Napoli, in 5 zile

TIPĂREȘTE

Buna tuturor,

Trebuie sa stiti inainte de toate ca am 2 prietene minunate cu care pun la cale tot felul de lucruri. De data aceasta am aranjat o calatorie "fulger" la Napoli. Parintii uneia dintre fete locuiesc acolo, asa ca... ne ramasese doar sa gasim un low-cost pana in orasul pizzei. Zis si facut!

Decise sa vedem cat de mult putem in cele cateva zile de sedere in oras, cu un rucsac in spate... la drum!

Am scris in fiecare zi, asta o data pentru a-mi aminti si a doua oara pentru a-i impartasi sotului meu (care ramasese acasa cu baietelul nostru de 7 ani) frumusetile servite " la cald".

Asa ca daca mai gasiti in prezentare vreo adresare " dulce" sa stiti ca despre asta este vorba. Am "trait" cu el o parte din ceea ce am simtit, prin intermediul cuvintelor scrise...

Sper sa va fie de folos.

Napoli

Day 1

Ajunse in aeroport, ma intampina o atmosfera calda, clima mediteraneana, (17 grade), vegetatie inca verde pentru noiembrie :), oameni veseli si cladiri colorate.  

In sinea mea, un chiot de bucurie! Ador vremea calda! Cand am plecat din Bucuresti erau -1 grad...

Luam un autobuz special (Alibus-3 euro) care sa ne duca in Piazza Garibaldi, de unde trebuia sa luam alt autobuz...

Dupa ce am schimbat cateva autobuze, am ajuns acasa la parintii Arianei. Nu era nimeni acasa, am lasat bagajele, ne-am luat cativa bani, si... am uitat de noaptea nedormita! Eram nerabdatoare, asa ca... sa nu pierdem timpul! Ziua abia incepea!  

Am cumparat un bilet " giornaliero (3,60 euro) si am pornit la drum.

Obiective: Biserica Santa Chiara, Chiesa di Gesu Nuovo, Napoli Sottoterranea, Piazza Plebiscito.

Metrou. Lume multa. Multi turisti pentru asa o vreme! Cum? A, nu am precizat... ploua cu galeata.  

Am cumparat cate o umbrela, si am vizitat cateva din obiectivele propuse azi, dar nu inainte de a bea faimoasa "caffe stretto". Ne-am energizat putin cu asta, apoi... la drum!

Din ceea ce am vazut azi, cel mai mult m-a impresionat "NapoliSottoterranea". Este un loc, sub pamant, care arata ca niste "transee" subterane, in care se ascundeau napoletanii in timpul celui de-al doilea razboi mondial. A fost impresionant, mai ales ca a trebuit sa trecem prin niste culoare f. f. f. inguste, care te inspaimantau de-a dreptul! " Cine are claustrofobie sa nu intre! " a strigat ghidul. Eu... am intrat. Am fost putin speriata, dar... am facut ceva ce nu credeam ca pot face. Ne daduse si cate o lumanare in mana fiecaruia dintr noi, (pentru a vedea pe unde mergem, deoarece era intuneric!) iar eu eram... ultima. Aveam mereu impresia ca e cineva in spatele meu (!)

Oricum, senzatii unice.  

Apoi, cateva biserici importante si rasarite printre alte cladiri. Frumos!

Pana acum? Impresionata de ospitalitate si profesionalism in ceea ce priveste turismul.  

In Piazza San Gaetano, am intrat intr-o agentie de turism pentru niste informatii unde fata de la ghiseu vorbea franceza, germana, engleza, spaniola si... italiana! Ne-a indrumat, ne-a sfatuit, ne-a dat o serie de pliante si harti pe care  chiar a scris cateva notite cu mana stanga :) Am ramas impresionate!  

Ghidul care ne-a condus la Napoli Sottoterranea" a fost... si ea... extarordinara! Era foarte tanara, toata un  zambet, carisma, stia o mutlime de lucruri, insa ce era minunat, stia cum sa le spuna! Iar cu un dulce usor accent napoletan, a facut acel mini-tur sa fie mai frumos decat speram!  

O ploaie marunta si deasa ne-a condus acasa spre seara. 114 era numarul pe care l-am asteptat mult. Dar si asta a fost placut. Am profitat de ocazie sa observ oamenii, vitrinele asezate cu multa grija, stilul de vestimentatie care ma va fascina mereu. Plus de imaginatie, materiale de calitate, croiala unica, mult bun gust, rafinament.

Ajunse acasa, am facut o baie calda si am adormit devreme.

Pentru o prima zi, dupa o noapte nedormita, Napoli este un oras extraordinar!

Day 2

Zi cu ceata, soare timid. Cu umbrelele pregatite, repede in statie la 114. Ne hotaram sa luam un bilet " giornaliero" care costa 3,60 euro si care este valabil pe toate mijloacele de transport in comun. Asta pentru a nu mai avea grija transportului.  

Galeriile Umberto, Teatro San Carlo, Castel dell'Uovo, Castel Nuovo, Parcul Virgiliano si la asfintit, Castel Sant'Elmo.

Iubire... Napoli este frumos. Doare cat de frumos e...

Iti scriu de-aici, din inima iubirii, a cantecului, a oamenilor calzi si-a celei mai bune pizza din lume... Napoli. Lipsesti tu. Lipseste bucuria vazuta in ochii tai. Lipseste gustul dulce de iubire traita la tarm de mare...  

Cladiri multe, terasate, vegetatie din plin pentru aceasta perioada a anului, mancare traditionala, stradute inguste cu balcoane care aproape se unesc peste strazi, oameni multi si galagiosi :) Atat de frumos!

Am vizitat cateva locuri, dar din pacate unele doar pe dinafara. Fiind sarbatoare, multe erau inchise. De exemplu, Teatrul... dupa care chiar mi-a parut rau... Dar a fost ok.

Marea, marea... m-a cucerit. Cu casele de la poalele muntelui care parca se varsau in ea, avea o culoare intensa si ajutata de vant impletea valuri indraznete.  

Napoli este un mult, mult prea romantic oras...

Am fost apoi la "funiculare". :) Este in mijloc de transport in comun, foarte interesant. Un fel de metrou care merge din deal in vale si invers, pe o funie (!)

Am coborat intr-o piata, de unde am mers pe jos pana la "Castel D'Elmo". Acolo, am urcat cu liftul pana deasupra, de unde se vedea intregul oras! Fiind timpul asfintitului... imaginatia poate sa-ti spuna ce vrea, caci nu va egala frumusetea ce s-a dezvelit in fata ochilor mei de-acolo... din varf de castel.  

Inima imi batea cu putere si... isi cerea perechea... sa bata in sintonie, ca impreuna sa cante melodia linistii, in ritmul iubirii... in ravnita pace si armonie.

Am plecat de acolo plina de dor si cu dorinta sa ma intorc vreodata cu iubirea mea.

La intoarcere, am poposit intr-o piata care forfotea de oameni galagiosi, bucurosi si pofticiosi! Cozile de la inghetata  si diverse mancaruri traditionale imi spuneau asta! Toate magazinele erau deschise, ici-colo cate un grup care canta sau dansa in aplauzele napoletanilor fericiti. Se simtea sarbatoarea!

Acasa. Dormim, caci maine o luam de la capat.  

Urmeaza Vezuviu si Pompei.  

Day 3

Ne-am trezit devreme. La 08,30 eram in statie. Ne grabim sa reusim sa facem ce ne-am propus :) Asa ca ne cumparam repede un bilet 1,20 euro calatoria de 90 de minute) si am plecat grabite apre gara. Garibaldi. Stazione Centrale. Luam "Circumvezuviana" (3,50 euro) si ne indreptam spre primul obiectiv: "Vezuviu".  

Dupa o ora de mers cu trenul, cumparam bilete pentru autobuzul ce ne va urca pe Vezuviu. 18 euro.  

Ajunse "la capat", sus, pana unde a reusit sa urce autocarul, sub noi se intindea o panorama splendida. Desi era ceata, asta nu ne-a incurcat entuziasmul de a realiza cat de sus suntem, si am facut chiar si cateva poze.

De acolo de unde ne-a lasat autocarul, am mers pe jos vreo 1,5 km. Am primit toate cate un bat care sa ne ajute sa urcam in siguranta.  

Am urcat pana in varf (!), de unde privelistea era spectaculoasa! Atat in josul vulcanului-partea  cu orasul, cat si in interiorul sau... craterul. Foarte interesant!

Am cules cateva petre pentru Vladut, care va fi incantat.  

Am plecat de acolo bucuroase.  

Al doilea obiectiv: " Pompei".

Am luat trenul din nou, si am mers catva statii.

La Pompei, cu pretul unui bilet de 11,50  euro, ne-am bucurat de putina istorie. Un oras intreg din piatra, intretinut bine, cu multe urme de civilizatie apusa, contrasta cu "Nikon"... Da. Plin de turisti, dar cei mai multi: cu zambetele lor deja bine cunoscute si cu ochii mici si curiosi... erau japonezii :)

Pentru 8 euro in plus, am fi avut parte de un ghid, (ca si ei) sau pentru 6,5 euro puteam achizitiona un "audioguide". Bugetul nu ne-a permis. Am ales "sa nu", si am petrecut vreo 2-3 ore printre ruine, acompaniate de cerul de-un albastru sfedelitor. Citeam pe placutele de la intrarea fiecarui "loc" important, si ne-a fost de-ajuns. Pentru pasionatii de istorie, arhitectura... probabil ca asta este ignoranta crasa. Insa pentru noi... a fost ok cat sa ne acopere curiozitatea.  

Drumul spre casa a fost o intreaga aventura. In gara, am primit o veste minunata: trenul venea peste o ora! Bun. Timp in care gara a devenit arhiplina, astfel incat dupa o ora, ne gaseam la usa trenului, imbulzindu-ne sa incapem si noi pe undeva.  

Am ajuns in sfarsit in Napoli, de unde aveam sa asteptam alte autobuze care sa ne duca acasa. 114 insa... le intrecea mereu pe toate. Mai rau ca o mireasa.  

Am ajuns pana la urma acasa in siguranta, si am adormit frante. Daca adun "km pasiti "pe Vezuviu si cei insirati prin Pompei, cred ca am mers vreo 10 km in aceasta zi. Bun!

Day 4

Napoli-Sorrento= cu trenul, 6,30 euro, o ora cca. Sorrento-Coasta Amalfi = cu autobuzul, am platit un bilet de 7,20 euro (care era valabil 24h) si am facut 1,30 h.  

Sorrento este orasul  unde isi dau intalnire cele doua golfuri: Golfo di Napoli si cel de Salerno.  

Drumul din Napoli spre Sorrento, trece prin Torre Annunziata si Castellambre di Sabia...  

Mergand spre Amalfi, pe coasta, trecem prin frumosul Positano...

Maslini, rodii si levantica...

Iubirea mea... am vazut unde locuieste "frumosul". Nu ma saturam sa fac poze!  

Amalfi este... cel mai frumos loc pe care l-am vazut vreodata! Nu pot sa-ti povestesc... cuvintele-s sarace...  

Toata Coasta Amalfitana, Positano... este ceva de vis. Am umblat pe stradutele inguste pline de souveniruri unde forfoteau turisti de toate natiile si... imi lipsea familia, oamenii dragi... Mai dragi decat bunele mele prietene cu care imparteam bucuria.  

Am mancat pe malul marii cu fetele, am vorbit, am ras, ne-am minunat. Apoi, ne-am descaltat si ne-am scaldat picioarele in apa calduta si sarata. Ce bine!  

La plecare... dorul si-a vrut tributul odata cu cerul portocaliu ce anunta apusul. Ma durea frumusetea soarelui rosu... m-as fi aruncat cu el in mare. Extraordinara priveliste! Superbe locuri!!!  

Suntem in tren. Sorrento-Napoli.  

Este ultima zi, maine a em avionul spre Bucuresti. Ma intorc plina de mare, soare, munte, amintiri de neuitat.  

Locuri ca acestea te fac sa exclami fara incetare: " Ce minunata e creatia Lui! "

---

VIZUALIZĂRI: 5477 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI