La Molde, pe Drumul Oceanului Atlantic

TIPĂREȘTE

Înainte de plecarea din ţară, citind programul turistic, aflasem că vom străbate Drumul Oceanului Atlantic, dar nu-mi imaginam adevărata lui măreţie şi nici nu-mi închipuiam ce-l poate face să fie cel mai frumos drum din lume.

Părăsind Trondheim, oraş în care am fost şi cazaţi, am continuat în lungul fiordurilor spre Molde. Cum în circuite nu se alege niciodată drumul cel mai scurt, ci acela care este mai atractiv din punct de vedere turistic, ne-am abătut spre Kristiansund. Halsafjord a fost traversat cu ferry, scurt, în numai 20 de minute. Fiind atât de frecvente - chiar şi două în aceeaşi zi - traversările ramificaţilor unor fiorduri nu mai constituiau evenimente notabile pentru noi aşa cum nici tunelurile nu ne mai interesau dacă sunt pe sub apă sau pe sub munte.

Kristiansund este un orăşel de coastă în care am făcut popasul pentru masă, pentru o plimbare pe faleză, precum şi pentru o magnifică panoramă care se deschide din înălţimea unui turn asupra arhipelagului Grip. Format dintr-un noian de insuliţe (mai mult de 80 dacă am reţinut bine), cu un sătuc de pescari aproape părăsit, Grip se află în Marea Norvegiei, la numai 14 km de Kristiansund.

De la Kristiansund, încercând să ajungi la Molde, un alt oraş frumos aflat pe coasta vestică a Norvegiei, nu ai altă cale terestră decât Drumul Atlanticului, un drum faimos, considerat traseu turistic naţional.

Pe o porţiune de 8274 metri, de la Kårvåg (aprox. 30 km sud-vest de Kristiansund) şi până la Vevang (47 km nord de Molde), călătoria pe şosea pare ireală. Din cauza faptului că drumul înaintează chiar pe ţărmul oceanului, parcă sărind de pe o insulă pe alta, se crează uneori impresia că se merge pe apă. Este deosebit de pitoresc acest drum, o suită de poduri, viaducte şi diguri, realizare de excepţie a constructorilor norvegieni, finalizată în 1989. Dacă vă gândiţi la taxele de drum pe care va trebui să le achitaţi aici, aflaţi că nu se mai plăteşte nici o taxă pentru acest drum. Costurile de construcţie au fost amortizate în doar zece ani, cu cinci ani mai puţin decât s-a estimat, datorită traficului mare atât local, cât şi turistic.

Din Kristiansund, printr-un tunel, se ajunge pe insula Averøya. Dacă urmaţi indicatoarele spre Molde, veţi vedea curând inscripţionat "Atlanterhavsveien" - Drumul Atlanticului. N-am reţinut numele tuturor insulelor peste care treceam şi pe care ghida ni le semnala cu conştiinciozitate. Spun doar că Averøya - cea mai mare dintre ele - dar şi celelalte, merită mai mult decât o privire aruncată pe geamul autocarului. Există patru locuri de oprire pentru belvedere, dar cele mai bune erau arhipline când am ajuns noi acolo. Pentru autocar s-a găsit spaţiu de parcare suficient abia la ultimul, puţin cam departe de Storseisundet, cel mai mare şi cel mai spectaculos pod din cele opt care alcătuiesc Drumul Atlanticului. Cu toate acestea, de pe poziţia în care ne aflam, am înţeles de ce i se mai spune "Drumul spre nicăieri". Curbele şi pantele care nu te lasă să vezi dincolo, dau impresia că drumul se termină brusc, urcând spre cer. Am surprins imaginea podului parcă neterminat, dar întregul drum care uneşte insuliţele arhipelagului de-a lungul celor peste 8 km este fantastic doar privit în realitate sau în fotografii făcute de profesionişti.

Regret că prin pozele pe care le ataşez nu voi reuşi să dovedesc decât că am trecut şi eu pe acolo, nicidecum să vă încânt cu imagini deosebite. Din mersul autocarului, prin parbrizul pătat de gâzele strivite şi brăzdat de o fisură stopată la capete, aparatul meu foto a realizat ceva cu totul nedemn de frumuseţea locului. Încerc să compensez această carenţă ataşând un film de prezentare care nu-mi aparţine. Vizionaţi-l pentru că merită!

La adresa theatlanticroad.com/gallery.asp puteţi vedea imagini reuşite de pe Drumul Atlanticului, precum şi alte câteva mici filme. Cele mai spectaculoase sunt cele realizate începând cu a doua jumătate de lunii septembrie când vremea se înrăutăţeşte şi se dezlănţuie furtunile pe mare, iar valurile înalte se sparg de pod şi uneori chiar îl inundă. Se spune că în perioada lucrărilor de construcţie muncitorii au avut de înfruntat 12 astfel de furtuni. N-aş vrea să fiu pe Drumul Atlanticului în vreme de furtună. În luna iulie, apele calme ale oceanului mi-au plăcut la fel de mult. Deşi ni s-a spus că uneori în zonă pot fi zărite balene şi foci, nu speram la aşa ceva şi nici nu am văzut. Păsările în zbor, stâncile spălate de apa rece a oceanului, întinderea de ape, cerul senin şi aerul tare, plus Storseisundet - podul contorsionat, au alcătuit pentru noi un cadru de neuitat.

Bineînţeles că nici aici, în punctul de popas aflat la zeci de kilometri depărtare de prima localitate, nu lipsea magazinul cu suveniruri. Într-un adăpost cu acoperiş de iarbă, specific pustietăţilor norvegiene, amplasate pe butoaie şi pe rafturi simple, de lemn, sunt expuse spre vânzare diverse obiecte între care albume ilustrate şi tricouri imprimate cu cel mai spectaculos pod, Storseisundet, într-o zi cu furtună.

Când am ajuns la Molde încă îmi stăruiau pe retină imaginile fantastice de pe Drumul Oceanului Atlantic, dar m-am bucurat că e destul de devreme pentru a ne permite un tur pietonal, individual, prin centru.

Molde - Oraşul trandafirilor

Mică aşezare cu un important rol comercial încă din Evul Mediu, astăzi un orăşel - port foarte pitoresc, Molde este situat pe o peninsulă care formează în Romsdalsfjord încă două ramificaţii ale acestuia: Fannefjord şi Moldefjord. În acest frumos orăşel, la Quality Hotel Alexandra 4* am fost cazaţi şi noi pentru o noapte (vezi impresii).

Favorizat de amplasarea sa, Molde beneficiază de un climat blând şi de peisaje deosebite. Nenumăratele insule presărate în apele fiordului, crestele îndepărtate ale munţilor care păstrează zăpada chiar şi în luna iulie, orăşelul însuşi deosebit de liniştit, curat şi cu multe flori, au făcut din plimbarea noastră un prilej de plăcute aduceri aminte. Primul lucru pe care ni l-a spus ghida încă înainte de a debarca la hotel, a fost acela că Molde este numit şi "oraşul trandafirilor". Curând aveam să constatăm că, într-adevăr, Molde nu-şi dezminte titulatura. Roşii, albi, galbeni, roz şi în mai multe nuanţe intermediare, trandafirii înfrumuseţau orice colţ de stradă sau de clădire, erau prezenţi peste tot unde se putea planta ceva. În centru, în Piaţa Primăriei, se află o fântână cu statuia în bronz a unei tinere ţinând pe braţe un coş cu trandafiri. Amplasată acolo în anul 1971, lucrarea a devenit simbolul oraşului.

Catedrala din Molde, vizibilă de la mare depărtare datorită acoperişului său portocaliu şi a turnului piramidal înalt, cu ceas, se află pe latura din dreapta a aceleiaşi pieţe.

Fiind destul de târziu când am ajuns noi acolo, sfântul lăcaş nu era deschis, aşadar nu am intrat. Am aflat ulterior că actuala biserică - nu prea veche, datând din 1957 - este a treia înălţată pe acelaşi loc, iar cei care o vizitează pot vedea în interior frumoase vitralii.

Cine ajunge pe faleză şi în port, nu se poate să nu remarce două dintre cele mai frumoase edificii, emblematice pentru partea modernă a oraşului: Aker Stadion şi Rica Seilet Hotel. Cum Hotel Quality Alexandra, cel care ne-a oferit găzduire în Molde, se află în imediata lor vecinătate, nu se putea să nu dăm o raită şi pe acolo.

Bineînţeles că nu am intrat la Aker Stadion, dar am putut remarca frumuseţea construcţiei de granit şi sticlă din jurul unuia dintre cele mai moderne stadioane de fotbal din Norvegia. Deşi Clubul de Fotbal Molde este cu mult mai vechi (fondat în 1911), doar din 1998 beneficiază de Aker Stadion, darul a doi influenţi oameni de afaceri, Kjell Inge Rokke şi Bjørn Rune Gjelsten.

Rica Seilet Hotel este - poate - cel mai frumos hotel al Norvegiei. Cu 16 etaje, cu o formă deosebită, hotelul construit parţial pe apă este situat lângă Aker Stadion, la mică distanţă de Piaţa Primăriei. Amplasarea sa pe malul fiordului mă face să cred că cei care vin la Molde pe calea apelor vor fi impresionaţi cu mult înainte de a debarca în port.

Pentru că aflaserăm că la ultimul etaj vom găsi o terasă de unde vom putea admira şi fotografia împrejurimile, am urcat şi noi cu liftul la etajul 16. Norocul nostru a fost că, spre deosebire de alte hoteluri din Norvegia, Rica Seilet Hotel din Molde nu impune şi validarea cardului de acces în cameră permiţând astfel folosirea liftului doar persoanelor cazate acolo. Barul de la ultimul etaj dă spre o terasă nu prea mare, fără mese şi scaune, cu o vedere superbă spre munţii din jur, mai înalţi de 1000 de metri, încă peticiţi cu zăpadă şi spre apele fiordului din care răsar ici şi colo sumedenie de insule şi insuliţe. Oraşul, portul, precum şi Aker Stadion, se văd foarte bine de aici. La măsuţele din faţa barului, la o bere sau un pahar cu vin, oamenii tăifăsuiesc relaxaţi şi ies din când în când pe terasa pentru a admira peisajul sau vapoarele care sosesc în port.

Cei care petrec mai mult timp în Molde au de ales între mici croaziere pe Romsdalsfjord, uşoare drumeţii montane sau vizitarea muzeului în aer liber Romsdalsmuseet, unul dintre cele mai mari muzee ale Norvegiei, înfiinţat acum 100 de ani. Într-un film documentar am văzut acest muzeu care seamănă întrucâtva cu Muzeului Satului de la noi şi care prezintă case vechi cu toate acareturile specifice unei gospodării tradiţionale, o mică biserică, bărci şi unelte necesare pescuitului, precum şi o presă de ulei din ficat de cod.

Chiar dacă prezintă un interes cultural deosebit, nu pot spune că regret că nu am avut în program şi vizitarea Romsdalsmuseet. În circuitul Scandinavia - Cap Nord peisajele şi natura adevărată erau cele care ne atrăgeau cel mai mult, iar ziua care urma avea să ne ofere din plin momente de satisfacţie din acest punct de vedere.

---

VIZUALIZĂRI: 6960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI