sa nu va inchipuiti ca aveau sute de ani... dar erau lucrate cu mult bun gust si maiestrie...
Am cumparat o pereche de cercei din argint sub forma unei coroane in miniatura de care atarna o perla de cultura... singura amintire draga mie din sejurul absolut ce a purtat si pentru mine, numele orasului -leagan al jazzului mondial... New Orleans.
Asa s-a terminat cea mai limitata sedinta de cumparaturi din peregrinarile mele... ever, vorba americanilor.
Daca o sa ma mai intorc? O sa am taria de a ma "deschide" catre un oras in ale carui ritmuri inima mea nu a stiut sa freamate?
Nu stiu, sincer, ce sa va raspund si sa imi raspund la aceasta fireasca intrebare... dar tot vorba americanilor ce sunt crescuti iinca din frageda pruncie in convingerea nestramutata ca totul este posibil: "niciodata sa nu spui niciodata"...
Trimis de liviadavidescu in 20.11.10 23:21:59
- A fost prima sa vizită/vacanță în AMERICA DE NORD
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (liviadavidescu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ai avut o experienta interesanta, eu una nu m-as vedea vreodata sa ajung pe-acolo si asta datorita zborului cu avionul...
cat de frumoase reveiw-urile tale despre acest oras... felicitari
@celeste,
Daca stau sa ma gandesc experienta din New Orleans a fost cea care mi-a placut cel mai putin. Eram fara familia mea, fara telefon mobil, trecand brusc de la temperaturile reci din tara la climatul subtropical, cu somnul dat peste cap de diferenta de fus orar...
Iar orasul nu e deloc o reflexie a Frantei asa cum imi inchipuisem.
Ceea ce mi-a placut acolo a fost amabilitate oamenilor, indiferent e rasa, varsta, sau pozitie sociala.
Erau din cale-afara de vorbareti si de draguti...
Cred ca distanta se poate parcurge si pe mare... am prieteni care nu suporta avionul si luau in calcul acest mod de deplasare... maritim. Se gandeau ca din Florida pot merge in Caraibe, tot cu vaporul..variante ar fi. Bani sa fie, ca solutii exista..Nu e deloc o suma mica, caci zborul poate ajunge la 1000E de persoana, de pilda. Dar am vazut si oferte cu 600 E. Depinde de perioada, companie, stii si tu...
Oricum, as vrea sa vad si alte chipuri ale Americii... dar nu intotdeauna lucrurile planificate sunt cele mai reusite...
Acum rata de obtinere a vizei este de vreo 40%, acum 3 ani era 15%... deci lucrurile se misca... Iti doresc sa poti ajunge canva sa vezi USA, nu neaparat New Orleans...
Chiar este o experienta turistica si nu numai...
@webmaster, am mai postat cateva poze la acest review, chiar uitasem de ele...
Stiu ca celelalte zece vor aparea acum ca fiind de la alt user, dar asta este...
@cristinapop,
Ma bucur ca iti place rezultatul unei indelungate stradanii... mi-a luat vreo doua saptamani de ezitari si stersaturi pana am scris acest ultim review.
Sper ca urmatoarele review-uri, despre locatii dragi mie, sa fie mult mai putin... impiedicate.
Multumesc inca o data si tie si lui @celeste, pentru rabdarea de a citi aceste randuri, intr-o zi de week-end cand aveati atat de multe alte lucruri de facut...
”Stiu ca celelalte zece vor aparea acum ca fiind de la alt user, dar asta este...
Ei uite ca nu-i asa, de ce ai crezut tu asta?
Deci şi americanii fac lucruri în lohn în China şi pe urmă strigă-n gura mare că sunt invadaţi de produsele chinezeşti şi impun sancţiuni economice. Măi să fie...
@creivean,
Pentru mine acesta a fost socul cel mai mare.
Iti dai seama ca am venit de acolo cu o pereche de blugi made in Bangladesh si una made in Taiwan, doua camasi made in Pakistan, o pijama made in Salvador, o fata de masa si un platou made in China.
Singurele made in USA erau cerceii de la muzeul de istorie si... lumanarile parfumate.
am citit cu mare placere toate cele 5 reviewuri si pot spune ca am trait aceeasi experienta cand am vizitat pt. prima oara Florida / Miami Beach (poate voi scrie in curand despre ea) si nu mi-a placut deloc. Dupa aceea am descoperit insa multe alte orase extraordinare, ca in consecinta sa te sfatuiesc sa dai Americii (SUA) inca o sansa! Just go back again!
@Pami,
Nu pot sa nu iti multumesc pentru perseverenta de a citi tot ce am scris despre New Orleans, cu atat mai mult cu cat eu insami consider aceste review-uri ca fiind unele... lipsite de inspiratie. Am preferat sa le scriu in ideea ca vor fi poate de folos cuiva candva...
Cat despre o noua explorare a Americii... stii cum zic americanii... ever say never...
am fost unul dintre cei mai buni "cititori "ai reviw-urilor scrise de tine despre New Orleans, asa ca nu aveam cum sa-l ratez pe acesta... si... binenteles ca mi-a placut la fel de mult ca si celelalte! felicitari!
un review foarte frumos, ca toate review-urile scrise despre acest oras; nici eu nu am ratat niciun review pana acum; si chiar daca nu ati fost in acelasi ritm, cred totusi ca a fost o experienta unica, deosebita; felicitari cu superbonus
@sandu. 53,
stiam ca o sa citesti, ca toti ceilalti prieteni ai mei nevazuti de pe AFA, si acest review, dar, sincer, nu prea speram ca el sa-ti placa. Iti promitcca iti vor placea mult mai mult cele despre Barcelona, orasul care a ramas si in inima ta...
@irma ro, cum as putea sa iti multumesc pentru rabdarea si perseverenta ta de a citi review-urile mele... americane?
Sper sa nu te dezamagesc in continuare, cu atat mai mult cu cat vor urma locuri dragi mie: Barcelona, Coasta de Aur, Amsterdam... si sa nu razi... cea mai recenta si mai vie experienta, cea de la Bran...
Am citit cu placere si aceasta ultima poveste despre New Orleans... Iti marturisesc ca eu, ca si tine, aveam impresia ca orasul este un fel de Franta in miniatura, se pare insa ca m-am inselat. Cred ca prin review-urile tale am vazut si eu o parte din SUA, nu cred (de fapt, stiu) ca o sa ajung vreodata pe-acolo...
Referitor la pistolul Colt si la istoria lui... mi-am adus aminte de un citat celebru al unui mare "clasic" american - Al Capone: "Dumnezeu i-a creat pe oameni, iar Colt-ul i-a facut egali"...
@bessondm,
Multumesc pentru consecventa... stii ca aceste review-uri au venit doar pentru ca cineva mi-a promis ca o sa le citeasca... "nu spui cine... persoana importanta".
Abia astept sa gasesc review-urile tale, de dupa... USA.
Eu ma intorc in Europa mea draga, si cum afara e fig si ploaie ma gandeam la o trecere in revista a unui periplu inedit pe Coasta de Azur... cred ca voi fi in asentimentul tuturor celor care iubesc Franta... culmea, nu mi-a parut deloc o destinatie... exclusivista.
Adica si noi muritorii de rand, puteam sa ne plimbam cu bus-ul intre Nisa si Monaco-1 EURO, si o masa pe insula st Margareta- 10 euro o portie de fructe de mare...
Daca mai ai timp si dispozitie... esti invitatul meu la lectura... n'est ce pas?
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2015 Louisiana - Zombie land — scris în 01.02.16 de Pami* din MANNHEIM GERMANIA - nu recomandă
- Nov.2007 La plimbare prin New Orleans... orasul supremelor contraste — scris în 11.11.10 de liviadavidescu din CRAIOVA - nu recomandă
- Nov.2007 New Orleans, orasul unde muzica e mai de pret decat mancarea.. — scris în 09.11.10 de liviadavidescu din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Nov.2007 Drumul catre New Orleans... intre imaginatie si realitate — scris în 06.11.10 de liviadavidescu din CRAIOVA - RECOMANDĂ