Matera — fascinația unui oraș antic

TIPĂREȘTE

Când ajungi în Bari, trebuie să vizitezi și Matera. Așa cum obligatoriu este și vizita în Alberobello. De ce le numesc doar pe aceste două? Pentru că sunt deosebite de restul localităților turistice din Puglia prin ineditul construcțiilor.

Am ajuns din Bari în Matera cu trenul aparținând companiei feroviare Ferrovie Appulo Lucane, companie privată care se află lângă Bari Centrale. Un tren curat, gen Săgeata Albastră, dar... fără toalete. Prețul unui bilet este 4,90 euro un drum. După 1 oră și jumătate am coborât în gara Matera Centrale (sunt trei gări în Matera).

Matera se află în regiunea Basilicata, orașul fiind capitala provinciei Matera. Basilicata este lipită de regiunea Puglia și a fost considertă una dintre cele mai sărace regiuni din Italia.

Matera are o istorie veche, fiind locuită încă din Paleolitic. Așezarea este cea mai veche din Italia și a doua din lume după Petra, locuită neîntrerupt. Orașul a fost fondat de romani în secolul al III-lea Î. Ch. primind numele de Mateola după cel al consulului Lucius Caecilius Metellus. Lombarzi, bizantini, normanzi, aragonezi au scris istoria acestui loc. În 1860, Matera a fost afiliată Italiei.

Orașul, să-i zic de jos, este tipic orașelor medievale italiene: o piață, din care intri în alta. Centrul istoric are clădiri din secolul al XVII-lea. În Piața Vittorio Veneto intâlnești Palazzo Annunziata, astăzi sediul Bibliotecii Provinciale. Vis- a-vis se află Palatul Prefecturii. În Piața Pascoli, privirile îți sunt atrase de clădirea Palatului Lanfranchi, acum sediul Muzeului de Arte Medievale. Piazza del Sedile este locul unde sunt două clădiri ce te fac să le remarci imediat: Palazzo del Sedile și Conservatorul. Biserici multe: Chiesa di San Domenico, Chiesa di Cavalieri di Malta, Chiesa di San Francesco d” Asissi. Arhitectura barocă oferă un aer maiestuos acestei părți a orașului. Terase, cafenele, împânzesc piețele. Unele au terase adevărate puncte de belvedere spre Sassi.Am intrat să mănânc o înghețată într-o Gelateria. Mică încăperea , cu un balcon și mai mic, dar cu o măsuță și două scaune albe, frumos lucrate în fier forjat. De acolo, de sus, aveai o imagine incredibil de frumoasă asupra caselor rupestre.

Dar nu această parte, veche și ea, a făcut renumele orașului. Matera a devenit celebră prin ale sale „Sassi di Matera”, locuințele preistorice săpate în stâncă. Povestea lor este veche de când lumea. Oamenii au locuit în aceste peșteri până prin 1950, în niște condiții primitive, fără apă, fără electricitate, chiar fără aer suficient, pentru că locuințele săpate în stâncă nu aveau ferestre. Ele adăposteau nu numai oameni, ci și animale. Trăiau împreună ca într-o simbioză om-animal. Matera devenise rușinea Italiei, fapt ce a determinat oficialitățile să evacueze locuințele rupestre. Acestea au devenit curând locuri căutate de turiști, iar din 1993, Sassi di Matera au intrat în patrimoniul UNESCO.

Piatră, multă piatră, asta vezi în Matera. Casele construite din tuf vulcanic par a fi așezate una peste alta. Orașe construite în terase am mai văzut, Grecia fiind un exemplu, dar aici impresia este de casă peste casă. Adică acoperișul unei case este bază pentru altă casă.

Zona se împarte în Sasso Barisano și Sasso Caveoso. Un indicator te îndrumă spre una din acestea. Am ales Sasso Caveoso, care este în partea de sud. Citisem că e cea mai potrivită de vizitat. Ei bine, trebuie să te înarmezi cu răbdare și condiție fizică să ajungi sus, cât mai sus, până la cruce sau măcar cât mai aproape. Drumul coboară și urcă în permanență. Ai de urcat și de coborât muulte, foarte multe trepte. Pentru că aici s-a filmat „Patimile lui Christos” al lui Mel Gibson, este refăcut drumul Golgotei, străzile fiind însemnate cu numerele opririlor lui Christos:Statione I, Statione II... Statione XIV Cred că alegerea a fost făcută și datorită asemănării cu Ierusalimul.

Și noi ne opream să ne tragem sufletul, dar și să admirăm superba priveliște. De sus vedeam Canionul Gravina peste care trece un podeț suspendat ce te duce spre peșterile locuite cândva. Nu ajungem acolo, e prea mult , prea departe și pare și greu accesibil.O atracție o reprezintă bisericile rupestre săpate în stâncă de călugării bizantini ce s-au refugiat aici din cauza prigoanei anticreștine și care se pot vizita : Santa Maria de Idris, Santa Lucia alle Malve. Mi-a plăcut Biserica Sfinților Petru și Pavel, afată în vale.

Foarte mulți turiști din Japonia. Atâta drum ca să vizitezi Matera? Interesul japonezilor a crescut după ce o prințesă japoneză s-a căsătorit într-o biserică rupestră din Matera. Turiștii japonezi erau tineri, veseli, citeai încântarea pe fețele lor. Când am ajuns sus, foarte sus, dar nu până la cruce, am rămas vrăjită de spectaculozitatea peisajului naturii și a celui rupestru. Senzația a fost de peisaj ireal prin unicitatea lui. Niște construcții care erau cândva sinonime cu primitivismul au devenit atracții turistice, locuri în care piatra a prins o alt viață , iar urâtul a devenit frumos.

În cel mai înalt punct al orașului se află Catedrala Santa Maria della Bruna. Aici, în Piazza Duomo, este un loc de belvedere superb asupra celor două Sassi, Barisano și Caveoso. Dealul pe care se află catedrala împarte cele două zone. Catedrala trebuie vizitată. Impresionează prin arhitectura exterioară, în stil romanic, secolul al XIII-lea și prin interiorul baroc. M-am bucurat că am putut fotografia.

Casa Noha este o casă specifică și se poate vizita, fiind un muzeu despre ce a însemnat o locuință în piatră. În unele sassi s-au deschis hoteluri sau restaurante. Matera trăiește din turism. Promovare turistică este și pâinea specifică zonei, făcută după rețete tradiționale. Când intri în Matera, pâinea te așteaptă în primul magazin întâlnit. Am cumpărat una mică, pot firma că este bună, dar nu cea mai bună mâncată de mine.

Un alt obiectiv pe lângă care nu poți să nu treci este Cisterna orașului, unul dintre cele mai mari rezervoare de apă, Palombaro Lungo din Piazza Vittorio Veneto. Aâncă de 15 metri, cu o cantitate de 5000 mc apă, cisterna se vizitaeză numai cu ghid. Eu nu am vizitat-o, am admirat-o de sus, apoi am coborât treptele până la poarta de intrare și atât.

În drumul de întoarcere spre gară, am luat-o greșit pe un alt traseu. Am făcut mai mult, dar am avut ocazia să vedem și partea nouă a orașului, o zonă cu blocuri și multă verdeață. Un oraș nou într-unul antic.

Matera este facinantă cu ale sale Sassi, o așezare cu totul deosebită,un muzeu antic în natură. Atât de deosebită, încât a fost aleasă Capitală Culturală Europeană în 2019.

---

VIZUALIZĂRI: 5040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI