La pas prin Austria cu tabara pe malul lacului Millstattersee

TIPĂREȘTE

In Germania mai fusesem pana la momentul vacantei noastre, doar la Munchen si putin pe langa lacul Konigsee in drum spre Cuibul de Vulturi, dar fiind cazati in Austria si nu in Germania. In schimb, Austria este dragostea noastra. Am descoperit-o acum multi ani si o vreme n-am stiut decat drumul catre ea, in concedii. Putin dupa aceea, cea mai buna prietena a fost detasata la Viena 3 ani si cat a stat acolo am facut potecuta. Acum ne-a mai trecut, dar ramane o destinatie preferata si revenim destul de des, mai lung sau intr-un week-end prelungit.

Am plecat de la Grafenhausen, de la 1100 de m altitudine, dupa 6 zile pline, in care am facut o multime de lucruri despre care puteti citi aici si ne-am indreptat catre a 2-a destinatie din aceasta vacanta si anume Millstatt, o localitate din cel mai sudic land al Austriei, Carinthia (denumirea provine din limba celtica si inseamna “tinutul prieteniei”). Am traversat Germania, am mers din nou pe langa lacul Konstanz, fara sa ne oprim nici de aceasta data, decat pentru cateva poze si o panorama a zonei, am trecut printr-o gramada de tunele, unele cu plata, altele fara, am traversat Austria, frumoasa noastra, trecand prin Fussen, Lofer, Leogang, Saalfelden unde este rodelbhanul care ne place cel mai mult (pista aceea pe care te dai cu un fel de sanie, ca pe tobogan, care este distractia noastra in Austria), prin regiunea Maria Alm, locuri dragi, in care am stat in alte concedii ale noastre in Austria.

Despre Carinthia si Millstatt s-a mai scris, spun si eu doar ca zona, ca toata Austria de altfel, este renumita pentru muntii si lacurile sale, pentru peisajele superbe si mancarurile delicioase si adaug ca lacul Millstattersee este al doilea ca marime din Carinthia, dupa Worthersee, unde am fost cu alta ocazie. Zona are chiar un mini ghid de calatorie asa ca nu mai repet si eu atractiile ci o sa ma limitez strict la ce am facut noi in cele 6 zile.

Si iata ce am facut noi in Millstatt si imprejurimi:

In prima zi am fost in recunoastere, asa cum facem intotdeauna cand ajungem undeva. Am cautat punctul de informare turistica, care era foarte aproape de noi, am identificat plajele publice pe unde voiam sa ajungem intr-o zi pentru ca aveam intrare gratuita pe baza cardului primit odata cu cazarea de la Seemullnerhaus, despre care puteti sa cititi aici si ne-am plimbat prin Millstatt pe jos, de la un capat la altul, descoperind, Biserica si Manastirea Benedictina (foarte frumoasa, asezata intr-un parc, cu copaci extrem de vechi, asa cum o sa vedeti in poze, cu un acces ciudat, din 3 strazi, total opuse si cu o curte mare si frumoasa), magazinele, faleza pe langa lac cu toate casele vechi, cochete, multe transformate acum in locatii de cazare

Jumatate din a 2-a zi am petrecut-o la una din plajele publice, cea vecina cu noi, unde ne-am balacit in apa destul de rece a lacului si am pus tara la cale, lenevind pe gazonul de pe malul lacului. Dupa amiaza ne-am amestecat cu lumea la “zilele orasului”, festival care a avut loc in parcul din fata pensiunii noastre, unde am mancat, am cumparat prostioare, am baut si am dansat. Pozitia centrala a pensiunii in care am stat, Seemullnerhaus, ne-a ajutat foarte mult. Am putut sa ne plimbam in tot orasul, am fost aproape de parc unde au avut loc evenimente, plaja principala era chiar in fata noastra, la cateva minute, magazine, Billa, Spar, farmacie, restaurante.

Pornind din Millstatt catre satul Malta, la aprox 25 de km am fost sa vedem Cascada Fallbach cu o cadere de 200 de m, cea mai mare din Austria. Cascada nu are taxa, se vede de la o distanta mare, dar la baza ei este amenajat un parc pentru copii si nu numai, unde tematica este apa si unde am platit cate 4 EUR de persoana (reducere card) ca sa ne apropiem de baza cascadei. Dar de fapt, ne-am distrat grozav in acel parculet, am incercat toate “jucariile” si din toate la anumite miscari tasnea apa, am gasit o minitiroliana si pentru ca ne incadram la greutatea pe care o suporta ne-am dat si noi, ne-am mai distrat intr-un cort de indieni unde am “chiuit” si am dansat cand pe un picior cand pe altul, spre uimirea tinerilor nostri copii care s-au prins si ei pana la urma in joc.

La sugestia gazdei noastre am dedicat o zi (din fericire a fost singura in care a plouat) distractiei la un hallenbad, care este absolut intotdeauna pe lista cand mergem in Austria. Hallenbad este piscina interioara cu multe bazine si distractii care se gaseste in orice localitate in Austria si Germania, unele mai mari, altele mai mici. Cum gazda noastra ne-a spus ca de curand se inaugurase cea mai mare hallenbad din zona, Drautal Perle, la Spitall an der Drau, la aprox 9 km, am purces la distractie. Am stat acolo toata ziua si nu ne-a parut rau deloc. Tobogan de 60 m lungime, din acela cu timp de coborare, care ne-a tinut tot intr-o competitie, piscine de sport cu 6 benzi, bazine cu apa mai calda, mai rece, mai adanca, mai putin, pentru copii, jacuzzi, restaurant, spatii generoase, ce mai, a fost o zi superba. Trebuie sa mai spun ca o parte din timpul in care suntem in concedii, o dedicam distractiilor. Nu alergam doar de la un obiectiv la altul, ne si oprim in piete sau la terase, ca sa simtim pulsul comunitatii si intotdeauna cautam si distractiile zonei unde dam in mintea copiilor.

La primul nostru sejur in Austria, acum multi ani, am dat in drumurile noastre, intamplator, de oraselul Gmund care este un muzeu in aer liber. Ne-a placut foarte mult atunci si pentru ca acum eram mult mai aproape de el, aprox 18 km, dar, mai ales, pentru ca ne-a fost in drum cand am mers la Cascada Fallbach, am hotarat sa-i mai facem o vizita. Prima data cand l-am vizitat, n-am avut o harta si ne aminteam ca ne-am pierdut pe stradutele intortocheate, asa, fara tinta. La un colt de o astfel de straduta am dat de o pisica despre care am crezut ca este vie. Dar era sculptata acolo in zidul unei case si am sperat s-o gasim, ceea ce s-a intamplat. A fost ca o regasire, asa de mult ne-am bucurat. Oricum, orasul este plin de lucrari din table, fiare vechi, cuie, …tot pozele o sa va spuna mai multe. Ne-am dus acum sa vizitam si muzeul Porsche pe care noi il mai vazusem, dar am mers pentru prietenii nostri. Vis-à-vis de muzeu este un atelier cu lucrari din fiare vechi si in curtea lui sunt expuse creatiile unui autor cu o imaginatie bogata. Dar se gasesc la tot pasul si in Gmund. Chiar la intrare in orasul vechi, pe un deal este Castelul Gmund, care dateaza din secolul al 13-lea si care a tot fost asediat si distrus, ultima data prin anii 1950, el fiind folosit astazi pentru specatcole de teatru pentru copii. Gasiti aici si un restaurant. Dar orasul vechi, Gmund, este o bijuterie in aer liber pe care va recomand sa nu-l ratati.

La cativa km de Millsttat (8) se afla Cetatea medievala Burg Sommeregg, menționată prima data în anul 1237, unde pe timpul sederii noastre a avut loc un spectacol medieval cu cavaleri, calareti, acrobati, mestesugari si domnite (festivalul are loc vara de la sfarsitul lunii iulie pana la mijlocul lunii august). In fiecare an cavalerii isi demonstreaza curajul in cadrul unui turnir traditional pe care noi l-am ratat la mustata. Am ajuns cu 15 minute dupa ce a inceput si nu se mai vindeau bilete. Ne-am asezat la mesele lungi de lemn si am baut un vin fiert si cat am facut asta, n-am ratat nici o ocazie sa ne aruncam cate un ochi de cate ori se deshideau usile de acces spre terenul unde se desfasura turnirul. Spectacolul dureaza 2 ore si cred ca este deosebit. Auzeam muzica, luptele… si ne imaginam cum poate sa fie inauntru.

Cetatea găzduiește astăzi un restaurant cu specific medieval, un muzeu al torturii si acest festival medieval. În muzeul torturii aveți ocazia să faceți o incursiune în timpuri de mult apuse. Pe o suprafață de 400 metri pătrați sunt prezentate metodele de tortură din evul mediu dar eu nici macar nu vreau sa-mi amintesc, dar’mi-te sa mai scriu despre acest muzeu. Am mai vazut muzee ale torturii dar acesta mi s-a parut de departe cel mai infricosator. Este structurat pe 3 nivele, semiintuneric, (sunt luminate foarte bine doar manechinele care simuleaza tortura), este si o muzica specifica pe fundal, sinistra si ea…... nu prea mi-a placut. Nu-mi doresc sa mai intru vreodata.

La Festivalul Medieval din cetatea Sommeregg aproximativ 70 de jongleri, cavaleri, călăreți, acrobați, meșteșugari și domnițe aduc la viață epoca medievală. Atmosfera este completată de târgul meșteșugăresc, spectacole de teatru și multe surprize. Am aruncat si noi la tinta, am mancat, ne-am luat suveniruri, am cascat gura la mestesugarii care faceau tot felul de chestii si am plecat acasa cu sufletul greu din cauza muzeului acela.

Nu puteam fara un shopping, asa ca dupa ce gazda ne-a spus ca la periferia lui Vilach este un mall foarte mare, cu de toate, am zis sa ne rasfatam si noi in ultima zi in el, plus ca mai vedeam un oras. Mall-ul intr-adevar imens, am cumparat cate ceva, ne-am pierdut ceva vreme si prin Vilach si gata, vacanta noastra.

Am plecat din Millstatt cu regretul ca nu am facut plimbarea pe lacul Millstattersee, care era gratuita si pontonul si casa de bilete erau chiar in fata pensiunii noastre. Fiind asa de la indemana am tot amanat, dorind sa facem obiectivele mai indepartate si de bine ce a fost asa aproape, am ratat-o.

A doua zi dimineata am plecat prin Slovenia, Croatia cu destinatia Belgrad unde mai aveam o noapte de tranzit.

Am trecut prin tunelul de 8 km care desparte Austria de Slovenia (Karawanks). S-a circulat foarte greu pana am intrat in el, se mergea foarte incet si nu intelegeam de ce. La intrare opreau toate masinile, si pe geam iti aruncau cate 2 sticle mici de apa minerala de persoana. Sa nu cumva sa ti se faca rau prin tunel si sa n-ai apa. Oricum era platita, ne-a costat traversarea lui 14 EUR.

Va mai spun ca a fost pentru prima oara cand ne-am intors pe Belgrad din Austria, de obicei ne intoarcem tot prin Ungaria. Daca stiam ce taxe mari vom plati doar ca sa tranzitam niste tari, nu cred ca mai luam aceeasi decizie. Am platit, 14 EUR tunelul, 30 EUR vignieta pentru Slovenia, 36 pentru Croatia si mult mai putin in Serbia. Aici am platit pe segmente de drum, dar sume mici, 2-3-4 EUR.

Ca sa nu fim noi linistiti pe drum niciodata, pana sa ajungem la Belgrad ne-am oprit si la Bled, in Slovenia, ca tot ne era in drum. De data asta prietenii nostri fusesera si ne-au dus si pe noi. Am vizitat doar Castelul Bled, mi-a placut mult cum este amplasat, mi-a placut statiunea Bled, lacul, Insula Margareta, accesul, dar este o destinatie care merita mai mult timp si este pe lista.

La Belgrad am stat la Vila Forever, unde am platit 66 EUR/tripla cu mic dejun, la cateva minute de centrul istoric pietonal. Am avut parcare gratuita, ne-a placut Belgrad si l-am pus pe lista pentru viitorul foarte apropiat. Ni s-a parut ieftin Belgradul, am mancat bine la o carciuma la care ne-a trimis gazda de la Forever, am stat pe strasele pietonal pana la 12 noaptea si ne-am bucurat de spectacolul strazii, ne-am recunoscut spiritul balcanic in agitatia de acolo, am intrat in magazinele care erau deschise si la ora aceea si apoi ne-am asezat la o terasa unde am tot sporovait despre vacanta care, iata, ajunsese la final. Nu ne intristam insa, ajungem acasa si nici nu ne dezmeticim bine ca incepem sa ne facem alte planuri. Ele ne tin in viata, ca sa exagerez un pic si cu ele ne hranim pana la urmatoarea plecare.

---

VIZUALIZĂRI: 2437 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI