Magicul Oman

TIPĂREȘTE

Uneori am impresia că am puteri magice… nu zambiti ironic, vă rog… că nu se manifestă chiar asa de des, insă de fiecare dată cand suntem in concediu – egal unde ne aflăm pe care continent sau in care tară dar mai ales in care sezon – de fiecare data avem noroc de soare. Acum cu sigurantă ca ve-ti analiza călătoriile pe care le-am organizat pană acum si ve-ti sesiza că de fiecare dată alegem in special sezonul uscat, insă am fost in Kenia in mijlocul sezonului ploios precum si pe Insulele Maldives si Mauritius unde ciudat atata timp cat am fost noi acolo nu a plouat aproape deloc. Chiar si localnicii se mirau de fiecare dată de aceasta anomalie a vremii… in timp ce eu zambeam cu subinteles.

“E vreme asa de frumoasă pentru ca suntem noi aici in vizită”… imi placea sa le spun.

După aproape 2 săptămani petrecute in Thailanda, timp in care nu am văzut sau simtit strop de apă… concretizez... de ploaie, ne indreptam spre Oman una dintre cela mai uscate teritorii de pe pamant, desertul de piatra si de nisip ocupand un areal imens al acestei tari. Temperaturile din luna februarie treceau de marca acceptabila de 30 de grade dar noi venind de data asta de la căldura eram deja obisnuiti… credeam eu! Pentru că nu-mi pot explica cum se poate vizita aceasta tară pe timp de vară deoarece acum pe timp de iarnă aerul era aproape de nerespirat: uscat, prăfuit si FIERBINTE!

Muscat capitala Omanului s-a construit dealungul coastei si datorită muntilor care se afla la doar cativa km de coastă a fost nevoit să se lungeasca devenind astfel una dintre capitalele cele mai intinse in lungime – pe circa 60 km. Orasul vechi unde se afla si palatul sultanului se află la circa 20 km departare de orasul nou unde găsisem noi un hotel acceptabil la pret. Deoarece asta m-a surprins extrem… preturile la hotele in Muscat sunt exorbitante. Un hotel de 3 stele nu gasesti sub 100 EUR iar cele de 4 sau 5 stele ajung sa coste si cate 400-500 EUR pe noapte. Si pentru ca si preturile taxiurilor sunt extrem de piparate iar o calatorie cu autobusul este aproape imposibila am fost nevoiti sa inchiriem o masina. La inceput eu fusesem total impotriva insa m-am linistit si chiar bucurat cand am vazut frumusetea de autostrazi care străbat toata tara. Chiar si la capatul lumii, in mijlocul desertului erau strazi mult mai bune ca la noi… in Germania.

Nici nu am ajuns bine in Muscat ca in prima seara aveam deja program – cele 3 zile erau amanuntit plănuite! pentru a vedea si experimenta cat mai multe. O seara la opera ne astepta intr-una dintre cele mai frumoase cladiri ale orasului – mandria intregului Oman cu care se făleste in toata arabia… si asteptările noastre au fost mai mult decat satisfacute. In lumina serii clădirea arata pe dinafara imposantă insă intrand inauntru nu ne mai puteam lua ochii de la minunatiile de ornamente de pe pereti si tavan. Ce este insa de mentionat in cazul in care doriti si voi sa petreci o seara fermecată in aceasta opera este absolut necesar să vă imbracati elegant. Bărbatii necesită costum cu cravată si pantofi de culoare inchisă iar femeile rochii de seară ce acoperă umerii si genunchii. E bine sa luati cu voi si un batic sau fular subtire pe care să-l puneti peste spate deoarece sala este climatizata la minim (mie mi-a fost frig rau ca am imbracat haina de costum a sotului!)

Dupa spectacol am fi dorit sa mancam la restaurantul operei insa se pare ca asta este o traditie a localnicilor iar restaurantul nu are capacitatea necesara (si noi nu aveam rezervare) asa ca am ajuns sa cinam (asa faimosi cum am fost imbracati) intr-unul dintre restaurantele din mall-ul din apropiere. A doua zi scularea dis de dimineata, luat in graba micul dejun si pornit la drum spre oazele si cetatile din mijlocul tarii.

Omanul are aici in aceasta zona un relief stancos, cu stanci galbui sau maroniu deschis care alterneaza cu mici oaze pline de palmieri si in functie de mineralele care ii compun, pot crea un adevarat spectacol coloristic. Drumul spre Nizwa este minunat. Abia ce iesisem din oras ca incepusera sa apara mici turnuri de aparare pe varful fiecarei ridicaturi de deal. Dupa ce am oprit de vre-o doua ori la marginea drumului sa facem poze am observat ca Omanul este realmente plin de tot soiul de fortarete si turnuri de aparare. Asa ca am incercat sa ignoram fiecare semn de circulatie ce ducea spre a nu stiu cata mica fortareata si sa ne concentram spre cele 3, cele mai mari si mai faimoase din regiune. Nizwa, Bahla si Jabreen.

Orasul Nizwa l-am ajuns dupa vreo 2 ore de condus linistit (nu poti merge cu o viteza mai mare de 120 km/h deoarece exact asa de multe puncte de control se aflau si dealungul autostrazii si am observat ca si politia era mereu prezenta)

Am parcat in fata unei porti imense care ducea spre interiorul orasului vechi. Urcand cele cateva trepte imaginatia chicoteste cu ce anume se poate afla in spatele portii dar cand ochiul zareste adevarul, raman pietrificata cu un zambet imens… nu pot sa cred… in spatele portii se afla “tara” lui Sindbad exact cum a fost descrisa de povestiile Șeherezadei. Un adevarat bazar plin cu arginatarii, pietre pretioase si obiete din lut. Iti vine sa cotrobaiesti peste tot, lazi cu giuvaieruri sunt imprastiate prin curte, incaperi scunde unde intregul plafon este agatat de lampi fermecate si bineinteles si nelipsitul khanjar o sabie curbată scurtă în forma literei "J" care seamănă cu un cârlig, tapeteaza peretii micilor manufacturi.

Dupa ce trecem prin souk ajungem si la intrarea in Fort. Din afara are o forma rotunda dar in interiorul sau designul lui este exceptional… exceptional de sadic ar putea spune unii – peste tot sunt creneluri in spatele carora se pot ascunde puscasi sau arcasi, peste tot sunt usi false care duc nicaieri, fantani inselatoare si cele mai perverse forme de aparare in turnul central sunt trapele in care cadeau armatele atacatoare, dar si gaurile din tavan prin care putea sa curga apa clotita sau sirop clocotit de curmale!

La doar 30 km departare ne apropiem de a doua fortareata Bahla - cea mai mare din Oman. Aici suntem aproape singurii turisti si ne plimbam in liniste la umbra curtilor interioare si prin camerele intunecate… acum inteleg de ce au avut doar ferestre foarte mici pentru a nu lasa soarele arzator sa patrunda prea mult in camere. Camerele sunt inguste dar inalte asa ca aerul cald se poate ridica, la nivelul pamantului ramanand racoros.

Transpirată si obosită de la căldura de afara abia că mai am chef de vizită, dar cel de-al treilea fort este cel mai frumos… Jabreen Castle mai mic decat celelalte doua este construit in stilul Alhambrei – plafoanele castelului sunt decorate cu picturi și inscripții în stil islamic, ușile sunt frumos sculptate iar la ferestre cu girlande si mici balcoane ornamentale. Unele camere sunt mobilate si asftel zăbovim cateva minute incercand sa ne reintoarcem in timp…

Pe drum inapoi, muntii care azi dimineată păruseră prietenosii au luat acum forme cu adevarat infricosatoare, maroniul a devenit acum gri si chiar negru si norii care s-au adunat deasupra lor nu prevestesc nimic bun… si dintr-o data incepe sa plouă, asa imi imaginez eu ca ar fi fost potopul, la inceput cu picaturi cat mingile de pingpong care cand lovesc asfaltul infierbantat suiera si explodeaza si dupa cateva minute, ce mai, toarnă cu găleata... o ploaie nemaivazută… localnici trag pe dreapta, pe autostrada nu mai circulam decat noi in pas de melc… si eu ma gandesc “ia uite ca omanilor le e teama sa circule pe ploaie, ca nu sunt obisnuiti” dar ei coboara din masini si stau asa in mijlocul ploii… să o simta, unii intind mainile spre cer si se bucura ca si copii cand primesc un cadou deosebit… ah, v-am spus deja ca uneori am impresia că am puteri magice!

---

VIZUALIZĂRI: 5590 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI