ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 09.11.2010
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Craiova
ÎNSCRIS: 10.07.09
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
NOV-2007
DURATA: 5 zile
team-building
1 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
CAZARE [camere etc]:
80.00%
Mai degrabă mulțumit
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
60.00%
Către satisfăcător
CADRUL NATURAL:
80.00%
Mai degrabă mulțumit

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
75.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

New Orleans, orasul unde muzica e mai de pret decat mancarea..

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

New Orleans

Daca va inchipuiti ca veti gasi in New Orleans un oras care poate da excursiei voastre o coordonata culturala, alta decat cea a jazz-ului, ati gresit fie orasul, fie definitia culturii.

Caci, din punctul meu de vedere, pe care mi-l asum, New Orleans-ul are cu totul si cu totul alte "atractii" ce nu au nimic de-a face cu cultura... cel putin in acceptul universal al cuvantului...

Daca va doriti sa vedeti insa, un oras complex, in care trecutul de secole se impleteste cu prezentul, unde amprenta Frantei lui Ludovic al XIV-lea e la fel deputernica precum cea a celor dintai acorduri de jazz, totul stropit cu cantitati impresionante de bautura si mancare "specifica"... si nespecifica... ati ales locatia potrivita...

New Orleans-ul este, prin definitie, un oras al distractiei, al veseliei si exuberantei, e un oras cu o forta teribila de renastere, un oras viu... nu un oras cultural.

Pregatiti -va sa intalniti unul dintre cele mai vizitate orase americane... unde aproape totul este permis si nimeni nu e judecat... pentru cum intelege sa se distreze...

Cu un singur amendament... mai mult ca oriunde in Europa... reclama turistica... e inselatoare... pana intr-atata incat, de pilda, prietenii mei care platisera 80 de dolari de persoana pentru o excursie intr-o rezervatie naturala unde sa vada... pe viu... aligatori, s-au intors complet dezumflati, pentru ca singurii aligatori pe care-ii vazusera fusesera doi mini- aligatori, cu botul bandajat cu banda adeziva, pe care ghidul ii scosese dintr-o lada de pe fundul ambaratiunii... episod confirmat si de un alt prieten, care cu doi ani in urma luase fix aceeasi teapa, dar se consolase... cu senzatia tactila unica pe care o avusese cand mangaiase aligatorii...

Pe mine una m-a dezamagit si reclama hipertofiata a tuturor pliantelor turistice, vis a vis de cartierul francez, zona de maxim interes turistic, unde cladirile, de fapt, arata, mai degraba ca vechile saloane din Vestul Salbatic...

Poate daca nu vedeam doar cu cateva luni in urma... Parisul...

Dar sa o luam sistematic, alfel, amintirile, extrem de variate si de pe paliere turistice distincte risca sa se amestece, intr-o anarhica dezlantuire, la fel de anarhica precum New-Orleansul insusi...compromitand definitiv firul logic al expunerii...

Cand privesc inapoi, catre sejurul de cinci zile petrecut in New Orleans, doua coordonate extrem de intense ale acelei calatorii imi inunda, absolut inconfundabile, plaja amintirilor: caldura si mirosurile. Ordinea nu este una aleatorie... ci una graduala, pur subiectiva, caci mai inainte de orice, in New Orleans, m-au inebunit mirosurile...

O sa incep insa cu... vremea, caci ea a fost parametrul care mi-a influentat cel mai mult calatoria... si decizile de tip... turistic... sa zicem.

Plecasem din Romania la mijlocul lunii noiembrie, intr-un sfarsit de toamna friguros, cele abia cateva grade curajoase ce indraznisera sa sara peste granita inspamantatorului OºC, fiind, de altfel, normale pentru acea perioada...

Numai ca, in New Orleans, pe langa adaptarea la fusul orar care ne-a dat ceva de furca, ... pe langa aceasta adaptare "temporala" asadar, am avut parte de una "climaterica"... si mai neplacuta.

Plecasem, fireste, cu haine groase din Romania, la care, din precautie, adaugasem si un set de haine... subtiri, tocmai potrivite cu clima blanda a Luisianei... dar blanda nu era tocmai cuvantul potrivit...

Cert este ca a trebuit, pentru a face fata celor peste 25 de grade si umiditatii crescute, care te faceau sa percepi cele 25 de grade benigne ca fiind cel putin 35 de grade... de-a drepul malefice... sa imi cumpar haine de vara din New Orleans... la sfarsit de noiembrie.

Nu imi displace caldura, dar cea de la New Orleans... m-a decompensat cu adevarat. si a impus luarea unor masuri "de avarie", respectiv cumpararea unor tricouri cat mai... asortate vremii. In plus, tot ca mecanism de aparare contra caldurii, am preferat sa incerc sa vizitez orasul dimineata foarte devreme, imediat dupa micul dejun, pana incepeau lucrarile congresului... proasta idee de altfel, pentru ca orasul traieste mai ales noaptea, iar pentru ei ora 9 dimineata chiar era o ora imposibila.

Am incercat sa vizitez astfel un muzeu... "Wax museum" si eram singura ratacita pe strazile pustii... ba nu... la un colt de strada o femeie incerca sa se puna pe picioare, la propriu... dupa o noapte de crunta betie, dovada nu numai dificultatile in mers, ci si mirosul de alcool pe care il simteai cand treceai, fie si la un metru, pe langa ea...

Un tablou tipic pentru New Orleans, un "templu al distractiei" pe care fiecare o intelege cum vrea, odata ajuns acolo... dar pricipalii parametri sunt muzica de jazz, dansul, spectacolele de varietati, si, nu in ultimul rand, alcoolul.

Am uitat ceva? Poate... dar eu una doar asa ceva am vazut...

Cert este ca La New Orleans, pana la orele pranzului mai nimic nu era deschis... asa ca ma intalneam deseori cu situtia de a fi, alaturi de gunoieri si de petrecaretii ametiti, printre putinii locuitori matinali... din centrul New Orleans-ului.

Cat despre cluburile de jazz... am trait o experienta unica, in prima seara cand am ajuns la New Orleans... Desi franti de oboseala, am decis sa iesim sa mancam ceva... si cum ne aflam la doar o strada de celebra Bourbon Street, "artera principala"a cartierului frantuzesc, de unde si numele acestei strazi unice, am mers, tentati de ideea jazzului life la un astfel de club... Clubul era de fapt o terasa in aer liber, cu o miniscena improvizata, in fata careia se aflau cateva mese cu scaune, pe care poposisera, in tranzit, speram noi... un teanc de farfurii si tacamuri de plastic... Noi, fetele, am vrut sa facem stanga-mprejur instantaneu, dar baietii, mult mai flamanzi se pare, ... nu au fost dispusi sa se miste de acolo, invocand ca suprem argument un tip cu chiatara care se pregatea sa concerteze, fireste, jazz...

Constransi de imprejurari si mai ales morti de oboseala am ramas, si o negresa (sau o tipa de culoare, daca preferati asa...) mititica, dupa estimarile mele la vreo 15-16 ani, cu un sort in fata, peste burtica de gravida, ne-a condus la o masa mai putin incarcata de reziduuri ca altele... indemnandu-ne sa ne asezam.

I-am aratat farfuriile murdare, ne-a zis ca... no problem... si intr-adevar, a revenit... dupa un sfert de ora si a debarasat. Intre timp ne inmanase meniul... sau, ma rog, ceva ce semana a menu... Cand am vrut sa comandam, insa, ne-a explicat ca ea ne poate aduce doar bauturile... mancarea trebuie sa ne-o comandam singuri, la casa din stanga noastra, unde trona un afis mare, extrem de vizibil si pentru slabvazatori... "WE LOVE TIPS"...

Am comandat acolo mancarea, ignorand afisul, si, in schimb, am primit toti patru... nu, nu un bon... ce bon... o cana banala, pe care era scris mare un numar... in clipa cand era gata mancarea... se stia carei mese este destinata...

Cat despre meniu, ce m-am gandit eu intr-un moment de mare inspiratie... ? daca tot am ajuns pana acolo, ce rost are sa mananc ceva obisnuit, gen friptura cu cartofi prajiti... hai sa incerc o mancare cajun... orice ar insemna asta... despre care chelnerita noastra spunea ca e "speciffic".

Ceilalti colegi mai prudenti, au preferat sa manance clasicii cartofi prajiti cu diverse tipuri de friptura. sau peste. si m-au invidiat pana in clipa in care, felul meu sofisticat a poposit pe masa sub forma unei mancari nedefinite, fluide, ce nu putea fi retinuta de nici o farfurie, asa ca fusese turnata intr-un fel de pahar mare... ca acelea in care se aduce ciorba la catering...

Era, de fapt, cred si acum cu tarie acest lucru... luand in consideratie toti cei trei parametri ai unei mancari: gustul, aspectul si mirosul... un terci ce se servea sclavilor cand se intorceau de pe plantatie: un amestec absolut imprevizibil de boabe de fasole rosie, orez, cateva bucatele de carnati (sau cel putin asa sper)... totul inecat intr-o mare de sos de rosii... Numai daca munceai pana la epuizare si nu aveai alta alternativa... sclav fiind, puteai sa inghiti asa ceva...

Am gustat, recunosc, dar nu am putut manca pentru nu era comestibila... Noroc cu optiunile celorlalti, mult mai rezonabile calitativ si cantitativ... care si- au impartit cu mine cina... pe principiul... prietenul la nevoie se cunoaste... Evident... fara a-si dori sa guste macar din bucataria cajun... de care facem haz si acum, cand ne amintim episodul...

Parca pe site era un review vis a vis de beneficiile vacantelor cu prietenii... iata si acesta poate fi unul dintre ele...

Ce am remarcat a fost marimea impresionanta a cartofilor-pai, pareau nesfarsiti... dovada ca tuberculii din care proveneau erau unii cu adevarat gigantici... aveam sa ii vad mai tarziu, in magazinul Walmart... pareau a avea fiecare cate 2 kg...

Nu numai cartofii erau mari, in general, portiile de mancare erau generoase... mai putin "delicatesa" mea, fireste...

Preturi... in jur de 10 dolari o portie, si culmea, a mea a fost un pic mai scumpa... bauturile, adica berea, 5 dolari sticla. Cand am terminat de mancat, cineva si-a aprins o tigara... dar cum nu aveam o scrumiera pe masa, i-a cerut una micutei chelnerite... mare greseala... ne-a adus o scrumiera care avea vreo trei chistoace in ea... mai rau decat la cea mai fara pretentii bodega din Romania... Ne-a lasat interzisi... nu ne asteptam, dar in timp ce ne indreptam catre iesire... pe mesele neocupate, resturile pareau a lua amploare... ca si cum debarasarea presupunea de fapt transferul resurilor de pe o masa pe alta, ncidecum aruncarea lor la gunoi...

Singurul lucru cu adevarat memorabil acolo a fost insa muzica... puternica, vie, venea peste sufletele noastre in valuri sonore, luminand noaptea fierbinte si descretind fruntile... Majoritatea spectatorilor o ascultau stand in picioare, langa scena. si zau ca nu s-au dat dezlipiti de acolo cu usurinta... au strigat bis, au aplaudat minute in sir chiar dupa ce omul a parasit scena... Marturisesc, nu iubesc in mod special muzica de jaz... dar acolo, in mainile si plamanii unui singur om... parea mult mai vibranta decat din instrumentele unei intregi orchestre.

Fie si numai pentru jumatatea de ora muzicala, a meritat aventura... culinara.

De fapt, mica terasa de care va povesteam se se numeste "Music Legends Park"si este dedicata memoriei a trei legende ale jazzului american (Al Hirt, Pete Fountain, Fats Domino... pentru cunoscatori). Statuile lor de bronz, in marime naturala, artistii fiind surprinsi in plin moment al creatiei, sunt asezate in dreptul intrarii, pe sol, astfel incat pentru a trece mai departe, spre scena, nu le poti ignora, trebuie sa treci, efectiv, printre ele... si zau ca sunt asa de reusite incat ai sentimentul straniu ca din metalul trompetei lor nemiscatoare, vor izbucni, din clipa in clipa... neasteptate acorduri... Locul e destinat muzicii, si nu mancarii... oamenii vin acolo sa asculte, intr-o tacere aproape religioasa, acordurile muzicale unice ale jazzului... Mancarea e pe locul doi, e doar un pretext... dar de unde era sa stim asta la ora aceea tarzie de seara?

Am revazut locul dimineata... isi pierduse magia... muzicala... si isi pierduse si muzicienii care urmau sa revina, pe inserat, dupa ora 17... fireste.

Revenind la prima noastra seara "de consumatie" din oras... cea cu mesele nedebarasate si cu scrumiera... M-am intrebat atunci unde e politia lor sanitara, gandindu-ma ca e vorba de o situatie izolata...

New Orleansul insa, m-a convins a doua zi ca igiena in alimentatia publica nu e deloc punctul forte al orasului...

Plecasem cu doua prietene sa mancam la una din celebrele cafenele din New-Orleans, Cafe du Monde, infiintata in urma cu peste o suta de ani... celebra, conform tuturor ghidurilor turistice locale datorita unicelor prajituri numite beignet... si cafelei cu lapte...combinatie culinara mostenita de la stramosii francezi.

Gasim cafeneaua, ce avea si o parte in aer liber... si dam sa ne asezam... decat ca nu aveam unde... nu, nu ati ghicit... nu era aglomeratie... pur si simplu scaunele, mesele si podeaua eau aproape in intregime pudrate... cu zahar pudra... Am intrat in cafenea, dornice sa luam ceva macar la pachet, dar ne-a disparut intr-o secunda entuziasmul... in sfarsit identificasem celebrele beignet...

Mai stiti scovergile pe care le mancam in copilarie, gogosi aplatizate cu care ne vrajeau in acele vremuri grele, cand zaharul era pe cartela, bunicile noastre?

Ei bine beignetele multcautate erau de fapt... scovergi, pe care consumatorii erau invitati sa le scalde in zaharul farin ce e gasea, in niste vase asezate la discretie... pe fiecare masa...

Am refuzat sa ne inghesuim pentru meschinul desert, si am plecat mai departe... cu imaginea zaharului pulverizat peste tot... pe care nimeni nu parea sa il curete vreodata... gandindu-ma la puterea de manipulare a unei reclame...

Cat despre celelalte mese ale mele la New Orleans, din fericire nu am repetat experientele... ultraspecifice, ci m-am multumit cu localuri in care curatenia era cat de ca acceptabila, unde am mancat lucruri foarte putin traditionale... cartofi prajiti si creveti...

Am tinut totusi sa intru si sa mananc intr-un Mac Donald's... pur si simplu de curiozitate... dar am avut surpriza de a constata ca... acolo erau doar consumatori negri ce vorbeau intre ei intr-un dialect ciudat, ce m-a facut sa cred ca nu stiu absolut deloc engleza... desi, va repet, cu aceasta necintita convingere plecasem din Romania...

Iar cand in local a intrat o tipa agitata, urland, si cu pupilele dilatate... n-am stiut cum sa plec mai repede de acolo, si mi-am comandat mancarea la pachet... mancand-o in camera mea de la Ritz, camera care nu cred ca vazuse in viata ei, la fata, un hamburger dublu...

Daca va intrebati care era diferenta intre un astfel de meniu... de la mama lui, si unul, de pe la noi, va raspund: niciuna... Gustul e absolut identic... poate portiile sunt mai mari... la ei. O sa va las sa judecati singuri, caci am fotografiat meniul cu pricina...

Mi-am luat si mancare si din WALMART, magazinul unde am fost sa imi fac cumparaturile... de pe Tchoupitoula Street... caci se inserase si nu prea mai aveam chef sa ies in oras... superbune aripioarele picante... dar cea mai buna mancare am mancat-o pe aeroport... carnea de pe coastele unui porc... delicios. , preparata un pic afumata, cu ketchup... o nebunie... V-o recomand.

Deoarece cred ca v-am plictisit destul, inchei aici prima parte a experientei mele in New Orleans, cea cu iz culinar... Despre plimbari si cumparaturi... si mai ales despre mirosuri... cu alte ocazii... De altfel, nu tot o fiica a Sudului, Scarlett O'Hara, avea candva, o replica celebra... "Si maine e o zi "... ?


[fb]
---
Trimis de liviadavidescu in 09.11.10 16:22:34
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în AMERICA DE NORD
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 4136 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

17 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (liviadavidescu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Celebra Borbon Street, depopulata, aproape de pranz..Prima pe stanga..Hustler
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 6400 PMA (din 11 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

17 ecouri scrise, până acum

georgiana
[09.11.10 17:36:17]
»

Am citit cu placere, fiind foarte curioasa. M abucur ca ai reusit a vezia cest oras frumos, chiar sin numai pentru 5 zile. Si cand te gandesti ca era tot noiembrie si erau 25 de grade...

Primul vot vine de la mine si sper sa fie cu noroc!

valimi
[09.11.10 18:53:10]
»

Nu stiam alte amanunte despre New Orleans in afara de cele legate de Katrina. De mare ajutor impresiile tale.

A propos de muzica, probabil de aceea si versurile: "hai la dans, la dans, la dans, ca la noi la New Orleans" , nu?

webmaster15
[09.11.10 19:41:49]
»

Am atasat video-clipul de mai sus, cu o piesa jazz, chiar din clubul de pe Borbon Street, Music Legends Park. Vizionare placuta.

Daca nu este pe placul autoarei review-ului, se poate schimba.

liviadavidescuAUTOR REVIEW
[09.11.10 19:47:34]
»

@webmaster 15, cum as putea sa zic nu? E chiae de acolo, din leaganul jazz-ului. E perfect pentru atmosfera din club

sandu.53
[09.11.10 20:20:03]
»

in continuare experientele tale americane sunt asa cum am zis si la celelalte review-uri, captivante... unele din ele sunt amuzante, altele mai putin, cert este ca per total a fost cred extrem de interesant, o pata de culoare si la propriu si la figurat... felicitari si astept urmatoarul episod!

Costi
[09.11.10 20:55:19]
»

@liviadavidescu

Mi-a plăcut să citesc un review scris cu vervă şi umor, despre un loc interesant, dar unde ştiu că nu voi ajunge niciodată. Cu atât mai mult, l-am găsit interesant.

@valimi

De unde-s versurile astea fără rimă? Eu nu le ştiu.

bessondm
[09.11.10 21:24:14]
»

Candva ti-am spus ca voi citi impresiile tale, indiferent de modul cum le vei structura. Imi place felul in care le pui pe "hartie", imi place mai ales faptul ca povestesti trairile personale si mai putin istoria asezarii (gen wikipedia). Orasul l-am "vazut" si eu prin ochii tai citind aici, pe nerasuflate, un review placut si incitant. Nu in ultimul rand, apreciez destinatiile inedite prin care ne porti si, pe undeva, chiar te invidiez... cu prietenie, insa. Cand voi ajunge pe-aici (observi ca nu spun daca), cu siguranta iti voi cere sfatul..

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
valimi
[09.11.10 21:31:03]
»

Nu imi asum versurile, mi-au ramas in memorie de multi ani si recunosc, apartin unui grup umoristic, dar nu retin caruia dintre ele. Nu m-am putut abtine sa le dau "share", le asociez permanent cu nemele orasului... si mi s-a parut o ocazie buna.

anadragusin
[10.11.10 01:19:41]
»

Un SB binemeritat pentru o poveste deosebita din locuri mai putin accesibile pt. mine. Astept si ep. 3, care cu siguranta va fi pe masura celorlalte.

liviadavidescuAUTOR REVIEW
[10.11.10 09:09:31]
»

@georgiana, multumesc mult pentru aprecieri. Am vizitat orasul numai "pe furate", printre picaturi. Nu l-amm vazut in momente de maxima intensitate, de Mardi Gras, de pilda...

@valimi, la New Orleans toata lumea merge pentru distractie... mai putin noi... dar cei ce vad New Orleans-ul din aceasta perspectiva a cantului si dansului, raman superincantati de oras. Ca si amanunt picant... in timpul paradelor, de Mardi Gras, femeile au un mod traditional subtil de a sugera unui barbat ca... il plac... ii daruie un colier de margele... sunt cu miile pe acolo in gift-shopuri. Ieftine si stralucitoare, vii colorate... am adus si noi ateva de acolo pentru a le face cadou... prietenilor... un fel de port -bonheur. Americanii ne-au sugerat sa le folosim si in alt scop... ca si decoratiuni pentru pomul de Craciun...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
liviadavidescuAUTOR REVIEW
[10.11.10 09:35:04]
»

@sandu. 53... mai aveti de aflat inca multe... cum a fost la cumparaturi, de pilda unde am gasit lucruri autentice si nu chinezisme... te asigur ca mie nu ii dadea prin cap... veti vedea o nunta tipica... nici asta nu imi imaginam

cum arata...

@costi, e o destinatie... zbuciumata... nu stiu daca ti-ar place...

@bessondm... cand am scris review-urile stiam ca o sa am cel putin un cititor... pe tine...

Asta mi-a dat incredere in capacitatea mea de a relata o experienta cu care nu am rezonat. Cand o sa ajungi acolo... sper sa tii seama de sfaturile mele.

scrise printre randuri... ai grija cu reclamele lor. mai aveam putin si ma duceam sa vad si cimitirul... organizau tururi (asta apropo de cartea lui Anne Rice cu vampirii foarte in voga... fiica-mea era dezamagita ca nu l-am vazut... decat de la distanta)

@anadragusin, ma bucur ca ati avut rabdare sa cititi si acest episod... urmatoarele sunt chiar mai pitoresti...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
TEOANCA
[10.11.10 11:50:44]
»

@liviadavidescu, nu te dezminti!

Toata admiratia pentru starea creata. Am fost si eu acolo cu tine citind. Am si simtit gustul "scovergilor" - asa le zicea bunica.

Pentru ca altfel nu cred ca voi ajunge vreodata (mi-e teama de drumul lung cu avionul, ati vazut voi). Si dupa ce am citit si cum ti se umfla picioarele daca nu esti cuminte...

Si... de unde ziceai ca se pot lua colierele acelea de margele?

liviadavidescuAUTOR REVIEW
[10.11.10 12:09:41]
»

@TEOANCA,

Margelele se gaseau peste tot... in magazinele de suveniruri... erau pracic un leit-motiv. O sa le vezi in fotografiile de la review-ul urmator. Se zice ca, pe vremuri, de Mardi Gras, ultima zi dinainte de postul Pastelui, femeile purtau in loc de bluze, doar siragurile de margele... de care povesteam... si cum le daruiau barbatului iubit si pe acelea... iti imaginezi cu ce mai ramaneau imbracate...

Darklocks CONS. ONORIFIC AFA / AMERICA DE NORD
[01.12.10 04:55:22]
»

Trebuie sa recunosc ca m-am gandit si razgandit daca sa scriu un ecou la acest review. Am fost tentata sa raspund imediat dupa ce a fost publicat, dar m-am oprit si bine am facut. L-am citit de cateva ori ca sa fiu sigura ca inteleg bine. Totusi, cu riscul de a indigna pe toti cititorii care ti-au dat puncte si te-au felicitat pentru un review frumos si cuprinzator, nu ma lasa inima sa nu ofer si cealalta fata a monedei. Astfel, cititorii vor avea o imagine mai completa si echilibrata a New Orleans-ului si Louisianei.

Incep cu urmatoarele fapte si statistici obiective:

1. Louisiana (ca si alte state din sudul SUA, ex. Alabama, Kentucky, Mississippi, Georgia, Arkansas) este mult mai sarac decat statele din nord, est, sau vest. Salariile sunt mai mici, nivelul de trai este mai scazut, si totul arata mai putin spectaculos decat in statele "bogate. "

2. In 2005, Hurricane Katrina a inundat si paralizat cam 80% din New Orleans cand barajul de pe raul Mississippi a cedat. Peste 1,500 locuitori din Louisiana au murit in dezastru. Sute de mii de residenti au fost nevoiti sa evacueze si au trait pe strazi, in corturi, in Superdome (arena de sport din oras), in spitale si alte institutii. Intregul oras a fost evacuat fortat la cateva zile dupa catastrofa pentru a permite politiei, medicilor, si altor echipe de prim ajutor sa opreasca violenta, crimele, incendiile, si furturile in oras, sa recupereze cadavre, sa repare sistemele de curent si gaze, sa purifice apa infectata, etc. Dupa ce efectele uraganului au fost evaluate, Katrina a fost declarat cel mai scump dezastru natural din istoria USA. La 5 ani de la uragan, mii de oameni inca locuiesc in rezidente temporare sau ca evacuati in alte orase.

Acum sa raspund direct la opiniile tale.

New Orleans NU este Franta, nici Paris. Are influente franceze, dar si italiene, spaniole, evreiesti, americane... te asteptai sa gasesti o clona a Frantei? Ce vina are New Orleans ca nu s-a potrivit cu inchipuirile tale?

Inainte de a pleca in calatorii (mai ales intr-o tara necunoscuta), este o idee buna sa verifici prognoza meteo. Nu uita ca SUA se intinde pe multe paralele si meridiane, iar Louisiana este mai aproape de Ecuator decat Rom. Vremea din Sud este mult mai calda decat cea din Nord. In plus, este mult mai umed din cauza apelor din apropiere.

French Quarter ti s-a parut ca aduce cu Vestul Salbatic. Hmmm... nu cred ca a ajuns pe lista site-urilor istorice nationale pentru aceste caracteristici. Nu uita ca a fost "putin" distrus de uragan si inundatii. De fapt, putin mai mult.

"Pana la orele pranzului mai nimic nu era deschis" este o exagerare. Economia americana traieste din comert. Nimeni nu isi permite sa stea inchis peste zi, doar daca este un restaurant, bar, sau local de noapte. Alea au interdictie sa serveasca alcool mai devreme de o anumita ora.

Mancarea cajun te-a dezamagit... sunt foarte curioasa la ce te asteptai, avand in vedere ca nu erai familiara cu bucataria locala. Da, cajun este specific Louisianei. In general mancarea cajun (ca si alte preparate in Louisiana) contine carne afumata (carnati sau altceva), fasole uscata rosie si alba, orez, legume, condimente si sos cajun, etc. Cam ce ti s-a servit tie. Mancarea este rustica, ca la tara. Asta e specific. Sigur, nu e delicatesa frantuzeasca, dar place la multa lume. Daca cajun ti s-a parut o porcarie, te sfatuiesc sa nu incerci niciodata gumbo sau jambalaya. Tot preparate locale. Probabil vei spune ca este mai rau decat mancarea sclavilor.

Beignets la Cafe du Monde iar nu te-au multumit. Ce sa zic? Beignets prin definitie sunt gogosi plajite in ulei si pudrate cu zahar. Desert specific local. Daca le consideri "meschine" pentru tine, sunt multe alte destinatii "culturale" de vazut. Americanii sunt mai simpli, nesofisticati, dar mandri de traditiile lor.

Negri mancand la McDonald's... este o implicatie logica, nu un mister. Locuitorii Louisianei sunt mai saraci relativ la restul tarii. Negrii in general au venituri mai mici decat alte rase (din motive care nu isi au locul aici). McDonald's in USA nu este o fandoseala mondena cum am vazut in Romania. In America este locul unde mananca saracii, sau cei carora nu le pasa ce porcarii si grasime baga in corp. Avand in vedere cele de mai sus, concluzia este ca multi negri mananca la McD.

Dialectul ciudat... poate era franceza creola (aproape fara asemanare cu franceza in caz ca te intrebi). Poate era Yap, un accent local cu influente evreiesti. Poate era engleza din sudul USA, care suna diferit de engleza din alte zone. Ca si in Romania, cand un bucurestean aude un moldovean vorbind. Nu stiu ce e esa ciudat sa auzi diferite dialecte regionale.

Legat de meniul la McD--de ce ar fi gusturile diferite? Vin de la aceeasi corporatie care foloseste retete unice. Ai dreptate, portiile in USA sunt mult mai mari. Dozatoarele de bauturi de obicei sunt plasate in sala de mese si bauturile sunt self-serve. Clientii isi pot re-umple paharele gratuit de cate ori vor. Ketchup si alte condimente sunt gratuite, nu se platesc ca in Romania. Meniul este mult mai variat (in prezent, probabil nu cand ai vizitat tu). Aproape toate carnea poate fi comandata la gratar, nu doar prajita si plina de grasime ca in Rom. Toate McD in USA servesc mic dejun si bauturi pe baza de cafea (gen Starbucks). Cam astea sunt diferentele.

In final, Walmart este ca un Carrefour mai mare, mult mai ieftin, un fel de McDonald's al cumparaturilor. Saracii cumpara la Walmart, cei mai instariti stramba din nas. Este cea mai profitabila companie din lume si este criticata intens in USA pentru ca este iresponsabila dpdv social, importa marfuri dubioase din China si alte tari unde copiii sunt siliti sa munceasca, si abuzeaza angajatii.

Cam asta am avut de spus... pe scurt. De cate ori vizitez un loc necunoscut, incerc sa am mintea deschisa si sa apreciez ce vad, chiar daca este inconsistent cu prejudecatile mele. Nici un loc nu este (si nu trebuie sa fie) la fel ca altul.

Vacante placute la toata lumea!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
liviadavidescuAUTOR REVIEW
[01.12.10 09:02:49]
»

@darcklocks, stiam ca viziunea mea asupra New Orleans-ului nu se va potrivi cu a ta... si totusi ambele puncte de vedere sunt la fel de autentice.

Ti-am si scris asta intr-un ecou, mai demult.

As putea sa iti raspund punctual, din respect pentru cei care imi citesc review-urile si pentru mine insami, sau as putea sa ma abtin, din simplul motiv ca ecoul suna mai degraba a rechizitoriu... si nu imi place sa intru in polemica cu nimeni.

Am sa incep insa cu sfarsitul... nu am prejudecati legate de locurile pe care le-am vizitat si review-urile despre Tunisia ar fi trebuit sa te convinga despre asta... ma refer la ele pentru ca ai scris si tu despre acea locatie...

Poate nu le-ai citit...

Cat despre New Orleans... nu am judecat orasul... sau pe oamenii de acolo... dar chiar nu m-am simtit confortabil acolo. Stiam toate acele lucruri de care spui... stiam fireste si despre uragan... dar sincer, nu vad ce are de-a face uraganul cu mesele de la terasa pline vraf de farfurii murdare, cu mesele si scaunele pline de zahar din Cafe de Paris...

Admir efortul reconstructiei, ale carei provocari au fost imense dar nu pot aplauda lipsa de igiena, niciunde.

Ca nu e clona a Parisului, nu ar fi o problema... nici nu imi doream asta... dar sorry, influenta franceza cea multlaudata reflectata in obiecte de anticariat... made in China, de pilda, chiar nu e de natura sa ma entuziasmeze.

Ca French Cartier e declarat site istoric... bravo lor... stiu sa isi protejeze istoria... aceea relativ recenta... sigur ca un lucru vechi de cateva sute de ani e pretios, mai ales pentru o natiune atat de tanara. Dar cladirile nu au nimic spectaculos, arata chiar ca in Far West... dovada pozele. Cat despre vreme, aici ai perfecta dreptate, e vina mea, chiar nu mi-am dat seama ca umezeala va face caldura imposibila.

Mancarea... nu mi-a placut nu pentru ca era cajun, ci pentru ca nu era nimic de capul ei... si eu care mananc aproape orice, iti spun cu mana pe inima ca nu avea absolut nici un gust.

Apropo, ai gustat ce am mancat eu, fix in locul respectiv, in acelasi moment? Daca nu, cum ma poti contrazice? In fond... ceea ce ma deranjeaza cel mai mult e ca pui la indoiala ceea ce am simtit sau am vazut acolo... pana si ideea ca dimineata nu prea era nimic deschis. Chiar nu era... dovada strazile goale din unele poze.

Ma opresc aici pentru ca nu are sens sa continui... sincer, ma dezamageste ideea pe care o reinterezi ca ca perspectiva mea nu a fost una reala.

Asta e cel mai dezamagitor. Ca ma certi cu un aer de superioritate si imi explici cum e cu mancarea cajun si cu dialectul Yap, chiar nu mai conteaza... e dreptul tau sa o faci... si sa iti inchipui ca nu stiu despre ce vorbesti. Ce nu ai dreptul e sa te indoiesti de autenticitatea celor scrise... asta chiar ma jigneste.

Am sa inchid aici discutia. Nu are sens sa intram in polemica... in fond e un site de turism... iar turismul indeamna in primul rand respect si toleranta.

Ce ai scris tu nu reflecta nici una nici alta... la adresa mea

Darklocks CONS. ONORIFIC AFA / AMERICA DE NORD
[02.12.10 22:04:08]
»

liviadavidescu:

Nu am scris ca sa te jignesc, nici ca sa te "cert cu un aer de superioritate, " nici ca sa fac polemica, nici ca "rechizitoriu. " Am scris pentru ca am vrut ca cei care sunt interesati de New Orleans sa nu ramana cu o singura impresie care dupa parerea mea este nedreapta.

Desigur ca parerea mea, ca si a ta, este subiectiva. Dar dupa ce am vizitat, trait, si lucrat peste ocean cativa ani buni, in nord, sud, est, vest, in orase mari si mici, cred ca sunt destul de aproape de realitate. Imi este draga tara aia si ma deranjeaza cand aud/citesc impresii nereprezentative pentru viata de zi cu zi.

Asta e tot.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
bessondm
[02.12.10 22:30:24]
»

@darklocks - sa ma ierti, dar si mie mi-a facut aceeasi impresie ecoul tau, cum ca tragi autoarea de urechi pentru faptul ca si-a permis sa nu-i placa New Orleans-ul. Si nu inteleg de ce... Puteai sa nu fii de acord si intr-un stil mai elegant, indiferent de anii petrecuti peste ocean. Nu detii adevarul absolut, sa stii. Am cunoscut si eu persoane care plecate de doar 2-3 ani din tara in SUA sau Canada sau etc. spun acum, cand vorbesc despre Romania, "la voi... ", uitand ca recent era "la noi"... chiar nu inteleg de ce-si pierd asa rapid identitatea, ii apreciaza americanii/canadienii mai mult daca denigreaza tara de bastina?! Nu cred. Iar faptul ca ridici in slavi TOT ce i s-a parut negativ Liviei nu mi-i face mai simpatici pe americanii din New Orleans sau de aiurea din SUA.

Chiar daca apreciez eforturile lor pentru reconstructia orasului, nu inseamna ca in prezent totul arata superb si curat.. E ca si cum ti-as spune eu ce frumos e cartierul Coiciu din Constanta, cu oameni muncitori si saraci... Nu e. Si oamenii din Coiciu nu prea au bani de mancare, in general, necum de McDonalds.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
9 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
anadragusin, bessondm, Costi, Darklocks, georgiana, liviadavidescu, sandu.53, TEOANCA, valimi
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă New Orleans:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.053421020507812 sec
    ecranul dvs: 1 x 1