Monachil - cum arata vara cea mai sudica statiune de ski din Europa

TIPĂREȘTE

Pana acum doua saptamani nu stiam ce inseamna Monachil.

In cele cateva luni in care am planificat calatoria in Spania pentru noi patru, cautasem pe airbnb.com, housetrip.com, booking.com si hostelworld.com, cele mai placute, racoroase (cu aer conditionat si piscina), cu wireless si parcare dar si ieftine locuinte din care sa ajungem usor sa vizitam ceea ce insemna Spania pentru orice turist incepator in aceasta tara, privitor de documentare si cititor de bloguri de turism. Multumesc pentru multele ponturi utile aici, blogurilor www.imperatortravel.ro si www.travelgirls.ro.

Criteriile mi-au fost date peste cap cand am gasit casa Katherinei, pe airbnb si asta dupa ce vazusem si cantarisem obiectiv, probabil sute de case pe site-uri. Cred ca si daca ar fi costat mult mai mult pe noapte, tot as fi sacrificat orice alta placere de vacanta ca sa stam acolo. E sentimentul acela de apartenenta fara dubii de la prima vedere, de care avem atata nevoie cand facem alegeri in viata, indiferent de ce natura ar fi ele, dar pe care din pacate, il simtim atat de rar.

Casa, pe harta, era un pic cam departe de Granada si poate baietilor nu le-ar fi convenit sa nu poata iesi seara in oras. Nu prea avea wireless si (Doamne!) nici aer conditionat si probabil toti ai mei din dotare, rai de caldura, s-ar fi enervat cumplit, cu atat mai mult cu cat pe mine, pentru ca sunt mama, nu m-ar fi putut critica pentru nesbuinta alegerii.

A... si ca sa asigur pe deplin enervarea completa a tuturor membrilor familiei, casa asta nu avea nici loc de parcare.

Dar in ea am stat doua seri continuate cu doua nopti si ziua dintre ele. Si nu incep sa povestesc despre cele 18 incantatoare, coplesitoare, de neuitat zile in Spania nici cu Barcelona, nici cu Madridul, nici cu Valencia ci... cu Monachil, un loc despre care acum doua saptamani inca nu stiam chiar nimic.

Veneam dupa o zi petrecuta pe sosele de coasta mediteraniana incantatoare de la Valencia la Murcia si apoi la Granada. Am ocolit orasul pe centura, pentru a nu ne strica surpriza de a doua zi, cand urma sa il savuram pe indelete. Monachil era la doar 8km distanta dar am ratat intai intersectia spre Sierra Nevada, am consultat hartile, am intrebat localnicii sau turistii - in Spania sunt aproape la fel de multi (in aceste vremuri de criza numai in iunie au fost 6 milioane de turisti, in iulie-august sigur erau mai multi). Ne-am intors, am nimerit intersectia dar am gresit localitatea pentru ca Monachil e un Pueblo (sat), un Barrio (cartier) si o statiune de ski.

Casa ne astepta in pueblo in timp ce noi o cautam in barrio. Pana am deslusit complexitatea problemei, se facuse noapte deja.

Satul arata in lumina artficiala ca o statiune cocheta cu strazi inguste si extrem de aglomerate de masini care se opreau linistite in mijlocul drumului, pentru ca soferii lor, sa poata sta la povesti prietenoase cu pietonii. Nimeni din coloana blocata in urma lor, nu claxona. Cred ca au timp in exces cei din Monachil. Soferul si prietenul pieton isi dadeau mainile intr-un final si coloana se punea in miscare. Dar nu aveai unde parca. Sensuri unice si poduri si multi, multi oameni la plimbare. Nu intelegeam, era ca pe Rambla in satucul asta pierdut in munti. Am parcat complet aiurea blocand un drum ce parea ca se infunda tocmai spre aleea care speram ca e cea de la casa mea de vis.

Vecinii din cartier stiau de Kathy si de casa ei si se incapatanau mereu sa ne explice ca am gresit iar strada.

Intr-un final am urcat si am urcat si am urcat pe o alee si am ajuns la poarta albastra. Am deschis-o si am intrat intr-un rai flower-power, urcand pe scari albastre si ele, decorate cu scoici pictate.

De sus, de pe munte, peste terasele albe ale casei de la fiecare nivel, se revarsau cascade de cactusi.

La primul si la ultimul nivel, casa asta este sapata in stanca, oferind oaspetilor experienta particulara a locurilor, de a trai in grote.

Zona Granadei, este renumita pentru grotele in care s-au retras mulsulmanii si evreii localnici, dupa recucerirea completa a Andaluziei de catre crestinii spanioli din 1492, dupa mai bine de 700 de ani de dominatie maura. Ulterior, aceste grote parasite, au fost populate de gitanos, cei care au facut Andaluzia renumita in intreaga lume cu ritmurile pasionale de flamenco.

Noi am locuit intre cele doua grote, unde, pe o terasa intermediara s-a construit o cabana mica de lemn, mansardata, colorata la exterior in cele mai vesele si optimiste culori din lume, cu clopotel la usa si pisici prietenoase in apropiere.

Interiorul casei e o incantare. Totul e construit din lemn si decorat cu obiecte traditionale, alese cu grija, imbinand stilul andaluz cu cel ecuadorian. Pentru ca, am aflat de la logodnicul Katherinei, care ne-a intampinat cu amabilitate, ca gazda noastra este din Ecuador, si-a facut studiile in Canada si s-a stabilit in Monachil.

Cabana a fost gandita cu ferestre de jur imprejur prin care, din orice colt al casei, ai o vedere minunata spre valea raului Monachil de-a lungul caruia e construit satul si spre varfurile inzapezite si in iulie-august ale celor mai inalti munti din Spania: Sierra Nevada.

In zona Monachil, mai precis la Pradollano, este cea mai sudica statiune de ski din Europa unde pasionatii acestui sport, poate satui de Alpii Austrieci, se pot bucura pana tarziu, la sfarsit de aprilie, de mai bine de 60de kilometri de partii amenajate. Aici a avut loc Campionatul Mondial de Ski in 1996 si se va desfasura Universiada de Iarna in 2015.

Despre unul dintre putinele festivaluri de muzica swing ce se desfasoara in Monachil, despre unul dintre cele mai spectaculoase trasee de drumetie mountanbike si alpinism din Sierra Nevada si despre un cactus care mi-a spus "la revedere" in felul lui, pe http://www.styledetector. eu/2013/08/monachil-pentru-mine-pana-acum-doua.html

---

VIZUALIZĂRI: 1976 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI