Vara albastra la Nerja

TIPĂREȘTE

Nu este prima data cand va vorbesc de saptamana de verano azul/vara albastra petrecuta in Nerja anul trecut (vezi impresii). Am povestit despre excursii si activitati realízate cu grupul, dar nu am reusit sa povestesc pana acum despre satul care ne-a fost gazda si tabara in cele sapte frumoase zile. Serialul cu acelasi nume (filmat intre 1979 si 1980), sa zicem echivalentul “Ciresarilor” nostri, plus una din cele mai frumoase pesteri din Spania, au facut din acest “sat” un nume cunoscut, cel putin pe plan national. Vechimea lui, care se pierde in trecut, este demonstrata de picturile de foci din pestera de care deja v-am povestit, si care pot fi considerate cele mai vechi imagini de arta rupestra din istoria intregii omeniri (este vorba, totusi, de 42.000 ani). Sub stapanirea musulmana, numele sau a fost Narixa, care inseamna “izvor abundent”, si de atunci i-a ramas numele actual.

Din anii saizeci este una din destinatiile turistice preferate de pe Costa del Sol. Din cei douzeci si doi de mii de locuitori, o treime sunt rezidenti englezi, care bineinteles ca nu sunt considerati emigranti ca romanii, bulgarii sau marocanii;). Clima blanda de pe tot parcursul anului (18º temperatura medie anuala si 300 zile insorite pe an), in afara de faptul ca permite cultivarea fructelor subtropicale precum mango sau aguacate, ii atrage si pe englezii satui de nori si ploaie, care-si cumpara aici case pentru a petrece cateva luni pe an la mare si la soare.

Daca veniti dinspre Málaga, aveti vreo cincizeci de km. pana aici. Noi am ajuns dinspre Granada, de unde mai sunt o suta de km., si tot cam atatia si de/pana la statiunea de ski Sierra Nevada.

Abia asteptam sa dam tura satului in compania lui Tito, unul din actorii principali din “Verano azul”, care acum e barbat in toata firea si-si prezinta locurile natale intr-un mod excelent. Iubi al meu, ca sa fie in tema, pe drum spre Nerja a vazut vreo 2-3 episoade din serial, asa incat seara (casi vizita cu ghidul Tito a fost in prima zi de vacanta) era incantat si i-a facut la poze pana n-a mai avut ce. Ma rog, el si restul copchiilor din grup.

Bineinteles ca primul obiectiv la care ne-a dus a fost Vaporasul La Dorada (numar de inmatriculare MA – de la Málaga – 0486;)) a lui Chanquete, unul din personajele din film, care se afla in parcul cu numele serialului si e de fapt o copie a vaporasului original. Nu este amenajat inca pe dinauntru, din pacate, si Miguel Joven (numele actorului) ne-a spus ca se fac demersuri in acest sens, ar fi interesant sa se reproduca interiorul si sa fie deschis publicului.

Strazile din zona poarta numele personajelor din film, si ne-am facut poze cu totii pe strada Miguel Joven, asaltandu-l pe bietul om, care a dat dovada de rabdare si amabilitate. Vorba lui, are strada cu numele lui, dar nici nu parcheaza mai usor in Nerja, nici nu-i iese nimic la faza asta (poate ochii de la caldura estivala;)).

Tito stie pe de rost historia localitatii de bastina si, intre doua obiective, ne impartasea si noua cate ceva. Cu cinci ani inainte de Reconquista finala, Málaga a fost recuerita de crestini, dar Nerja a continuat sa fie locuita de populatia islamica. De fapt, aici convietuiau in armonie trei culturi, ca in multe alte locuri din Spania: crestinii, arabii si evreii, pana cand s-a dat legea ca cine nu voia sa se treaca la crestinism trebuia sa paraseasca Regatul. Interesanta si trista legenda care spune ca numele plajei Playa del Salón vine de la marturia exodului de sute de evrei care se desparteau cu cuvantul “Shalom”. La fel de trist a fost si faptul ca musulmanii care locuiau acolo de generatii au fost nevoiti sa paraseasca locurile. Si uite cum Nerja a ramas cam golasa dupa Reconquista. Asa au ajuns acolo castilieni, asturieni, galicieni si valencieni. Datorita faptului ca pericolul invaziei islamice era la ordinul zilei, toti locuitorii erau nevoiti sa aiba arme in dotare. Atunci s-au pus tunuri in numitul Torre de los Guardas (actualul Balcon al Europei), iar principalele activitati erau agricultura si… razboiul (cum suna, asa-i?). Singurele resturi arabice ramase sunt turnul mai sus mentionat si ruinele Castelului Inalt, unde noi nu am ajuns.

Numele splendidului loc de belvedere din centrul localitatii a fost propus de Alfonso XII, dupa ce a vizitat zona distrusa de un cutremur acum vreo suta si ceva de ani si s-a indragostit de privelistile care nu te mai lasa sa pleci. Acolo am fost si noi, prima data cu acelasi Tito, si era lume puhoi. Nu mai stiam incotro sa ne uitam… Isi merita numele cu prisosinta, fara nicio indoiala. Chiar ai impresia ca acolo se termina Europa… Cu nimic mai prejos nu e nici strada care conduce la Balcon, strajuita de pamieri, si care “adaposteste” o multime de artisti stradali. Ce credeti, ca am scapat de caricatura de mare fotbalist al nationalei Spaniei? Nu, nu eu am vrut caricatura asta, ci fi-miu, care o ochise de mult, si care nici acum nu stiu cum a stat nemiscat atata amar de vreme (vreo cinspe minute) pe scaun in fata caricaturistului.

Pe sub Balcon am si trecut intr-una din seri, si plimbarea pe scurta faleza, si apoi printre stanci, pe semi intuneric, este superba. Va recomand din suflet.

Piata de langa Balcon este foarte aglomerata intotdeauna, si dominata de turnul bisericii El Salvador, in care nu am intrat. De fapt, in saptamana respectiva nu am vizitat nimic pe interior in Nerja. Singura biserica in care am intrat a fost cea din Frigiliana, frumosul sat din apropiere. In penultima zi mi-am luat pustiul si ne-am dus asa, de capul nostru, prin oras, pardon, sat. Eram chititi pe Muzeul de Istorie, aflat exact langa biserica, dar l-am prins inchis, asa incat a trebuit sa ne inghitim curiozitatea de a vedea scheletul complet de acum opt mii de ani numit, in mod haios, Papita (diminutiv popular de la Francisca).

In aceeasi piata se afla si cladirea Primariei, alba si ea, in stil andaluz, si perfect incadrata in peisaj.

Apeductul del Águila, constructie civila de la sfarsitul sec. XIX, si pe langa care noi am trecut de cateva ori in excursiile din imprejurimi (mergand cum asina pe N 340), a fost ridicat pentru a transporta apa la morile fostei fabrici de zahar din Maro. Are patru etaje si multe arcade suprapuse, nu ai cum sa nu-l vezi de pe sosea. Noi nu am facut excursie special acolo.

Ce ne-a placut cel mai mult in Nerja au fost plajele, care insumeaza vreo paispe km. de litoral, cu nume haioase unele dintre ele. Plaja din dreptul hotelului nostru (Perla Marina) era Playa el Chucho (aceasta insemnand catelus in limbaj colocvial, iar sevilienele noastre pronunta ch ca pe sh, deci ras asigurat). Ne-am plimbat de cateva ori pe faleza, si ziua si seara, cu grupul, si le-am cam luat la rand: El Playazo, la Torrecilla, el Salón, la Caletilla, Calahonda, el Chorrillo, Carabeo, Carabeillo si Burriana, aceasta ultima fiind punctul de plecare pentru aventura noastra cu kaiakul.

Stradutele centrale sunt foarte aglomerate, mai ales la anumite ore, si pline de restaurante, taverne si magazine de tot felul. Arhitectura cladirilor este una tipic andaluza, cu radacini maure, bineinteles, si albul predomina si straluceste in soare (sau in noapte, dupa caz). Cum suntem in Andaluzia, si apropo de recentul articol despre flamenco, sunt si aici tablaos, mi-a placut pancarta celui pe langa care am trecut de cateva ori (aflat pe un lateral al bisericii El Salvador). Zicea asa: “Pa’ lo hondo, kante jondo // Salud, paz y alegría tengáis cada día”, care in traducere libera ar insemna “Pentru adancul sufletului, cantare flamenco // Sanatate, pace si bucurie s-aveti in fiecare zi”. Am si “vazut” intr-o seara, asa mai de departe, un spectacol de flamenco la una din taverne, cand ne-am plimbat pe sub balcon. Copilasii-maimute se ingramadeau sa se urce intr-un turn de control, cred ca de salvamari, aflat pe plaja din apropiere, iar unii din parinti ascultam ritmurile de “olé”. Unii doar, altii se minunau de cum ne place asa ceva…

Pentru cei mai sportivi si activi exista multe optiuni de petrecere a timpului liber in imprejurimi : puteti juca golf in Añoreta sau Baviera Golf (Vélez-Málaga), sau sa faceti navigatie sportiva plecand din portul Vélez-Málaga. Noi am facut o drumetie in Cerro Gordo, deja in provincia Granada, poate reusesc sa va povestesc intr-o buna zi. Dar la mare cinste este firma de pe plaja Burriana care promoveaza plimbarea cu kaiakul, pentru ca peisajul vazut de pe mare chiar merita. Plus ca puteti face snorkeling asa, la liber. Poate la vara indraznesc si eu (in alta destinatie, bineinteles, ca nu prea ne place sa repetam), pentru ca (aviz Claudiu s. a.) de vreo cateva saptamani ma chinui sa-nvat sa-not si eu…

Despre papica in Nerja nu va pot spune multe, sau mai nimic de fapt;). Pentru ca noi am avut pensiune completa la hotel, si n-am mancat deloc afara. Oricum, pestele e de baza, si fructele tropicale cu care se mandrea atata Tito. Iar oferta este enorma, o sa vedeti in poze, sunt meniuri fel si fel la tot pasul.

Tema parcare. Este una foarte delicata aici. Pe strada este foarte, foarte greu de gasit un loc, dai ture si ture pana te plictisesti. Noi am gasit solutia a doua zi, dupa ce ne-am intors de la Frigiliana. Sunt cateva parcari (cam pe fiecare strada) neamenajate, adica de pamant, fara paznic, intr-un fel de curti intre doua blocuri. Parcati fara grija, noi nu am avut alte probleme decat praful si caldura, dar, desi pline, mereu gaseai un loc unde sa lasi masina. De obicei eu o lasam la prima ora a dupa amiezii pana a doua zi de dimineata cand plecam in urmatoarea excursie. In prima zi am platit 12 euro la parcarea hotelului (super naspa, by the way).

In afara de Miguel Joven, Nerja a dat si alte nume cunoscute pe plan national. Stiu si eu trei dintre ei: Nuria Fergó, cantareata si actrita, Antonio Cortés, cantaret de muzica populara, si Ruth Núñez, actrita.

Nerja nu are monumentele Granadei sau Sevilliei, dar este un loc de trecut pe harta vacantelor in Andaluzia. O plimbare pana la Balcon si pe faleza celor paisprezece plaje… merita tot.

---

VIZUALIZĂRI: 3317 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI