Nei Pori si excursii

TIPĂREȘTE

Este prima destinatie externa in care am fost in scop turistic (nu interes de serviciu, nu in vizita la rude). Povestesc si eu experienta noastra greceasca, pentru ca inainte sa plec mi-au prins tare bine niste informatii si sugestii oferite de cei care au fost acolo. Sejururile in Grecia sunt printre cele mai accesibile (pret, distanta), dar mi-a fost foarte greu sa ma decid ce sa aleg. Mi se pareau oferte atat de diferite si totusi atat de asemanatoare!

Am ales un sejur de 7 zile cu autocarul la Nei Pori. Citisem ca e linistita, cu vile, plaja lata cu nisip fin (are blue flag). Imi placea cum suna. S-a plecat de la parcul Izvor si cand am ajuns noi acolo era lume muuuulta, multi tineri si niste batranei care pareau a fi in gasca. Au venit 3 autocare si s-a facut imbarcarea: primele doua mergeau la Paralia Katerini, pline cu tineri, al treilea (ocupat doar pe jumatate) la Nei Pori - batraneii si noi! :) A! Si inca un cuplu, rataciti ca si noi printre varstele a doua si a treia.

Nu m-am considerat invinsa si am crezut in continuare ca am facut alegerea potrivita. Pe drum ne-am distrat la maxim (nu cu ceilalti din autocar, ca era o liniste mormantala! ups... poate nu e chiar cel mai potrivit cuvant!... :))), dar era o ghida ametita... ne-a tinut intr-o parcare din Bulgaria o ora sa cautam doi disparuti din autocar... s-a dovedit ca de fapt nu erau disparuti, pt ca nu erau nici aparuti... isi facusera doar rezervare, dar nu achitasera biletele, deci nici nu urcasera de la Bucuresti. La intoarcere (sa traiasca dom' Caragiale!) i-am cautat iar, de data asta la ultima oprire de pe teritoriul Greciei

Primul contact cu Grecia a fost la Salonic, tur de oras facut cu autocarul, absolut meschin ca sa poti spune ca ai vazut orasul. Am vizitat biserica Sfantul Dumitru (era slujba de 8 septembrie) si m-a mirat arhitectura ei, cu bancute ca la bisericile catolice. Am vazut apoi Turnul Alb, un simbol al orasului (in trecut a avut rol de far si chiar turn de aparare).

Am ajuns rupti de oboseala in statiunea aleasa... Cazarea am avut-o la vila Natali… In categoria ei de confort (ca n-o s-o compar cu un hotel de cinci stele din Turcia!) e undeva pe ultimele locuri. Mobilier vechi, plite care nu functioneaza, atmosfera “inchisa”, pereti subtiri, prin care se aude cum sforaie chiar si pisica de plus a vecinului… Nu ne-a deranjat tare, fiindca n-am prea stat in camera. N-as mai alege-o, insa.

Ziua urmatoare am plecat sa inchiriem biciclete, pentru ca de pe plaja vazusem noi ceva incitant in departare, am putut afla doar ca e o cetate din statiunea vecina, Platamonas. Statiunea e mai degraba un sat de pescari, intrat in circuitul turistic in ultimii ani, dar care pastreaza farmecul anterior. Plaja cu pietre, cateva golfulete romantice, terase care se intindeau pe pontoane pana in mare. Nimic luxos, totul fermecator. Cetatea bine mentinuta, bine "vanduta", pliatul primit la cumpararea biletului a fost cel mai bun ghid. O zi reusita! Ne-am intors pe la ora 15 in Nei Pori si am prins o portie numa' buna de soare.

Ziua de marti era trecuta in orarul nostru drept "program" de voie, plaja si plimbat prin statiune. Chiar langa viluta noastra ne-a dus nasul la o brutarie, aveam sa-i spunem mai tarziu "chez le boulanger" - brutarul era un grec stabilit de multi ani la Paris, care venea acasa in sezonul estival. Vorbea o franceza bogata lexical, dar cu un accent cuceritor, accentua mult consoanele si ma facea intotdeauna sa zambesc. Charmant! Noi l-am transformat imediat in personaj si inventam si interpretam fel de fel de roluri care il vizau. La Paris avea niste prieteni romani, il invatasera ceva vorbe de-ale noastre. Nu se pot reproduce aici!

Ne-am facut un obicei imediat din a cumpara croissante cu ciocolata, care alaturi de laptele Delta (aceeasi firma ca inghetata!) erau de baza la micul dejun. In Grecia am mers trei ani consecutiv si, chiar daca nu am stat tot la Nei Pori, la brutaria “noastra” am facut drum special!

Nei Pori e o statiune linistita, fara viata de noapte intensa. Are strazi largi, multa vegetatie si vile construite special in scop turistic. Sunt si cateva hoteluri, pentru cei care doresc confort sporit. Nu exista un supermarket gen Lidl, sunt insa multe magazine mici, dar bine aprovizionate.

A urmat ziua dedicata vizitarii complexului monahal de la Meteora. In urma unor calcule corecte, am ales varianta de a face excursia asta cu o masina inchiriata, nu cu un grup organizat. Voiam sa cunoastem si Grecia din afara traseelor turistice. In Nei Pori nu era centru de inchiriat masini, ne-au adus una din Leptokarya. Pentru ca nu ne-am facut rezervare din vreme, a fost disponibila o Panda mica. Pentru o zi am platit 35 de euro, benzina se achita separat.

Am plecat spre Meteora, ne-am oprit intai la Agia Paraschievi, un schit sapat in stanca, unde se afla si Izvorul Afroditei - despe care se zice ca vindeca bolile ochiului.

Valea Tembi... sau Tempi, conform altor harti... Romania are peisaje de mii de ori mai frumoase, dar grecii au legende pentru fiecare piatra in parte. E un defileu frumos, nu spectaculos. De peste tot te pandesc insa centauri, titani, zei...

Tara care pare in multe locuri pustie, Grecia e un exemplu de civilizatie si turism (nu ca occidentul, dar se dovedeste ca e suficient sa ai un singur lucru deosebit - in cazul lor mitologia - si sa traiesti frumos de pe urma lui).

Noi am reusim sa vizitam numai doua dintre manastirile de la Meteora: Varlaam si Marele Meteor, nici nu ne-am propus mai mult Tinuta decenta e obligatorie, iar femeile care nu poarta fusta (lunga!!) primesc ceva care seamana cu un minicearsaf, sa isi ascunda indecenta… Grupuri de turisti care isi amestecau toate limbile pamantului, cu ghid sau fara, misunau peste tot. Agitatia asta, furnicarul din jur anihileaza orice impresie puternica de sacralitate a locului.

Am ales alt drum pentru intoarcerea in statiune, iesind de pe autostrada. Indicatoare de genul "satul x, 3 km" ne-au dus in niste locuri surprinzatoare, cu 10-12 case reunite sub denumirea comuna de "sat". Totusi, strazi asfaltate sau pietruite pana la cea din urma casa cocotata pe vreun varf de deal mai viteaz. Strazi inguste, case albe, flori la ferestre si balconase.

Seara am ajuns in Paralia Katerini, statiunea invadata vesnic de romani, am vizitat intai oraselul Katerini. Pentru greci e un oras maricel. Are 4. ooo de locuitori! Judecati si voi... Strazile, la fel, inguste. Nu sunt blocuri, ci vile. Frumos!

Pe la 10 noaptea am ajuns si in Nei Pori. Dimineata ne astepta o alta zi minunata, croaziera in insula Skiathos. Plecarea era dimineata foarte devreme, asa ca s-a ivit o problema: ce facem cu masina inchiriata?? !! Am sunat la firma si grecul ne-a spus relaxat s-o lasam langa biserica din central statiunii, cu cheia sub aripa dreapta. Se intampla acum doi ani, anul trecut cand am fost la Nei Pori deja se vorbea ca lucrurile nu mai sunt asa simple nici in Grecia…

Am pornit dimineata devreme cu un autocar spre Achilion, un satuc pescaresc, locul de imbarcare pentru croaziera. Au fost aproximativ doua ore de mers pana acolo. Satul - asa cum era de asteptat - "erou" de legenda: se spune ca de aici a plecat Ahile in calatoria sa. Ca sa ajungem acolo am trecut pintr-o plantatie imensa de maslini si am aflat si cat de complicat e procesul extragerii uleiului din masline!

Vasul de croaziera era departe de a fi luxos. Mic, nici foarte nou, nici foarte curat. N-am avut timp sa observ amanuntele, nu m-a lasat peisajul. Pe vas s-au organizat ceva petreceri cu Metaxa si Uzzo (bautura specifica greceasca) si cu dansuri specifice. Nu m-au convins, pareau fortate, executate dupa orarul fiecarei excursii, cu sau fara chef.

Am ajuns pe plaja Koukounaries, renumita pentru nisipul fin si padurea de pini care se intinde pana aproape in apa.

Sunt doar 11 astfel de plaje in Europa, trei aflate in Grecia. E protejata prin lege si, de parca asta nu era de ajuns ca s-o faca speciala, localnicii spun ca acolo si-a petrecut Lady Di vacanta cu cateva luni inainte de tragicul accident. Nu as baga mana in foc ca e adevarat, dar nici sa-i contrazic fara argumente nu pot.

Oricum, ceva unic. Apa extrem de limpede, o bucata buna de la mal spre interior foarte mica si caldaaaa. Pacat ca am stat doar doua ore aici!

Ne-am urcat din nou pe vasul care se odihnea in port si am pornit spre capitala insulei, tot Skiathos se numeste, care se afla in partea opusa a bucatii de pamant. Specific insulelor, totul era mai scump ca in partea continentala. Am vizitat biserica de pe deal si apoi am avut program de voie, noi ne-am plimbat pe stradute si am facut poze.

In 2010 am mers iar in Grecia, de data asta cu masina proprie. Nu fac un secret din faptul ca m-am indragostit iremediabil de aceasta tara... Nu de locuitorii ei, nu de locurile comune, ci de Grecia asa cum vreau eu s-o vad, de satele de munte si de plajele unde stai din zori si pana seara singur, de apa verde-albastruie sclipitoare si muntii impaduriti.

Am plecat din Pitesti seara, la ora 19.00 si am ajuns acolo dimineata la 10.15. Traversarea Bulgariei a fost o vesnica tensiune psihica... Au restrictii de viteza cel putin bizare, in plin camp, drum drept, apare deodata semnul cu 40 km/h si in tufisul imediat urmator sau dupa prima curba sta politia la panda. Amenzile sunt doar teoretice, in realitate functioneaza regula spagii, care creste sau scade direct proportional cu valoare masinii pe care o conduci. Am mers pe cat posibil legal, cu frane bruste si maxim 100 km/h in afara semnelor de restrictie (despre care putini stiu cand inceteaza...) si am scapat neopriti de cele 8 echipaje – unele cu radar - intalnite pe parcurs. Legea bulgara, la fel ca si cea din Grecia, presupune oprirea actelor in cazul unei abateri si ti le inapoiaza in momentul in care faci dovada achitarii amenzii (cel putin noi asa am aflat in urma documentarii…). Bulgaria se traverseaza in mod normal noaptea, e plin de masini de Romania si nimanui nu-i place sa stea pe loc, sa se faca dimineata, sa mearga in cel mai apropiat oras, sa achite amenda, apoi sa se intoarca sa-si recupereze actele... Deeeci... castiga politistul bulgar, care nu-si pierde noptile de pomana.

Noi am mers o perioada in spatele a doua masini de Romania, parea ca baietii nu sunt la prima traversare a Bulgariei. I-am pierdut pe bucata de autostrada inainte de Sofia, unde au mers cu 180km/h si noi am ramas in limita de 130. In defileul din apropierea granitei cu Grecia ne-am oprit pentru dezmortire si i-am vazut depasindu-ne (!! ??). Ne-am aruncat in masina si am pornit in urmarirea lor, nu intelegeam cum de erau in spatele nostru... cand ne-am apropiat, s-a dezlegat misterul... Unul dintre ei avea spatele busit, iar celalalt numarul din fatza atarnat in geam! se ciocnisera intre ei!

In fine, am facut plinul intr-o benzinarie din afara rutei obisnuite, pe care o parcurg toti romanii care merg in Grecia. In Bulgaria benzina e mai ieftina decat in Grecia, bulgarii - care parca ar fi neam cu noi! - profita de vacantele romanilor si de grecii care trec granita sa cumpere benzina si in benzinariile de la granita platesti combustil “shpritzat”.

Cand am ajuns in Grecia ne-am nascut a doua oara! Nu tu amenzi fortate, nu tu mers ca melcul in coloana, in plus... era Grecia!

Aprovizionarea ne-am facut-o de la supermarketurile din orasul Katerini (de la Carrefour) si de la supermarketul Lidl din statiunea Paralia Katerini. Majoritatea produselor sunt mai scumpe cu pana la 50% fata de tara noastra, dar sunt si destule cu preturi egale sau chiar mai mici (apa plata e mai ieftina ca la noi, legumele si fructele erau cam la acelasi prêt- foarte bune si proaspete cele cumparate de la negustorii ambulanti!). La terase am ales feluri de mancare specific grecesti, cu nelipsitele salate (inclusiv tzatziki... mmmmm), souvlaki, giros, vinete gratinate, fructe de mare. Prajiturile lor sunt foarte dulci si unele si le disputa cu turcii. Mie imi explica un grec intr-o engleza gesticulata ca sunt ale lor… i-am explicat ca sunt oricum delicioase, indiferent de originea lor si a inceput sa zambeasca. Inghetata e fooooarte buna si am incercat in fiecare seara alt sortiment.

Plaja am facut de doua ori in statiune, in rest am ales plaje solitare, prin sate pescaresti pe care nici GPS-ul nu le stia. Marea Egee are culori schimbatoare, toate cu reflexe luminoase, e limpede si calda. Sunt multe locuri in care mergi zeci de metri in interior si apa e tot pana la genunchi. Aerul e mereu respirabil, ca urmare a apropierii muntelui. Mergeam printre livezi de maslini sau de kiwi, smochini, printre leandri in floare, palmieri, chiparosi si alte specii de plante minunate si ne opream unde ne placea.

Anul acesta tot Grecia alegem… Acum am trecut la studiat oferte si depanat amintiri

---

VIZUALIZĂRI: 11760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI