Fascinantul Napoli

TIPĂREȘTE

Sigur un oras nu poate fi pentru toata lumea la fel. Poate fi curat sau murdar, frumos din anumite considerente si urat din alte considerente depinde ce are mai mare importanta pentru fiecare. Pentru mine a fost realmente fascinant si sincer nu stiu cu ce sa incep mai intai. Desi este intradevar murdar, eu il consider unul din cele mai frumoase orase in care am fost alaturi de Paris, Roma, Londra, Praga sau Atena. Plin plin plin de istorie, si de arta are o personalitate aparte si este greu descifrabil de la prima vedere. Imi permit sa-l recomand mai mult decat calduros cu singura specificare ca sunt necesare cel putin trei zile numai pentru el si ca nu strica nici un ban in plus pentru a putea vizita si muzeele.

Timpul cel mai lung l-am petrecut vizitand centrul istoric, fara sa reusim insa sa vedem tot ce ar fi trebuit. Fiecare din obiectivele turistice pe care le voi aminti mai jos sunt mai frumoase in realitate decat in fotografiile atasate, mai grandioase si cu mai multa istorie decat in prezentarea mea de cateva rinduri. De aceea cred ca aceasta destinatie este unica si indiferent cat de magulitoare ar fi cuvintele, ele palesc in fata realitatii. Cerul, marea, dealurile pe care este asezat orasul si chiparosii sunt la rindul lor extrem de importanti la creearea atmosferei. Alaturi de ei, stradutele inghesuite, serpuitoare si de multe ori in panta, palatele (pe fiecare strada cateva) bisericile cu fatade neobisnuite si intrari neasteptate, pietele mari si mici cu nelipsitele statui, traficul haotic, micile magazine pline de mara fel si chip, inghesuite unele in altele care alterneaza cu pizzeriile, grafiti-ul omniprezent si multimea de oameni si scutere de pe strazi, indiferent de ora, te arunca intr-o lume in care totul pare ca este posibil. De la hotel am coborat pe faleza si

Prima oprire a fost la Castel dell'Ovo in portul Santa Lucia. Asezat pe un promontoriu si legat de faleza printr-un drum fortificat ne-a oferit prilejul de a privi apusul de pe zidurile sale.

Pe Piazza del Plebiscito asemanatoare cu Piazza San Pietro de la Vatican dar de dimensiuni mai mici, am gasit-o cu luminile aprinse si gazduind o partida de fotbal. Vis-a-vis imensul Palazzo Realle fosta resedinta regala, cu fatada decorata cu statui ale fostilor regi, are de-a dreptul dimensiuni monumentale iar in noapte parea si mai masiv.

Eram inghetati dupa lunga plimbare de aproximativ o ora si jumatate de pe faleza (faleza care merita un rw numai al ei) si luminile stralucitoare ale Galeriei Umberto ne-au ademenit imediat in interior. Interiorul alta minunatie cu imensul mozaic din centru care infatiseaza cele 12 zodii si cu imensa bolta de sticla, adaposteste magazine, cafenele si hoteluri la etaj. Moralul insa l-am ridicat dupa ce am mancat pentru prima oara din principala atractie gastronomica a orasuluI PIZZA. In timp ce mancam feliile mari si calde in plina strada alaturi de cetatenii napoletani de toate varstele, ne-am delectat privind cladirea Teatrului San Carlo, lipita de Palazzo Reale, aflata la 3-4m de noi pe partea cealalta a drumului, in fata Galeri-ei Umberto. Tot de aici am remarcat ca era plin de masini de politie 3-4 la numar, politie pe care am regasit-o mereu la datorie in oras in numar inpresionant pot spune. Ne-a atras atentia si numarul mare de femei foarte frumos imbracate, coafate, pline de blanuri cu flori in mana care intrau in restaurante si cafenele din piata. Era 8 Martie si sarbatoreau aceasta zi.

Cu puteri noi am mers sa vedem mai de aproape celebrul Castel Nuovo, tot o fortareata medievala dar cu 100 de ani mai tanara (sec. Xlll) decat Castel dell'ovo (sec, Xll) Asezat in spatele portului are deasupra intrarii un basorelief de marmura alba care inobileaza zidurile de piatra. Ajunsi la el ajungem in Piazza Municipio de unde pe o strada larga si moderna plina cu magazine pe ambele parti se ajunge in Piazza Garibaldi, piata din fata garii (zona care nu se bucura de un renume prea bun)

La intoarcere dupa o privire lunga aruncata spre Via Toledo, un furnicar de oameni la 10.30 seara, am decis sa ne intoarcem tot pe jos la hotel urmand un traseu mai scurt. Pe stradute mai intortochiate si cam intunecate dupa ce am mai cerut o harta la un hotel (Palazzo Alabardieri) pentru ca pe harta noastra dealul Posillipo unde eram cazati nu figura, am reusit sa iesim la liman inapoi in Piazza Sannazzale de unde plecasem. In drumul de intoarcere am gasit Piazza dei Martiri zona cu magazine scumpe (Chanel, Prada, Hermes) dar nu ne-am uitat nici macar la vitrine. Asta ne lipsea sa creada cineva ca daca cascam gura avem si bani.

Ultimul popas al acestei prime zile in care am facut cunostinta cu NAPOLI a fost pe terasa superba din apropierea hotelului de unde plin de lumini orasul statea la picioarele noastre. Era asa de frumos si ramasesera atatea de descoperit incat de abia asteptam ziua urmatoare pentru care ne programasem Centrul Istoric.

---

VIZUALIZĂRI: 5319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI