Istorie si armonie

TIPĂREȘTE

La sfârşitul lui aprilie 2009, profitând de o zi frumoasă, ne-am hotărât să părăsim litoralul şi călătorind prin munţii joşi caracteristici provinciei Castellon, am ajuns într-o localitate de vis, o localitate încărcată de istorie, cu străduţe şi clădiri de o frumuseţe aparte, orăşelul Morella, adunat şi înghesuit pe vârful unei stânci cu altitudinea de 1072 m.

Am fost impresionat de îndată ce am zărit acest orăşel, de la mare distanţă, din goana maşinii. Am făcut atunci o mulţime de fotografii ştiind că aveam în faţă ceva unic, lucru confirmat mai târziu, când am citit mai ales despre istoria cetăţii. Şi ce istorie!

Au fost găsite în zonă vestigii istorice care atestă pe aceste teritorii succesiunea unor populaţii cum au fost ibericii, grecii, romanii, popoarele migratoare care veneau din nordul Europei şi nu în ultimul rând berberii, popor musulman venit din Africa şi care, în cei aproape 800 de ani de stăpânire a teritoriilor actuale ale Spaniei şi Portugaliei şi-au pus atât de adânc amprenta pe cultura şi civilizaţia spaniolă.

Informându-mă atât cât am putut şi cât am avut timp la faţa locului dar studiind şi datele istorice găsite cu ajutorul internetului, am putut să-mi fac o imagine a ceea ce s-a întâmplat aici de-a lungul timpului...

După greci pe timpul cărora dezvoltarea oraşului luase amploare, orşul Morella a fost disputat de cartaginezi şi romani, cei din urmă câştigând şi anexându-l provinciei Tarragona, provincie care-şi păstrează şi azi numele şi care se găseşte în sudul comunităţii Catalonia, având un teritoriu mai restrâns decât atunci.

După sute de ani de dominaţie romană, localitatea a fost cucerită de berberi în anul 714 când au rebotezat-o Maurela.

Marele Cid a reconstruit cetatea şi în 1084, comandând o oaste în slujba lui Yusuf ibn Ahmad al-Mu'taman ibn Hud, conducătorul berber al Zaragosei, l-a învins pe Sancho Ramírez de Aragon în bătălia de la Morella. Sancho Ramírez a cucerit până la urmă Morella în 1117, dar a pierdut-o la puţin timp după aceea în faţa berberilor. Abia în 1232 a fost recucerită de ,,spanioli”, mai întâi Blasco de Aragon şi apoi în 1239 de regele James I de Aragon.

În secolul XVIII, cetatea a devenit centrul militar şi politic al districtului. În timpul războaielor cu Napoleon, locuitorii Morellei au luptat împotriva invadatorilor, localitatea fiind în cele din urmă adjudecată de Spania. Mai târziu, în secolul XIX, aici a fost constituit comandamentul forţelor lui Ramon Cabrera – un general spaniol fanatic, care a conspirat la asasinarea lui Ferdinand al VII-lea.

Mai aproape de zilele noastre, generalul Franco a cucerit oraşul în 1938, către sfârşitul războiului civil spaniol dar gherilele republicane au continuat să se adăpostească în munţii înconjurători şi să acţioneze de acolo până în 1956.

Ca şi în cazul altor oraşe mici spaniole, odată cu dezvoltarea industrială a ţării, populaţia a migrat către marile centre economice prin anii 60 şi 70, fapt a cărui consecinţă se poate observa şi astăzi, când aici mai locuiesc cam 3000 de oameni.

Fiind o localitate plină de vestigii istorice, Morella este o destinaţie turistică foarte importantă a comunităţii, fapt care a dus la dezvoltarea hotelurilor şi restaurantelor. În afară de turism şi comerţ, localnicii se mai ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. Produsele agricole de aici dar şi preparatele de carne pregătite prin metode ecologice, sunt gustoase şi foarte îmbietoare ca aspect şi miros şi credeţi-mă că le-am încercat. Magazinele de profil îşi expun marfa aşa cum poate doar turcii mai ştiu să o facă. Totul este bine aşezat într-un carusel de forme şi culori (ca să nu mai vorbesc de mirosuri) care îţi stimulează toate simţurile. Un bun obicei al locului, permite clientului să guste gratuit produsul înainte de a-l cumpăra. Fotografiile vor vorbi mai bine decât reuşesc eu să o fac prin intermediul tastelor calculatorului.

Zidurile oraşului încă se înalţă semeţe şi foarte bine conservate, având o lungime totală de 2,5 km şi şapte porţi, înconjurând total vechea aşezare. Mie zidurile mi s-au părut foarte înalte, fiind impresionat şi de turnurile care străjuiau marile porţi. Porţile sunt cu adevărat impunătoare şi te duc cu gândul la trecutul zbucimat şi chiar glorios al urbei. Aproape de intrarea principală de află Piaţa San Miguel, şi Turnul de San Miguel.

Străzile sunt pietruite impecabil contribuind la imaginea de localitate istorică. Pe alocuri sunt marcate cu vopsea locurile de parcare. Nimeni nu parchează în altă parte. Ordinea şi curăţenia domnesc peste tot. E o bucurie şi o desfătare să te plimbi printre clădirile vechi dar foarte bine întreţinute. Străzile comerciale dar şi cele turistice cu restaurante şi hoteluri au un aer aparte. Din loc în loc întâlneşti mici piaţete unde îţi poţi petrece timpul admirând împrejurimile şi ,,respirând” istorie în linişte. Pentru că aici e multă linişte. Când am fost noi în aprilie, erau foarte puţini oameni pe străzi.

Nu am reuşit să vizitez castelul Morellei aflat pe înălţimea dominantă a urbei şi construit de arabi în secolul XIII. Când am ajuns noi era închis şi nu am aflat de ce, mai ales că ştiam că se poate vizita până pe la ora 19.00. Am văzut însă apeductul, lucrare de artă de mare valoare şi care s-a păstrat foarte bine.

Nu departe de castel, într-o piaţetă mai largă, se află un ceas solar de dimensiuni mari, foarte interesant. Tot acolo se găseşte şi Turnul del Consell.

Cel mai mult mi-au plăcut însă bisericile. Între aceste opere de artă se distinge de departe Biserica Gotică Santa Maria la Mayor cu o arhitectură ,,grea” şi impunătoare în faţa căreia rămâi fără cuvinte. A fost construită în perioada 1273-1330. Arcadele multiple şi masive, clopotniţa înaltă şi statuile exterioare, extraordinar de bine lucrate şi păstrate, te fac să meditezi minute în şir în faţa minunăţiei. Ce artişti au trăit pe aceste meleaguri acum 700 de ani! Şi în ce condiţii au lucrat! Ce unelte rudimentare au folosit ca totuşi să dea naştere la o aşa capodoperă! Şi ce sacrificii or fi făcut!

În localitate sunt şi câteva muzee pe care însă nu le-am vizitat. Acestea sunt: Museo Tiempo de Historia, cu vestigii ale istoriei cetăţii, Museo Tiempo de Imagen, care expune colecţii de fotografii vechi ale oraşului şi regiunii şi Museo Tiempo de Dinosaurios, cu expoziţii de oase şi schelete de dinozauri descoperite în regiune.

Cam la 24 km distanţă de zidurile oraşului, localnicii au construit Sanctuarul din Vallivana închinat Fecioarei Maria. În secolul XVII când epidemia de ciumă care făcea ravagii în toată Europa a afectat grav şi Morella, populaţia a adus statuia Fecioarei în oraş, organizând procesiunile chiar pe străzi. Se spune că epidemia a încetat la foarte scurt timp. Drept recunoştinţă şi în amintirea acelor zile, astăzi se organizează festivalul Sexenni, din şase în şase ani, în luna August şi durează 9 zile. Ultima dată a avut loc în 2006. Este un festival de mare amploare şi chiar mi-ar fi făcut plăcere să văd şi să simt ce se întâmplă acolo. Am mai participat la câteva fieste în diferite alte localităţi din această frumoasă ţară şi ştiu că ibericii nu se dezmint atunci când organizează un eveniment fie el chiar şi de nivel local.

Un obicei împământenit la ei pe timpul sărbătorilor şi observat de mine în mai multe rânduri, constă în scoaterea pe străzi a păpuşilor gigantice pe timpul paradelor. În cazul Morellei, aceste păpuşi, până la o viitoare defilare, sunt expuse în holul mare al primăriei. Cred că era şi singurul loc unde puteau fi adăpostite, păpuşile fiind aşa cum o să vedeţi şi în fotografii, foarte înalte, undeva peste 4 m. Clădirea primăriei este de asemenea foarte veche dar bine întreţinută, fiind construită între anii 1360 şi 1420.

Morella este plină de flori. Multe se găsesc în ghivece aşezate pe lângă intrările clădirilor sau la balcoane. În majoritatea lor, clădirile au 1-3 etaje sau sunt terasate şi au balcoane. În general, balcoanele nu sunt închise şi au balustrade negre din fier.

Poziţia impunătoare a orăşelului îţi permite să vezi toată zona înconjurătoare pînă la mai mulţi km depărtare. Undeva, la orizont poţi observa câteva rânduri de centrale eoliene, dovadă a persistenţei şi puterii vânturilor pe aceste meleaguri pitoreşti.

În apropiere curge râul Bergantes şi ceva mai departe râul Ebru. Accesul către Morella se face prin pasul Torre Miro aflat la peste 1250 m altitudine şi pasul Querol, situat la peste 1000 m altitudine. Şoselele de acces sunt de foarte bună calitate şi au foarte multe serpentine. În anumite locuri sunt cam înguste dându-ţi ceva emoţii, mai ales când te întâlneşti cu maşini mari.

Dacă paşii vă poartă pe aici prin apropiere, nu ezitaţi să vizitaţi Morella. Chiar merită! Parcă ar fi desprinsă dintr-un basm... dacă nu o vezi nici nu crezi că există!

---

VIZUALIZĂRI: 2783 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI