O după amiază târzie în Piazza del Gesu Nuovo, Napoli

TIPĂREȘTE

După o zi extrem de încărcată, din care jumătate am petrecut-o numai în Muzeul Național de Arheologie (vezi impresii), apoi în Muzeul Cappella Sansevero (vezi impresii) și Complexul Mănăstiresc Santa Chiara (vezi impresii), am stat în cumpănă dacă să mai intrăm sau nu și în Basilica del Gesu Nuovo aflată în piața cu același nume. Imensa fațadă decorată în stilul arhitectonic „vârf de diamant” ne făcea parcă semne și ne invita să intrăm, să-i cunoaștem „păsul” .

Suntem pe Via Benedetto Croce, în Piazza del Gesu Nuovo, în dreptul Guglia dell' Immacolata (Obeliscul Sfintei Fecioara) . Citisem că, privită dintr-un anume unghi, imaginea Fecioarei pare complet distorsionată, percepută privirii ca „doamna cu coasa” cu sceptrul în mână. Am dat roată, am privit cu multă atenție lucrarea din marmoră albă aflată în centrul pieței și am înțeles că legenda e legendă, chiar și atunci când e plină de... adevăr istoric. Din punctul meu de vedere, nici vorbă despre asemenea imagine. Poate nu posed eu un simț de observație mai dezvoltat!

Se zice că familia nobiliară pe terenul căreia a fost amenajată biserica, nu l-ar fi dat cu deschidere sufletească și drept răzbunare au ridicat obeliscul împotriva a toate normele creștine.

De fapt, povestea stă cam așa; Clădirea în care se află biserica a fost Palatul familiei Sanseverino, ridicat la 1740 pentru Roberto Sanseverino, prinț de Salerno, fapt consemnat pe o plăcuță mică, mică ascunsă privirilor, printre „vârfurile de diamante” ale fațadei. Palatul era renumit pentru frumusețea interioarelor sale, a camerelor cu fresce și a splendidei sale grădini. Fiul prințului a participat la o conspirație împotriva ocupației spaniole și a încercării acesteia de introducere a Inchiziției în Regatul Napoli, conflicte politice care au dus la confiscarea întregii sale averi, inclusiv a palatului care, a fost vândut Ordinului Catolic al Iezuiților.

La hotarul între sec. al XVI-lea și al XVII-lea ei au reorganizat palatul ca biserică, au distrus interioarele și au păstrat doar fațada și portalul din marmoră renascentist, ba chiar l-au completat cu coloane și îngerași.

Basilica del Gesu Nuovo a primit acest nume întrucât mai exista în oraș o alta, numită Gesu Vecchio, tot a Ordinului Iezuit.

Este una din cele mai impunătoare și mai împodobite biserici în stil baroc, din oraș. Ea se află între Palatul Congreselor și Palatul Professa, ambele la ora actuală, instituții de învățământ.

Pe fațadă se află placa UNESCO pentru centrul istoric al orașului, obiectiv de patrimoniu mondial, care zice că, ... amenajarea străzilor, bogăția clădirilor sale istorice... conferă sitului o valoare universală de neegalat... .

Intrarea a fost gratuită. Aspectul interior este unul grandios, începând de la paviment și până la cupola decorată geometric, ce a înlocuit o frumoasă frescă de Giovanni Lanfranco, frescă pierdută în urma a două incendii și un cutremur.

Altarele, atât cel principal, cât și cele din capelele laterale, sunt adevărate minunății. În jurul lor se află basoreliefuri în bronz, fresce, statui și alte lucrări artistice, printre care o copie după Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci.

Opus Altarului, deasupra ușii de intrare se află o frumoasă pictură de Francesco Solimena intitulată Expulzarea lui Heliodor din Templu. Acest Heliodor a fost un scriitor elen din Emesa, autor al unei lucrări intitulată Aethiopica (Poveste etiopiană) . Ajuns episcop, cenzura vremii a concluzionat că de fapt o scrisese înainte de a fi fost creștinat. Să fie ăsta motivul alungării?

Stâlpii ce susțin altarul au tot felul de ornamente. Capelele laterale sunt una mai frumoasă ca alta. Pavimentul mozaicat cu bucăți de marmoră de diferite culori, stucaturile, frescele, băncile pentru credincioși (dar și pentru cei obosiți ca noi!), totul prezintă lumea artistică napolitană din sec. al XVI-XIX-lea și emană liniște într-un oraș așa de aglomerat și gălăgios ca Napoli.

În una din Capele se află o urnă din bronz cu rămășițele pământești ale Sf. Iosif Moscati (1880-1927) profesor de Biochimie la Universitatea din Napoli și medic de excepție la Spitalul Incurabililor din oraș. A fost sanctificat de Papa Ioan Paul al II-lea. Se mai află un bust din bronz al doctorului și o lucrare în relief de un anume Angelo Bernini în semn de recunoștință, probabil după o intervenție grea.

În Capela Crucifixului se poate admira un frumos Crist lucrat în lemn, iar în alta, două mari relicvarii cu 70 busturi de sfinți și mucenici realizate în 1617 de un meșter lemnar local.

Am ieșit din liniștea bisericii în gălăgioasa Piazza del Gesu Nuovo și apoi în ritmul alert al Via Toledo.

Nu evitați când vremurile vor permite, o călătorie de agrement la Napoli și împrejurimile sale.

Un loc de relaxare și odihnă.

---

VIZUALIZĂRI: 560 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI