Machu PIcchu - una din cele 7 noi minuni ale lumii!

TIPĂREȘTE

Incerc sa continui review-ul cu cele scrise despre Valea Sacra, care se termina cu un somnic in Ollantaytambo...

Dimineata insotiti de J. C. am plecat cu trenul spre mica asezare de la baza muntelui Machu Picchu: Aguas Caliente.

Trebuie neaparat sa va impartasesc faptul ca am fost surprinsa cand ghidul nostru ne-a inmanat biletele de calatorie care erau nominalizate. Nu poti sa mergi in gara si sa-ti cumperi bilet spre aceasta destinatie speciala cand vrei tu. Rezervarea locurilor se face din timp. In incercarea lor de a conserva aceste vestigii istorice deosebite, peruanii nu au construit drumuri de acces pentru masini. Poti ajunge cu trenul sau... pe jos, pe cunoscutul drum al inkasilor.

Trenurile sunt special construite pentru turisti: plafonul este cu geamuri, pentru a putea admira in toata splendoarea ei marginile junglei amazoniene, muntii maiestuosi, cheile, vaile... , ce mai, toata privelistea.

Pe parcursul drumului ti se serveste un mic dejun, daca mergi dimineata sau o gustare calda daca este dupa amiaza, insotit evident de ceai, cafea, sucuri.

Pe parcursul drumului personalul de insotire iti prezinta o... parada a modei, evident cu... haine confectionate din lana de alpaca sau baby alpaca. Dupa care se dezbraca si se schimba in uniformele lor si iti ofera spre cumparare produse ca cele prezentate. Marketing nu-i asa... la un alt nivel? !

Oricum interesanta abordare de promovare a produselor, foarte frumoase dar extraordinar de scumpe! Dar sa lasam hainele si sa ne concentram asupra peisajelor... asa acum am facut si noi: munti foarte inalti (Anzii) dar care nu au piscurile acoperite de zapada decat la altitudini de peste 4000 m. Mai vezi cate un mot albicios in departare si iti inchipui cum o fi sa urci la acele inaltimi, ce privelisti ti s-ar deschide in fata ochilor? (pe la 6000 de m)

Drumul in sine este foarte ingust, in anumite locuri s-a sapat in stanca pentru a face loc sinelor de cale ferata si ai impresia ca trenul trebuie sa se strecoare si nu stii sigur daca are loc sa treaca mai departe, fiind si curbe foarte stranse trenul de multe ori se opreste si o ia inapoi ca sa poata coti. Prima oara cand s-a intamplat asta am fost foarte nedumerita si l-am intrebat pe sotul meu ca sa intamplat ceva si ne vom intoarce de unde am plecat, fara sa ajungem la destinatia finala? Ne-a lamurit J. C.

Dupa un drum de aproximativ 3 ore am ajuns in Aguas Caliente. Bagajele le-am lasat la gara, am lasat un bilet cu hotelul la care trebuia sa ne cazam si ne-am dus in statia de unde porneau autocarele spre varful muntelui M. P. Totul era foarte bine organizat, nu trebuia sa astepti. Drumul ca distanta si ca serpentine se aseamana cu cel din Brasov pana in Poiana Brasov, dar este mult mai ingust, ca 2 autocare nu pot trece in orice loc unele langa celelalte si este ca... un drum national de pe la noi.

Am aflat ca costul transportului este de 12 $ iar intrarea in perimetrul "orasului pierdut al incasilor" era de 40$. In cazul nostru J. C. s-a ocupat de toate formalitatile, platile... precum v-am mai scris pentru noi totul fiind " moca".

De la intrare sunt afise de informare care iti atrag atentia ca daca vrei sa urci pe Wayna Picchu, trebuie sa stii ca pe zi nu este permis accesul dacat a 400 de persoane.

Am trecut poarta si am intrat in perimetrul ORASULUI.

Recunosc, am vazut nenumarate poze cu imaginea deja devenita standard a M. P. , dar ce percepi in realitate cu toate simturile: vaz, auz, pipait, miros, te conduc la o experienta pe care din pacate nu o poti avea doar din privit sau lecturat.

Eram la aproximativ 2500 m dar ma simteam ca la mine acasa, intr-o excursie prin muntii nostrii. Starea de bine insa era dublata de o umilinta pe care o simteam pentru cat de mici suntem fata de niste oameni care au reusit sa construiasca un astfel de oras: cat de buni ingineri constructori trebuiau sa fie, ce agricultori: care au sapat in stanca pentru a crea terase unde sa cultive plante? !

Ce bine ca nu fost descoperit mai inainte de 1911, ... de spanioli. Cine stie ce ar mai fi ramas din aceste vestigii. Orasul in sine este ca o fortareata care nu este strajuita de ziduri ci chiar de natura insasi: doar se afla la 2500 m altitudine si in jurul orasului se casca un hau de 700 de m, iar intr-o parte este aparat de varful: Wayna Picchu (Muntele tanar in limba quechua, precum M. P. insemna muntele batran). In plimbarile tale esti insotit de sute de fluturi. Ce or fi cautand acolo sus? ! (Poate se infrupta si din orhideele care cresc in aceste locuri) si de... lame, ... pasc linistite langa tine, nu se sinchisesc deloc, in anumite locuri mai inguste trebuie sa te retragi, daca nu vrei sa cazi de pe stanci... pentru ca ele in mod sigur nu se vor da la o parte.

Parerile despre scopul construirii acestui oras cu aproximativ 200 de cladiri, 16 fantani si al celor care l-au locuit, aproximativ 100 de ani, si a fost ascuns de vegetatia luxurianta timp de aproape 450 de ani pana cand la descoperit englezul Bingham in 1911, sunt diverse si nu cred ca este cazul sa le descriu aici si acum, cert este ca Bingham este si nu este iubit de peruani: le-a oferit o sursa de castig deosebita, dar este si acuzat ca a "ciordit" o multime de vesigii pretioase pe care statul peruan le solicita acum englezilor. Acest episod ne-a fost relatat de J. C. care este, pe bune, foarte mandru de originile lui incase. si este un ghid f. bine documentat: orice intrbare i-am adresat ne-a raspuns cu lux de amanunte intr-o limba engleza foarte bine vorbita

Sunt multe de vazut: ceasul solar, templul cu 3 ferestre, templul solar, pestera sau grota condorului dar din punctul meu de vedere toata privelistea luata ca un tot unitar iti taie rasuflarea. Este un Babilon din punct de vederea diversitatii vizitatorilor.

Interesant a fost si faptul ca daca priveai grupurile de turisti se observau totusi diferentieri destul de mari intre omuletii de nationalitati diferite: francezii, spaniolii destule de galagiosi, nemtii, olandezii relativ tacuti, americanii nici, nici in schimb japonezii: exagerati. De ce ma leg de japonezi? Pentru ca au fost singurii care nu salutau cand treceai pe o poteca mai ingusta si te depaseau, toti ceilalti ziceau ceva in limba lor: hello, ... ei nu! . Doar fotografiau din milisecunda in milisecunda tot ce le iesea in cale, iar la aparitia catorva stropi de PLOAIE si-au pus... para-zapezi, manusi albe si pentru a se proteja probabil de vreun virus ucigas unii purtau masti sanitare - era totusi prea exagerat pentru mine! .

Dupa cateva ore petrecute in acel loc deosebit, am iesit din "orasul pierdut al incasilor "si inainte de a ne urca in autocare, ne-a fost servita masa intr-un restaurant aflat aproape de intrarea in perimetrul orasului.

Restaurantul de tip: "impinge tava "oferea o varietate foarte bogata si gustoasa de mancaruri si traditionale si de bauturi printre care bautura nationala: pisco, un rachiu in care se pune suc de lamie, albus de ou si zahar. Nici nu este rea!

Totul se servea intr-o atmosfera intretinuta de o formatie de muzica indigena care incanta pe oricine. Adica noi am fost foarte incantati si am vazut ca si ceilalti turisti erau la fel. Costul mesei era inclus in bilet iar consumatia era libera.

INe-am ntoars la hotel si a 2-a zi, urma sa ne intoarcem cu trenul... normal... ca doar nu cu parapanta? ! la ora 15 in Cuzco. De data aceasta singuri pentru ca J. C. s-a intors chiar in seara repectiva.

Pana aici totul a fost foarte frumos, pana cand sotul meu, un iubitor de munte, ca sa nu zic chiar impatimit, a decis ca a 2-a zi pana la plecarea trenului sa se mai duca odata pe M. P. si nu numai... : sa se urce si pe Wayna Picchu!!!

Eu incet, incet... am inceput sa intru in panica: daca i se intampla ceva si nu poate sa ajunga la tren? (doar stiam ca bilete de tren nu se vand in gara ci se rezerva cu mult timp in urma prin agentii), ce ma fac singura? Cum duc bagajele la gara? Ce se va intampla cu el... daca pateste ceva si pierdem zborul spre Europa? El nu, si nu, sa nu-mi fac griji ca totul o sa fie ok... si ca daca tot a ajuns in acest colt al lumii, unde poate nu o sa mai aiba ocazia sa se intoarca TREBUIE neaparat sa se urce si pe WAYNA PICCHU!!! si cu asta punct.

M-am resemnat, ... m-am incurajat... singura si mi-am zis: eu la timpul potrivit ma duc la gara, trimit inainte bagajele acolo asa cum am procedat si la sosire: cu biletel pe care scriu ora la care avem trenul si nr. lui si daca la ora 3 sotul meu drag, o sa fie in gara bine. , ... daca nu... pa si pusi... ne vedem cand ne-om revedea!!! Punct.

Finalul: A AJUNS LA TIMP!!! Ne-am intors amindoi in CUZCO! si de acolo cu un avion la Lima, iar dupa o noapte de somn la hotelul JOSE ANTONIO (tot de 4*) in aeroport pentru zborul spre Amsterdam.

Nu mai intru in foarte multe amanunte pentru ca s-ar putea sa va fi plictisit deja, va mai relatez doar faptul ca din tot avionul trans-oceanic am fost singurele persoane carora l-i s-au desfacut bagajele, am fost controlati, interogati, albumele cu Peru (carti) au fost linse... la modul propriu... cu limba... de catre vamesi. Ciocolata cu imaginI de pe M. P. , care a fost cumparata drept cadou... a fost rupta in bucati, ... 2 sticle cu Stroh (un rom austriac) cumparate din duty free-ul din Amsterdam si care erau ambalate conform cerintelor: in punga transparenta, cu chitanta atasata, bagate la bagajele care se depozitau in hala... totul corect, ... au fost desfacute si unul din vamesi... a tras o dusca zdravana... si a facut un gest apreciativ la adresa lui: OK. ! Interogatoriul se desfasura in limba spaniola din partea lor... iar raspunsurile noastre erau in... engleza!

La intrebare ce cautam in Peru le-am spus ca suntem in scop turistic, le-am repetat de 8 ori ca meseriile noastre sunt: inginer, respectiv economist. Le-am spus ca venim din Romania! De ce ne-au controlat doar pe noi, nu stim! Credeau ca vrem sa transportam ilegal cocaina? ! Cine stie?

Cert este ca de data asta... pe bune... era sa pierdem avionul!!! Cand ne-am auzit numele strigate, pentru imbarcare cred ca am facut fete, fete. Ne-au dat drumul! Am alergat spre poarta de imbarcare ca si cum am fi participat la o cursa atletica! Asta a fost! Oricum restul a fost minunat... daca totul ar fi fost perfect ce va mai scriam eu acum? ! :)

Cu bine,

Edith

P. S. o sa atasez si poze, dar nu in seara acesta!

---

VIZUALIZĂRI: 6494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI