GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Acolo unde Thezeu o parasea (sau ascundea pe Ariadna), acolo unde copilarea insusi Zeus si se nastea Dionisos) avea sa opreasca lenesa corabie venind din Piraeus cu drum spre Thira, moment in care simteam ca visul ultimilor 2 ani se implinea si prindea contur.
Am pasit pe tarmul Naxos-ului cu simturile ascutite, cu dorinta de a nu pierde nimic din intalnirea cu ,,prima ciclada’’. Am salutat in stanga Portara, am trecut de cativa zeci de localnice ce isi asteptau turistii sau oferea gazduire, am localizat statia de autobuz si chiar in fata portului biroul companiei locale de transport de unde am cumparat biletele pentru autobuzul verde ca urma sa ne duca in Agia Anna. Apoi m-am asezat alaturi de ceilalti membrii ai familiei pe o bordura la umbra unui palmier, urmarind linistit (linistea aceea impletita cu multumirea si bucuria pe care le ai in prima zi de vacanta) spectacolul debarcarii sutelor de turisti, a camioanelor, autoturismelor, motocicletelor. Toate acestea se inghesuiau fara graba pe o straduta ingusta, cu doua benzi de circulatie si un viraj la 90 de grade inainte de a se pierde, apoi, pe insula. Am remarcat aici lipsa nervozitatii si pacienta ,,actorilor din scena” care, indiferent de importanta rolurilor jucate asteptau cu intelegere ca articulatele camioane sa isi termine virajul de 90 de grade din doua sau trei manevre. Si iata, ca dupa aproximativ jumatate de ora, a sosit un autobuz verde, cu mult praf pe el dar curat la interior si racoros de la aerul conditionat. De pe scara, grecul care il conducea a strigat de mai multe ori: Agia Anna, Maragas! Si toropiti de caldura mai multi turisti s-au alineat cu bagaje cu tot pentru a se imbarca. Am pornit cu autobuzul printre cladiri albe cu ferestre cu obloane albastre, spre plajele din sudul insulei, pe un drum serpuit pe malul marii, oprind din cand in cand pe la cate un hotel la care se solicita debarcarea sau pentru a putea trece masinile din sensul opus. Dupa aproximativ jumatate de ora am coborat in portul satului Agia Ana. In cateva minute am intrat in camera pe care o rezervasem la Maroussa Studio. Racoare, curat, simplu, frumos, o gradina cu flori in fata balconului, 3 minute de mers pe jos pana la plaja. In centrul satului, magazine cu de toate, doua centre de inchirieri de masini, ATM uri, taverne.
Am stat 12 zile in Naxos. Cateva zile de leneveala total pe plaja din Agia Anna, cu dimineti linistite in care mergeam pe la portul pescarilor sa le vedem norocul de peste noapte iar apoi ne paraseam pe sezlongurile de pe plaja in dreptul cate unei terase. Preturi variind intre 6-8 euro pentru doua sunbed si o unbreluta (in functie de existenta sau nu a saltelelor pe sezlonguri) sau doar cu obligatia de a consuma de la barul ce administra sezlongurile si umbrelutele respective. In rest…. acelasi nisip si aceeasi apa limpede, calda si curata.
Agia Anna, o plaja lunga, cu nisip fin, marginita de portul pescaresc din Agia Ana si de plaja Aghios Prokopios. Bine organizata, cu multe terase unde te poti ascunde de dogoarea soarelui de pranz sau la care iti poti incepe dimineata cu un frappe iar seara poti lua cina cina cu picioarele in apa marii. Totul invaluit in muzica de buna calitate si discreta.
Dupa cateva zile de trandaveala am inceput explorarea insulei, timid, primii pasi insemnand plajele de langa Agia Ana respectiv Maraga, Plaka, Alyke. In fapt, cativa km de nisip fin, plaje ce se intind lenese spre capul Aliko. Libertate pentru toate obiceiurile: sezlonguri sau posibilitatea de a sta direct pe nisip, de a face plaja in locuri amenajate sau solitar, pierdut pe nisip in fata marii. Unele dintre ele strajuite de dune de nisip printre care mai gaseai cativa nudisti. Oricum, dezideratul doar tu (voi) si marea perfect realizabil.
In lungul acestor plaje, un drum ingust, de pamant, udat cu regularitate, de mai multe ori pe zi, de o masina cisterna iar dincolo de acesta multe taverne, restaurante. Exista posibilitatea de cazare chiar langa aceste plaje studiouri si pensiuni construite in acelasi stil architectural cycladic, cu bun gust si simt al proportiilor, varuite toate in alb si albastru la ferestre.
Apoi peisajul se zburleste, pe masura ce iti continui drumul, plajele nu mai sunt protejate de vanturi, se ingusteaza spre Aliko, malurile devin stancoase. Aici e locul de maxima solitudine iar marea e brazdata de valuri. La Mikra Vigla si Glyfada cerul e plin de culorile zmeelor kitsurfer-ilor. Nisipul e fin si seara se organizeaza concerte pe plaja.
Au urmat apoi doua zile de hoinareala prin centrul insulei, pe drumurile catre satele Chalki, Filoti Apeiranthos, Moni, drumuri in care am urcat pe langa cariere de marmura, in care am vizitat uriasii adormiti de la kouros, am trecut pe langa mai multe turnuri de veghe si aparare (cu parere de rau sunt intr-o stare de degradare avansata si parasire regretabila). Cel mai mult ne-a placut in Apeiranthos unde ne-am lasat la voia intamplarii pe ulitele pietruite, in trepte, dintre casutele albe cautand parca ratacirea drumului inadins ceea ce la un moment dat ne-a si reusit.
Un obiectiv obligatoriu de vizitat pe acest traseu este manastirea Drosiani (Panagia Drosiani). O biserica micuta, construita din piatra, in perioada timpurie a crestinismului, cu picture murale la interior si unde, la racoarea pietrei vechi de mii de ani ai posibilitatea sa intelegi ca lucrurile adevarate si frumoase nu salasluiesc intotdeauna in catedrale impunatoare si stralucitoare.
Am urcat cu masina apoi pe muntele Zas la 1001 metri. Drumul serpuieste pana la o parcare din apropierea unui izvor. Apoi se continua cu o poteca marcata, pe munte, spre grota lui Zeus, traseu de ascensiune de dificultate minima dar care dureaza aproximativ 20 de minute si care impune protectie impotriva soarelui, umbra nu are de la a fi, si rezerva de apa.
In alta zi in care am foit masina pe insula am trecut pe langa Chora si am mers in nord, spre Cape Stravi si Apolonas. Drumul nu mi s-a parut spectaculos fiind destul de departe de mare. Am ratat traseul spre Turnul Ipsilis, nefiind semnalizat corespunzator, iar apoi am serpuit printre stranci si jnepenis, pana la Apollonas. Inainte de a junge aici l-am salutat pe Dionisos cel de piatra (statuie nefinisata, abandonata pe drumul spre mare) si am coborat apoi in golf. Cateva taverne si locuri de cazare, un golf linistit, cu intrare lina in mare si o plaja in imediata apropiere a cheiului.
Chora, capital insulei, construita in trepte, in jurul portului, spre cetatea medievala si catedrala catolica. Magazine, anticariate, tavern, cofetarii, patiserii, cluburi, baruri, adunate fermecator pe mantia castrului venetian. Aceste intortocheate carari de piatra trec printre case in stil venetian, la unele dintre ele fiind inca vizibile blazoanele vechilor familii. Candva, pe aici a pasit si Nikos Kazantzakis fiind elev la scoala franceza din Naxos in adolescenta. Acum in spatiul scolii de odinioara, se afla muzeul de arheologie din Naxos adapostind una dintre cele mai importante si bogate colectii de figurine cicladice. In varful castrului este catredrala catolica
In apropierea orasului, in partea dinspre nord se afla Grota. Un promotoriu unde apele sunt mereu involburate sapand in malul stancos cavitati negre, adanci. In partea dinspre sud a orasului, golful Agios Georgios (Sf. Gheorghe) cu nisip fin, intrarea lina in apa, puzderie de sezlonguri si turisti. Aglomeratia de pe lume. Imediat in continuarea golfului, spre pintenul Stelida, locul de intalnire al zecilor de windsurferi colorand cu velele lor colorate. Marea de smarald, vele multicolore, cerul albastru si in departare silueta alba a Chorei! Dupa Stelida, se aseaza Agios Prokopis, un golf cu ape calme, protejate de vant, cu nisip fin, aglomeratie pe o limba de nisip destul de ingusta si strajuita de hoteluri, baruri, restaurante si taverne. Apoi din nou…... Agia Anna
Inchizand ochii: plajele nesfarsite de nisip auriu, drumurile serpuitoare taiate in piatra arsa de soare, maretia neatinsa a Portarei si pitorescul labirint de trepte din Chora. Astfel as rezuma despre Naxos! Insa ma tem ca iar cuvintele sunt prea putine …. si iar ma cuprinde dorul de Grecia!
Trimis de ovidiu7020010 in 19.08.14 21:26:57
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ovidiu7020010); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Am avut onoarea primului vot. Doar ce mă pregăteam să închid laptopul înainte să plec la serviciu. Am mai aruncat un ochi pe AFA și am găsit articolul tău.
Felicitări! Un articol de revenire de nota 10. Prevăd că și tu vei fi una din revelațiile acestei veri. Totul e să nu te oprești din scris.
Cuvinte frumos meșteșugite (ok, recunosc, mi s-a părut ceva suspect și am luat vreo 2-3 fraze să văd de pe unde erau copiate – totul este original).
Și citez doar una din frazele excelente:
” Apoi peisajul se zburleste, pe masura ce iti continui drumul, plajele nu mai sunt protejate de vanturi, se ingusteaza spre Aliko, malurile devin stancoase
Felicitări și te așteptăm cu noi articole.
Superb articol, l-am citit pe nerăsuflate, Cicladele-ţi rămân în suflet, nu-i aşa?
”in care am vizitat uriasii adormiti de la kouros,
Aici este o mică confuzie, acei uriaşi adormiti se numesc Kouros, sunt statui de marmură ce reprezintă bărbaţi în pozitie verticală, cele în cauză au dimensiuni impresionante şi nu se ştie de ce nu au fost terminate.
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@ovidiu7020010:
Am fost in 2012 in ciclade, si in 2013 si o sa merg si anul asta. M-am indragostit foarte tare de aceste insule, sunt minunate.
Prima data am fost in Paros, Naxos si Santorini, anul trecu Paros Naxos si Ios iar anul asta din nou neaparat Naxos, Paros si s-ar putea Mikonos.
Cine merge o data in insulele ciclade sigur va reveni... nu se pot uita... iti raman in suflet.
@ovidiu7020010: Si Publius Ovidius Naso a scris la fel de frumos ca tine, dar pe malul Marii Negre! Dar ce conteaza, ce conteaza, ce-i frumos E FRUMOS! Mai asteptam!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Plajele din vestul Naxosului — scris în 24.04.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 De-a lungul și de-a latul Naxosului — scris în 23.04.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Naxos și Chora sa — scris în 20.04.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Naxos — cu bune si rele — scris în 06.01.19 de claudia_s din BUCURESTI - nu recomandă
- Aug.2018 Nordul insulei Naxos - niște kouros-i... plus alte mărunțișuri — scris în 17.11.18 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Insula Naxos - turnuri medievale, biserici bizantine și sate de marmură — scris în 06.11.18 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Explorând insula Naxos - plajele de pe coasta vestică — scris în 03.11.18 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ