Croaziera «Heaven by the sea» cu Costa NeoRiviera Vll - MAURITIUS

TIPĂREȘTE

A sosit timpul sa scriu si ultimul review din aceasta minunata calatorie. Vasul NeoRiviera a ajuns în 2 februarie în Port Louis Mauritius. A trebuit sa completam din nou o fisa de sanatate pe care am înmânat-o autoritatilor portuare când am coborât pe tarm si în care am însirat toate insulele unde am debarcat.

În port sunt microbuze care te duc gratuit în centrul orasului puse la dispozitie de autoritatile orasului, si la intervale regulate fac si returul în port. Ne plimbam prin centrul comercial, magazine elegante, verdeata, terase pe malul golfului, zarim în departare si vasul nostru Costa.

Intram în mall, suntem un grup mixt din Iasi, Brasov, Pitesti. Ajungem si în partea de bazar cu produse hand-made sau nu! , plin de vânzatori indieni. Familia din Iasi a ramas mai în urma ca sa cumpere cosulete multicolore. I-am pierdut cam o ora. Când în sfarsit i-am regasit erau cam suparati si ne-au povestit patania lor: într-o clipa de neatentie cineva din zona indiana le-a furat aparatul foto digital. Au plâns doar dupa fotografiile facute în întreaga croaziera. Au apelat la politie dar … nimic.

A doua zi au fost sunati de politia locala, ca din pacate nu au reusit sa le gaseasca obiectul furat! stres inutil! M-au rugat sa le trimit fotografii din croaziera salvate pe un stick, doar eu am facut sute de fotografii, aparatul foto era nelipsit din mâna mea oriunde eram. M-am tinut de cuvânt selectându-le cele mai frumoase fotografii din fiecare insula unde am fost. Si asa mi-am câstigat niste prieteni dintr-un oras frumos, Iasi.

În magazine am admirat pasarea Dodo în toate marimile si din diverse materiale, cea din jad de culoare verzuie a costat 10€, nu au vrut sa cedeze la pret mai mult de atât. O multitudine de cosulete mari, mici, medii, cu modele colorate, un amalgan de magneti, pareo, statuete, pietricele si multe alte maruntisuri. Si aici am gasit aleea cu umbrele agatate la înaltime. Afara o taraba cu fructe tropicale din care am recunoscut doar nuca de cocos… Pe un perete am citit acest logo «La vie c’est comme une bicyclette, il faut avancer pour ne pas perdre l’équilibre» Albert Einstein. E bun ca motto în viata…

Într-un pasaj am dat peste un sculptor în lemn, ca material de lucru foloseste crengi de grosimi si marimi diferite si reuseste sa dea viata la ‘sculpturi‘ interesante bune de pus în gradina. M-a observat ca vreau sa-i fac o fotografie si se rasucea mereu ca sa nu-i prind fata. Pâna la urma l-am fotografiat cum s-a nimerit, adica cu spatele! Ne-am odihnit la o terasa pe malul golfului unde am avut wi-fi gratuit cu o stacana de bere de 9 € fiecare.

Seara pe vas, am avut parte de un spectacol deosebit cu o formatie locala cu muzica Sega. Culoare, veselie, ritmuri antrenante, dansatoare desculte ce ne ameteau cu ritmul lor. Muzica Sega e chiar placuta! A fost cadoul de ramas bun a vasului Costa NeoRiviera, a doua zi dimineata vom debarca. Bagaje facute, îndesate, controlate la greutate, am avut un cântar special de bagaje foarte util! , marcate cu banderole albastre pentru grupul român pentru a fi sortate în mod corect de echipaj si apoi transportate la aeroport în functie de avionul fiecarui grup.

Masina cu bagaje a fost preluata de o agentie locala de turism si ne va astepta la aeroport în timp ce noi mai faceam o excursie optionala (dar la care a participat tot grupul) în sudul insulei = 55 €.

Turul a cuprins mai multe obiective inclusiv prânzul la restaurantul Chamarel astfel încât la întoarcere soferul a gonit nebuneste pentru a ajunge la timp la aeroport.

Primul popas a fost la niste magazine de lux, ghidul local ne-a adus în mod special desi nu era inclus în program. Desi bijourile erau foarte scumpe tot s-a gasit cineva din grupul nostru cu multi bani ramasi prin buzunare care sa fie atras…

De aici ne-am îndreptat catre Trou aux Cerfs, cel mai faimos crater vulcanic din Mauritius. Jos în crater este un lac si de jur în jur vegetatie bogata. Panorama e superba asupra craterului si asupra orasului Curepipe. Un vânzator ambulant vinde fructe tropicale de care nu am mai vazut, 8€ o punguta mica.

Drumul nostru continua. Am ajuns în zona unui templu hindus. Statui gigantice cu zeitati hinduse. Un cort mare e pregatit pentru sarbatoare, noi suntem curiosi iar ei ne tolereaza ca le-am invadat spatiul de rugaciune. Lânga cort e un gard ce separa asfaltul de o mica padurice în care am avut surpriza sa descoperim o multime de maimute. Ne apropiem de gard ca sa le vedem mai bine si câteva dintre maimute ne privesc cu atentie. În grupul nostru s-a atasat si un tatic cu un copil mic de vreo 3 anisori în brate, cel mic are o banana în mânute si inevitabilul s-a produs o maimutica s-a apropiat, a studiat situatia cu atentie si deodata a început sa se catere rapid pe picioarele barbatului, a ajuns la cel mic si cu o iuteala fantastica a sterpelit banana din mâna micutului! Copilasul nici macar nu a plâns, era fascinat de maimutica.

În acest complex hindus sunt multe statui uriase si oameni care se roaga la picioarele acestor zeitati. Intram în zona lacului sfânt Grand Bassin prin care pasesc o multime de oameni, fiecare familie are o farfurie cu ofrande, flori si banane si trec de la o statuie la alta prin apa desculti si se roaga cu mult respect. Statuile din lac au dimensiuni normale. În difuzoare se aude muzica specifica, rugaciuni, în aer pluteste o mireasma puternica de esente arse. Si în interior se sta la o coada pentru a te ruga în fata unor statuete. Ca sa vizitezi locul trebuie sa te descalti, sa te strecori în liniste prin spatele celor ce se rugau, sa suporti miresmele tari de esente arse si sa privesti uimit acest ritual.

Dupa vizita la templu ne îndreptam spre restaurantul Chamarel unde ne astepta prânzul. Panorama de pe terasa restaurantului e superba, vegetatie tropicala, coaste stâncoase si se vad micile golfuri cu apa turcoaz. Meniul e local din bucataria creola si servita în farfurii mari si grele cu o adâncitura la mijloc unde se punea mâncarea, portiile mi s-au parut mici poate din cauza dimensiunii farfuriilor? nu cred, portia de mâncare era pusa fix în adâncitura, poate asta e masura lor, nici nu stiu ce am mâncat la primul fel, felul doi a fost pe baza de pui cu condimente bogate si o feliuta de pâine stravezie, desi am mâncat tot seara în aeroport îmi era o foame teribila, noroc cu niste provizii personale, fructe si pateuri.

Si acum o mica patanie: sticla mea de sampanie recuperata de pe vas am dat-o unui coleg de la masa sa se ocupe de ea. Colegul i-a dat-o unui chelner ca sa o raceasca, noi am savurat-o iar apoi a venit nota de plata pentru sampanie! pentru ca desi era a mea ei au taxat-o pentru ca am baut-o la ei în restaurant. I-am trimis la plimbare…

Urmeaza Parcul Natural Black River Gorges, cascada Alexandra si cascada Chamarel. Cascada Chamarel este rezultatul unei activitati vulcanice timp de milioane de ani, straturile de lava au vârste diferite si e spectaculoasa cu caderea ei de apa de la o înaltime de 100 de metri! În schimb cascada Alexandra e mult mai modesta fata de Chamarel dar peisajul e de admirat.

Punctul final a fost vizita în locul numit «Cele 7 pamânturi colorate». Aceste dune au aparut din activitatea vulcanica cu mult timp în urma (milioane de ani!) ce a adus la suprafata un sol amestecat cu minerale de culori diferite: rosu, maro, violet, verde, albastru închis, albastru deschis si galben. Au avut loc mai multe eruptii vulcanice în diferite momente ale istoriei, rocile s-au racit la temperaturi diferite si datorita eroziunii de-a lungul timpului au format acest amestec de sol cu nisip, minerale si alte componente formând dune cu culori diferite. Spectacolul e interesant desi fenomenul nu e intins pe o suprafata mare. Am admirat peisajul de pe terasa restaurantului, accesul direct fiind interzis si ocrotit cu un gard de protectie.

De la micul magazin de suveniruri nu am putut lua nimic pentru ca nu aveam rupii ci doar euro, ei primeau euro dar dadeau restul în rupii, rotunjeau suma în folosul lor si ceea ce m-a deranjat e ca nu primeau monezi de un euro sau doi euro, spunând ca nu le primesc la banca. Dar nici eu nu voiam sa ramân cu rupii locale în portofel!

A urmat drumul spre aeroport, lung si în viteza. Pe drum ghidul ne-a spus ca exista o lege locala prin care sunt ajutati locuitorii ce îsi construiesc locuinte, pâna nu isi termina locuintele de construit nu platesc impozit pe casa! prin urmare am vazut o multime de case ‘neterminate’ cu o jumatate de perete construit deasupra acoperisului desi cei mai multi nici nu mai au de gand sa construiasaca ceva! E si asta o metoda de a nu plati taxe…

Ne-a vorbit si despre bariera de corali din jurul insulei Mauritius, era sanatoasa în 2014, în februarie 2015 era pe moarte si în august 2015 a murit! o evolutie rapida din pacate. Acum se încearca renasterea acestei bariere prin ancorarea în adânc a unor grilaje de care sa se agate coralii si sa formeze o noua bariera. Sa speram în spiritul de renastere a naturii atunci când omul devine constient de natura distrugatoare a actiunilor lui!

În aeroport trecerea spre portile de îmbarcare se face printr-un duty free, inteligent nu?, dar niste preturi mai mari ca la Paris, caci spre Paris ne îndreptam acum ca escala. La ora 21 am decolat de pe aeroportul Sir S Ramgoolam si am ajuns la ora 6 dimineata in Charles de Gaulle.

Drumul nu a fost fara peripetii, avionul a fost plin si pe deasupra peninsulei arabe avionul a fost zgâltîit zdravan timp îndelungat de ne-a sarit somnul de tot. Ïn aeroportul din Paris, timp de 4 ore am colindat prin toate boutiqurile si magazinele duty free ca sa ne treaca timpul. Zona 2 E e anosta- e zona de zboruri pentru Europa de Est…

A fost o croaziera deosebita ce merita sa fie facuta, cu locuri minunate si interesante si nu doar ocazia de a face plaja în locuri exotice în timpul iernii europene- vorba rautacioasa a unui coleg! M-am întors cu sufletul încarcat cu frumusete, energie si pace interioara. De atunci sunt cu zâmbetul pe buze si privirea luminoasa, tristetile au ramas în urma. Deja planific urmatoarea escapada!!

---

VIZUALIZĂRI: 7184 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI