Moraitika, Corfu - un loc unde m-as reintoarce oricand cu placere!

TIPĂREȘTE

La Moraitika am ajuns dupa un drum lung de circa 17-18 ore facut insa cu un autocar mult mai confortabil decat cel cu care in iunie fusesem in Thassos… Din portul Kerkyra, de la ferry-boat doua taxiuri ne-au preluat spre locul de cazare din localitate, circuland pe o sosea stramta, relativ aglomerata, sosea ce coteste pe malul marii prin mici localitati aflate pe o distanta de circa 17-20 km intre Kerkyra si Moraitika.

Inceputul nu a fost prea favorabil ca imagine insulei, soseaua era un pic cam neintretinuta, in marginea capitalei zareai “ceva” gunoaie si cladiri cam neingrijite. Treptat insa in peregrinarile ulterioare ne-am invatat si adaptat la atmosfera corfiota si astfel am ajuns sa indragim pentru totdeauna insula de smarald.

Moraitika este o localitate turistica aflata pe coasta estica a insulei Corfu, ceva mai in Sud si avand in dreptul ei “peste” marea Ionica, Grecia continentala. Moraitika este formata din doua parti distincte - zona turistica si satul vechi, legat de zona mai noua direct din sosea printr-un urcus abrupt, intorteocheat si ingust.

Daca ar fi sa scriu doua impresii personale si reprezentative despre Moraitika in perceptii care vor ramane permanent in amintirea mea (acestea sunt poate aparent banale dar extrem de placute) as descrie dangatul clopotelor bisericii satului vechi, un sunet placut, cald care ne amintea ora la care ne aflam si traseul perfect al avionelor care zburau deasupra marii (vizibil din balconul camerei) si care se indreptau spre micul aeroport din Kerkyra, avioane destul de mari, pline cu turisti si care aterizau aproape din 10 in 10 minute indiferent de conditiile atmosferice e drept de cele mai multe ori foarte bune!

Nu pot uita insa cum intr-o seara, dupa o furtuna apriga, printre fulgerele care brazdau cerul infingandu-se in mare si pe un vant puternic, micutele avioane veneau in continuare spre aterizare ca albinele la stup... M-am rugat atunci ca aterizarea lor sa se desfasoare cu bine si am admirat maiestria pilotilor.

Moraitika nu este o statiune deosebita, nu se remarca prin ceva anume dar are totusi un farmec propriu. Se intinde de-a lungul soselei care strabate zona venind de la Kerkyra si coborand spre Sudul insulei spre Mesonghi pe aprox. 1,5 km, avand pe cele doua parti ale drumului nenumarate magazine de toate felurile, taverne, pub-uri, cofetarii si patiserii, magazine cu suveniruri, centre de inchiriere masini, motociclete, biciclete…, servicii medicale… Este o zona destinata in general oamenilor mai linistiti, trecuti un pic de prima tinerete dar si tinerilor, e o localitate unde cred ca te poti odihni in voie departe de tumultul statiunilor din Nordul sau Vestul insulei pline de turisti occcidentali pusi pe distractii, betii si nopti pierdute.

In Moraitika ai sa intalnesti totusi turisti de toate varstele, cupluri de tineri dar si de oameni mai in varsta, de toate nationalitatile, multi germani, polonezi, englezi, francezi dar si cativa romani, e drept foarte putini. Seara este o forfota permananta pe cele doua parti ale soselei, o animatie deosebita insotita de luminile multicolore ale magazinelor si tavernelor. Lumea e relaxata, lejer imbracata si isi cauta un loc de petrecere a serii. In cursul zilei pana pe la ora 20, in seara nu vei gasi insa prea multa agitatie si o buna parte din taverne si terase sunt inchise. Totul se animeaza insa spre seara, mai tarziu cand peste tot rasuna cantecele grecesti (uneori live) sau concursurile de karaoke.

Moraitika incerca astfel sa multumeasca toate gusturile celor care o viziteaza, imbinand clasicele taverne grecesti pline cu flori, cu pub-urile englezesti sau cluburile germane unde se vizioneaza meciurile de fotbal ale marilor competitiilor europene ale echipelor de club.

Am avut aceasta experienta atunci cand, intr-o “mare” de turisti germani am vazut un meci al unei echipe nemtesti cu una romaneasca. Germanii stateau neclintiti aproape fara sa se miste si fara reactie, band bere, acel Mythos rece in celebrele halbe scoase inghetate in aburi reci din congelatoare. Doar noi am mai comentat un pic mai agitati fazele meciului ceilalti priveau fara vreo exprimare a sentimentelor, meciul de fotbal in derularea lui…

Prezenta masiva a nordicilor se vede si pe plaja din Moraitika! Plaja, destul de lunga si in multe parti si ceva mai lata nu a fost prea mult pe gustul meu… Nu prea ingrijita acum la sfarsit de septembrie cu multe mucuri de tigari ramase in amestecul de pietris cu nisip in urma lungului sezon turistic, cu sezlonguri pe care le plateai e drept cu cativa euro, compensa insa cu o apa calda, clara, limpede, destul de mica ca adancime pana departe, dar mai ales cu un nisip fin fara urme de pietricele pe fundul acesteia... Pe mal, multimea tavernelor si a locurilor de distractii, multe pentru sporturile nautice, iti oferea pana seara tarziu nenumarate posibilitati de a te distra. Pana tarziu in noapte se auzeau muzicile imbinate alte tavernelor de pe plaja…

Revenind la Moraitika am remarcat faptul ca, contrar vestilor proaste despre posibilul faliment al Greciei, acolo toata lumea, dar mai ales corfiotii erau extrem de relaxati. Poate era doar o aparenta! Traiul aproape exclusiv din turism si viata in natura (cules maslini, vita de vie, pescuitul) … isi spun cuvantul! Nici un semn vizibil nu arata vreo urma de criza care sa afecteze in primul rand turismul! Amabili, zambitori, dispusi a dialoga orice cu tine corfiotii parca asteptau doar un mic semn sa te salute. Te intrebau de unde esti si iti raspundeau cu un “multumesc” un “buna ziua”sau un “la revedere” intr-o limba romana cu accent grecesc. Efortul de a invata si de a saluta pe toata lumea in limba sa natala este de admirat… Te simti un pic de-al locului si comunicarea este perfecta. Vreau sa le multumesc pentru senzatia de relaxare pe care ti-o transmit.

Amabili, receptivi, rabdatori nu ni s-a intamplat pe nicaieri sa auzim la vreun localnic un ton rastit, ridicat, lipsit de respect! Doar dialogul dintre ei extrem de rapid si greu de urmarit te obosea poate putin. Eu ii admir pentru asta si cred ca noi avem mult de invatat din felul acesta de a fii, din acesta atitudine fata de straini, fata de clientii tai.

Am fost surprins sa constat ca preturile din magazine (indiferent de tipul acestora) nu erau mai mari fata de cele din vizitele anterioare facute in alte zone ale Greciei. Vizibila era cresterea pretului la benzina de 95 ajuns pe insula la 1,78 euro/litru. Alimentele principale insa (paine, branza, conservele, sucurile., maslinele, uleiul de masline, bomboanele, ciocolata, apa minerala…) dar si berea, suvenirurile de tot felul erau cam la fel cum le stiam din iunie din sejurul facut in Thassos. Poate Metaxa si ouzo sa fii crescut putin…

Nici la taverne nu am remarcat preturi mai mari - berea Mythos era intre 2-2,5 euro excelent servita iar felurile de mancare principale erau intre 6-10 euro portia. Peste tot trona pita gyros (exceptionala la gust) la preturi de 1,7-1,8 euro portia. Inghetata de aromele la banalul cornet vafa era de 1-1,5 euro cupa imensa pusa cu multa darnicie dar si cu un gust trasnet! Am luat la pachet baclavale uriase dintr-o cofetarie, erau insiropate si cu nuca de-ti lingeai degetele cu 1,8 euro bucata (compar pretul cu cel din cofetariile noastre). Nu am platit mai mult nici la numeroasele mese luate in tavernele din Moraitika pentru trei persoane fata de iunie in Thassos (in functie de ceea ce comandam nu am platit per total mai mult de 30-40 euro pentru un fel principal si bere). Am remarcat totusi fata de celelalte zone vizitate in Grecia ca din partea casei asa cum am fost invatati (ce sa-I faci!), oferta era ceva mai… ”subtire”. Totusi de fiecare data am primit fie cate un pahar de uzo, cu gheta, sau o mica prajiturica insiropata. Intr-un singur loc nu ni s-a oferit nimic din partea casei dar acolo in schimb portiile au fost mai mari si gustoase.

Peste tot in localitate ca dealtfel in toata insula, magazinele sunt pline de celebrul lichior de koumkouat sau cu bomboane, jeleuri, fructe confiate din acest tip de citrice descoperite pentru prima data de mine abia aici in insula! Mie mi-au placut mult si ca atare mi-am procurat mici rezerve pentru acasa si drept cadou pentru intoarcere.

Dintre toti cei intalniti acolo, localnicii corfioti cei mai prietenosi si mai dragi ne-au fost cei de la “celebrul” magazin Coop despre care s-a mai scris pe acest site, magazin situat in apropierea vilei Fire-Fly unde ne-am cazat. Nu pot sa nu scriu despre ei! Amabili, prietenosi inca din prima zi de cum am intrat acolo, atat Nastasia casiera magazinului cat si Alex cred ca responsabilul acestuia nu au stiut ce sa faca sa ne simtim mai bine! Nastasia se emotiona aducandu-si aminte de buna ei prietena din Romania care vara lucra cu ea, iar Alex atunci cand ma vedea intrand in magazin ma strangea in brate numindu-ma fratele meu (era totusi mult mai blond decat mine) si nu stia ce sa-ti dea sa gusti din raionul de branzeturi si masline… nu puteai sa-l refuzi, cred ca l-am fi jignit. In prima zi cand ne-am cunoscut a fugit la raionul cu vinuri si ne-a dat drept cadou o sticla de vin! Asta in conditiile in care in magazin erau si alti turisti straini! Totul a pus capac cand intr-o zi dupa ce mancasem deja bine de tot la pranz, intrand in magazin sa cumpar cateva sticle de bere, Alex corfiotul a fugit si mi-a adus un sandwich cu cascaval si sunca pe care atunci chiar nu mi-l doream! Nu am putut sa-l refuz asa ca spre satisfactia lui l-am mancat cu ghionti… L-as fi lasat pe un raft pe undeva, l-as fi ascuns poate dar sigur ca l-as fi jignit… Nastasia ne-a invitat intr-o zi la ea acasa la o cafea in localitatea ei aflata la vreo 10 km mai in Sud dar din pacate programele noastre nu au coincis… Gesturi de oameni simpli dar care m-au impresionat… Raman cu un regret intrucat plecarea noastra relativ precipitata cu taxiurile nu ne-a permis sa ne luam ramas bun de la ei. Speram sa revenim insa in insula si sa indreptam un pic lucrurile. Apropo, nu stiu daca aveau vreun interes special in amabilitatea lor fata de noi (nu am cumparat cine stie ce de la ei) pentru ca in magazin erau permanent si alti turisti straini si in afara de faptul ca erau respectuosi si amabili cu ei nu erau insa la fel de calzi ca si cu noi si cred ca la fel se purtau si cu ceilalti romani!

Am vizitat intr-o dupa amiaza si satul vechi… Aflat pe deal la adapostul atacurilor din vechime a piratilor de pe mare, satul foarte mic si vechi de sute de ani este ca mai toate satele grecesti, cu strazi inguste, case de toate felurile foarte mici si vechi dar si mai noi si mai mari, cu taverne intime inchise insa atunci, cu flori, maslini si cu o biserica amplasata parca strategic chiar in centru… Cat timp l-am colindat nu am zarit tipenie de om de ziceai ca esti intr-un muzeu in aer liber nu intr-un sat!

M-a frapat lipsa de grija a localnicilor fata de masinile lor… unele vechi, prafuite de-a dreptul murdare pareau parca a fi utilizate la maximum posibil. Am vazut masini vechi de diverite marci care abia isi mai duceau zilele. Evident erau si multe masini mai luxoase dar imaginea pregnanta este a celor vechi folosite cat timp se putea, multe din ele busite fara ca cineva sa-si faca vreo problema. Lumea circula intens in Corfu si cand spun asta nu ma refer numai la turisti ci si la localnici. Oameni, cred ca trecuti de 80 de ani circulau pe motorete, biciclete, masini mici, camionete, pe orice… E o dezinvoltura de te lasa fara grai dar cu toate astea cat am stat acolo in cele 4 zile in care am circulat cu o masina inchiriata nu am avut nici-o problema de circulatie si nici nu am vazut vreun accident. Noi am inchiriat la sfatul @Krondiei din Brasov (multumesc mult) cu 140 de euro repet pt. 4 zile de la o firma din Moraitika o masina Ford Fiesta argintie, care ne-a fost adusa seara si lasata la vila si a doua zi am constatat ca avea ici colo semne de lovire care ne-au cam speriat. Am sesizat treaba asta dar ne-au zis senini “si … care e problema” si intr-adevar nu a fost nici-o problema!

Nu pot sa nu remarc circulatia extrem de bine organizata cu autobuzele locale prin insula. Autobuzele aratau mult mai bine decat toate autocarele romanesti, circulau destul de des si legau toate localitatile insulei. Multi turisti le foloseau in deplasarile lor pe insula si cred ca erau destul de convenabile ca pret. Cred totusi ca nu-si respectau intotdeauna orarul de mers insa e drept nu a fost nevoie sa utilizam acest gen de transport desi multi turisti calatoreau astfel!

Despre Moraitika ar fi mai mult de scris eu insa am vrut sa redau povestile de suflet, mai omenesti de acolo, o sa revin poate in alte review-uri cu scrieri despre tavernele pe unde am mancat.

In final pot spune ca noi ne-am simtit ca acasa acolo! Este un loc linistit dar in care insa te poti si distra, cu preturi accesibile, sub cele din Nordul sau Vestul insulei si pe care eu il recomand tuturor din toata inima!

---

VIZUALIZĂRI: 11199 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI