GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEChamonix, la poalele Mont-Blancului, a fost unul din obiectivele circuitului despre care povesteam si alta data. Sa fii in zona si sa nu vezi Aiguille du Midi, chiar daca nu calci pe urmele lui 007, inseamna o mare pierdere ca turist.
Norocul nostru la momentul respectiv a fost o vreme superba, un cer senin absolut care ne-a permis sa admiram Mont-Blancul in toata splendoarea lui inzapezita.
Accesul pana la Aiguille du Midi (incepe la 1035 m si se termina la 3842 m) se face cu doua telecabine succesive, de mare capacitate si care urca uluitor de repede, drept care pentru cei care au rau de miscare si de inaltime e o provocare.
Biletul era la acel moment 45 euro ptr adulti si 24 ptr copii, erau inrtr-adevar cozi la bilete si la intrarea la telecabina pe cate trei randuri, dar se mergea repede, nu -mi amintesc sa fii stat mai mult de 20 min.
Atentie, se inchid usile! Cabina porneste cu viteza si in sus!!! inima ne sta in loc, privirile incearca sa cuprinda oraselul care se micsoreaza vazand cu ochii, urechile se infunda si mestecam guma mereu ca sa contracaram efectele urcusului rapid. Jos era soare si multa -multa verdeata, deja de la statia intermediara unde am luat cea de-a doua telecabina zapada stapaneste totul. Odata ajunsi la destinatie adica Aiguille du Midi, panorama alpilor francezi se intinde de jur imprejur. Repet, seninul acelei zile a fost un dar dumnezeiesc, localnicii cu care am vorbit ceva mai tarziu spuneau ca rar se intampla o zi intreaga cu cer absolut senin.
Cat privesti de jur imprejur, ghetari cu crevasele lor, varfuri colorate ca la PhotoShop, pe care cu un ochi in harta si altul in zare, si daca il mai ai ciclopic si pe-al treilea, il proptesti in binoclu, tot feluri de Aiguille-uri: piatra rosie din Masivul Varfurilor Rosii ia fata culmilor Mont-Blancului - Aiguille Verte (4122m), Aiguille du Dru (3754m), les Grand Jorasses ca niste colti mari si cel mai mare... dinte este Pointe Walker (4208m) iar nu Dente du Geant (4013m) chiar daca pe romaneste ii zice dintele gigantului.
Dar n-am terminat: Aiguille du Grepon (3, 502m), Aiguille du Blaitière, Aiguille du Plan. Cu sergentul zece care-i si intrece! Muntele Alb pe romaneste (4810, 9 m) e alb pana aproape in varful sau, dupa care colti mostruosi isi arata griul cariilor certate cu pasta de dinti. Francezii care au in dotare din cele mai vechi timpuri acesti Alpi Penini, nu s-au obosit sa boteze prea poetic stancaraia inconjuratoare, ci asa cum li s-a parut: rose, verte, blanc, plan... noire, convinsi fiind ca daca blanc vezi, alb este.
Turisti in grupuri ordonate ataca treptele teraselor, isi itesc obiectivele dupa te miri ce Glacier, isi infig figurile curioase si uimite in centrul oricarei privelisti posibile. Cred ca in ziua aceea eram vreo 300 (nici o aluzie, ca am ramas in viata toti) de profitori ai celei mai splendide zile, splendide privelisti, splendide ascensiuni. Ce-i drept. copilul meu s-a facut cam verde la fata datorita altitudinii si s-a intins pe terasa sa-si revina. Moment in care o japoneza s-a impiedicat de el si a crezut ca datorita ei a ajuns copilul tavalit pe podeaua de lemn si gata sa verse. Astfel ca am avut parte de o lunga repriza de scuze, plecaciuni si gesticulatii din partea doamnei care nu intelegea ca nu e vinovata ci ca putea chiar sa devina victima. Ca sa-mi impac odrasla si sa-i abat atentia de la fiziologia tradatoare am cumparat de la magazinul de suveniruri o marmota din blanita artificiala, marime naturala, genul de jucarie care se baga pe mana si poate fi animata ca la Muppets, dar atat de real imitata incat confuzia era de la sine inteleasa. Bagata pe mana si invelita cu un sal, cu labutele miscand si boticul mustacind, jucaria a fost distractie la coborare, precum si mai departe in autocar, iar acum o frumoasa si amuzanta amintire.
Am privit in toate zarile, cu ochiul liber, cu telescopul, cu camera, am fotografiat si am filmat. M-am umplut de extaz, mi-am jurat sa nu uit si sa revin. Am si acum pe retina imaginea unui sir de 10-12 alpinisti urcand la coarda, spre varful uriasului alb, indiferenti (in aparanta) la dificultatile urcusului. Un lung sir de furnicutze care demonstrau inca o data ca numic nu e imposibil.
Am coborat cam la fel de repede cum am urcat, cam la fel de inghesuiti si cu foamea arzand in stomac. Se zice ca aerul tare face pofta de mancare si ca senzatiile tari o taie. In cazul acesta una din doua n-a functionat.
Sunt o multime de localuri, terase in Chamonix (1035m) unde se mananca in stilul continental occidental dar unde exista si meniu traditional din care nu lipseste "fondue" adica acel amestec de trei-patru branzeturi topite si intrepatrunse fix in fata ta intr-un ceaunel special. Am mancat un meniu fix de trei feluri din care n-a lipsit fondue cu exact 12 euro/pers. Am mestecat si inghitit privind continuu la maiestuasele varfuri si la gigantul Europei, Mont Blanc. Pentru gurmanzi, traditia locului inseamna: fondue, raclette, croûtes, tarte si alte feluri de mancare pe baza de branza topita. Fara sa uitam faimosul farçon: o specialitate pe baza de cartofi razuiti, sunca, prune uscate, struguri, smantana si oua.
Stiam ca a fost gazda jocurilor olimpice de iarna, incepand cu 1924, iar plimbarea la pas ne-a descoperit o suprapunere de stiluri arhitectonice, un melanj de vile, cabane, biserici in stil baroc si capele protestante, cladiri moderne, hoteluri si palate. N-am avut timp sa intram la muzeul alpin sau la centrul de expozitie Tairraz, dar trebuie sa fie ceva si pentru data viitoare, nu-i asa.
Deci, am vazut Mont-Blancul si Chamonix-ul, am fotografiat si memorat tot ce se putea, dar cu sufletul va spun: trebuie sa mergi acolo, sa simti ca muntele aparent supus cu zecile de partii si numeroasele telecabine, gondole si trenulete, ramane la fel de salbatic in frumusetea sa, la fel de imaculat, la fel de atragator...
Trimis de TORA INGRID in 18.05.10 22:29:20
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (TORA INGRID); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Multumim pentru minunatul review,ne faci sa ne dorim cu tot sufletul sa ajungem si noi pe acolo! Un vot mare din partea mea!
Rog așteptați...
Frumoase locuri, frumoase impresii.
Telecabina nu are nici un stalp intermediar, e doar cablu de jos pana sus. Pentru anul 1957 cred, e o minune. Traseul telecabinei trece peste tunelul Mont Blanc, o alta grozavie. Trecerea prin tunel se taxeaza corespunzator (40 euro). In banii astia primesti un pliant si 2 sticle de apa plata. Viteza maxima prin tunel 70 km/h.
De sus de la Aiguille du Midi se poate trece cu o gondola formata dintr-un grup de trei cabine de cate doua locuri in partea italiana la Helbroner Point , peste Mer de Glace. E chiar mai tare decat urcarea.
Are dreptate @tora ingrid vremea e tot secretul excursiei reusite. Felicitari!
Am calatorit si eu pe Mont Blanc cu ajutorul frumoaselor tale impresii. Felicitari! Superb!
@piti, am si postat fotografia cu cele trei gondole, chiar daca n-am calatorit cu ele, nu le poti face pe toate intr-o zi. Multumesc de completare, esti mereu pe faza.
Acum am reusit sa vad si pozele. Superbe, ce n-as da sa ajung acolo sa fac si eu astfel de poze. Te-as fi votat si pentru poze, dar nu mai pot. Felicitari!
unul din putinele review-uri care m-au incantat in mod deosebit,pozele sunt superbe.
Un vot!
iata din nou am onoarea sa bifez bonusul binemeritat, Tora nu stiu daca ti-am mai spus pana acum, este o incantare pentru mine sa-ti citesc impresiile, felicitari!
Am atasat aceasta melodie sper sa o gasesti potrivita!
Multumesc wm13 , exact la JMJ ma gandeam si eu, cred ca e cel mai potrivit .
Superb! In sfarsit citesc un review de care imi place mie. nota 400. Bravo, felicitari.
Dupa cum spuneam in alte ecouri, traseul din concediu de anul acesta va fi prin Elvetia si vrem si strabatem macar acest tunel si sa ajungem in Franta la Chamonix. Spun macar pt. ca avem un copil de sub 2 ani si nu stiu daca putem urca pe munte cu el. Vom vedea.
Cu biletul de la telecabina cum e? trebuie rezervare? Eu asa am citit. Sau numai in anumite perioade?
prefer marea in locul muntilor..dar pozele tale si descrierea atat de frumoasa a acestor locuri m-au pus pe ganduri. Felicitari si max. de puncte !
@tora ingrid: te invidiez, ce vreme buna ai avut! noi nu am avut noroc de ea, in nici una din zilele cat am stat prin Chamonix! Ai scris tare frumos.
@alina morar: merita sa ajungeti aici, nu trebuie sa va faceti griji pentru un copil de 2 ani - daca nu e foarte foarte sensibil, nu ar trebui sa aveti nici o problema.
Si chiar daca nu veti urca cu el pe munte - desi ar fi pacat! - tot ii va placea sa se plimbe prin Chamonix. Oraselul e superb.
Copilul meu avea 10 luni cand am mers la Chamonix. Medicul ne-a spus ca nu este recomandat sa il ducem la mai mult de 2000 m altitudine. Noi am fi vrut sa trecem cu cabina in Italia, la Helbroner, dar pentru binele lui am reusit sa ne abtinem (cu greu! ). Asa ca am mers cu copilul numai cu trenuletul pe Montenvers, la Mer de Glace, iar aici am coborat cu totii in pestera de gheata. Si a fost o excursie foarte placuta! Parca am pus si eu poze pe aici, din "expeditie"
Copilul n-are nici o treaba, doar ca nu stiu cata rabdare va mai avea pe drum in masina. Noi l-am dus anul trecut in Dolomiti si la peste 2000m, dar nu a avut nimic.
Eu ma refer la trasee sau drumetii pe munte. Am vazut ca este ceva suport ca un rucsac pt bebe, in Austria, aici nu am vazut, dar nu cred ca ar mai sta el in asa ceva, nici in carucior nu mai vrea demult, si cred ca ar fi riscant sa fuga el pe creste si pe alte stanci.
Vom vedea. Ar trebui sa-l leg de mine, face numai ce vrea, deocamdata.
Multumesc de sfaturile pe care mi le-ati dat.
Noi am cumparat un astfel de rucsac chiar din Chamonix, altfel ne-ar fi fost imposibil sa ne plimbam o zi intreaga - mai ales ca spre Grota de Gheata nu aveam ce cauta cu un carucior...
Acum desi e off topic, si baiatul meu desi nu a mai stat in carucior de ff mult timp, acum l-a redescoperit si e mai mult decat incantat de el, numai asa s-ar plimba.
Poate si al tau ar fi de acord sa stea in acel rucsac (eventual sa faci o proba inainte de a da atatia bani pe el). Succes!
Review-ul tau imi place foarte mult, parca m-as fi uitat la un film! Iar tonul usor glumet, usor exaltat cred ca se potriveste intru-totul cu entuziasmul descoperirii Mont-Blancului, cu tot ceea ce-l inconjoara si-l face unic. Mai vin in plus fotografiile facute cu gustul unei adevarate artiste, pentru care tin sa te felicit! Inca un vot binemeritat!
Si iata votul cu nr. 15. O frumusete de review pe care l-am citit pe nerasuflate. Pozele sunt si mai si. Felicitari!
Un vot din toata inima pentru frumusetea descrierii si pentru ca mi-ai rememorat o experienta traita de mine. Noi am fost pe Aiguille de Midi la un an dupa tine in august 2006 dar n-am avut norocul tau.
Vremea la Chamonix era splendida, cu soare si cum am trecut de prima halta Plan de l’Aiguille la 2317 m, cerul s-a innorat, cabina a inceput sa se balanseze sub rafalele de vant si am ajuns in varf in mijlocul furiilor naturii deslantuite. Pe undeva a fost interesant, simtindu-ne aparati de constructia solida a casei telecabinei dar in momentul in care am iesit afara pe o pasarela am simtit cum ma smulge vantul (un asemenea vant am mai intalnit pe Etna despre care am mai scris) si pentru cateva secunde inima a luat-o razna zbatandu-se in piept, am simtit lipsa aerului dupa care imediat s-a produs adaptarea.
Monitorul statiei nu ne-a lasat sa stam mai mult de douazeci de minute desi erau cafenele, restaurante si artizanate cu amintiri in care-ti puteai pierde timpul si practic prin supraveghetori a urmarit evacuarea rapida a celor cativa zeci de turisti. Au avut dreptate.
La intoarcere cabina se clatina dn tatani si geamurile s-au acoperit rapid cu mazariche. In Chamonix, cald, senin, niciun semn al urgiei de sus. Ne-am scos parleala intrucat in cadrul aceleasi excursii in Elvetia, am urcat cu trenul cu cremaliera pe un timp superb pana la Jungfraujoch de 3571 m pornind dintr-o statiune superba Interlaken. Postez si eu cateva poze sa vedeti cum arata muntele pe furtuna.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2017 Mont Blanc, un vis împlinit! — scris în 25.12.17 de scoty din RO - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Lumea Albastra a Ghetii - Mer du Glace - Ice Cave — scris în 25.10.17 de mecut din PLOIEșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Inegalabilul Aiguille Du Midi — scris în 10.08.17 de mecut din PLOIEșTI - RECOMANDĂ
- Feb.2015 Ski la Chamonix Mont Blanc — scris în 03.03.15 de negoita* din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2012 Mont Blanc - visele devin realitate — scris în 25.09.14 de andreip2 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2012 Aiguille du Midi - Dincolo de nori — scris în 04.10.12 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2011 Cu trenul de la Chamonix la Montenvers-Mer de Glace — scris în 07.02.12 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată