Machu Picchu - Orasul Pierdut al Incasilor

TIPĂREȘTE

Machu Picchu, o bijuterie reala a arhitecturii si ingineriei, amplasata intr-un peisaj incredibil de frumos, deasupra unei paduri tropicale, prin care se revarsa in torente raul Urubamba. Muntii, raul, animalele si aerul curat, formeaza impreuna cu ruinele orasului un tot unitar, fabulos.

Numele in limba quechua, inseamna ,,Varful vechi “, iar pentru. populatia incasa, acest loc este considerat sacru, locul unde se nascuse lumea. A fost construit intre anii 1460-1470, fiind un centru de ceremonii. Aici locuiau cca. 1200 oameni, din care majoritatea erau femei, dupa cum atesta cele 175 de mumii, din care 80 % erau de sex feminin, iar celelalte 20%, erau copii si preoti. Femeile, aduse aici, au fost alese ca vestale ale zeului Soarelui.

La Machu Picchu se poate ajunge:

1. pe jos, mergand pe Poteca Inca, dealungul raului Urubamba, apoi urmezi un drum marcat si abrupt pana ajungi la cota de inaltime de 2400 m, unde e intrarea in sit. Drumul e de cca 10 km si destul de anevoios.

2. drumul folosit cel mai des, e cu trenul din gara Cusco. Dimineata, la ora 6, am fost transferata de la hotelul din Cusco, la gara care e la cca 80 km, de oras. Un drum, frumos, pe valea raului, cu terase agricole, sate ingropate intr-o vegetatie luxurianta, iar pe marginea soselei gramezi de cactusi infloriti, in diverse culori.

La ora 7,30 am fost lasata in gara, sa astept trenul, care urma sa ne duca in Aguas Caliente. Trenul era, un vagon lung, cu tavanul din sticla, pt a putea admira vegetatia, care se unea, formand un adevarat tunel... Mergand pe langa raul, care curgea cu repeziciune, nu stiai ce sa admiri mai intai, pe acest traseu.

Pomi, inalti cu liane lungi, vascul, parazit, agatat in varful lor, palmieri inalti pana la cer, pomi infloriti intr-o multitudine de culori si o vegetatie deasa pe care cu greu ai fi putut-o strabate. Toata aceasta vegetatie semi-tropicala, se intinde pe o arie de 120kmp.

Dupa ce am trecut printr-un mic tunel, am intrat in orasul Aguas Calientes. Un orasel minunat pe care eu l-am asemuit cu o mica statiune de munte, cu hoteluri si restaurante elegante, cu raul care trece prin oras, sarind din treapta in treapta in mici cascade si totul inconjurat de munti inalti, a caror varfuri nu le puteai zarii, de norii care-i acopereau.

La o distanta de 2km, sunt izvoare calde, de la care se trage si numele localitatii. De la gara, am trecut prin incinta unui bazar, plin cu lucruri traditionale, am coborat niste trepte de lemn, pt a ajunge intr-o piata, in care cateva autobuze, ne astepta pt. a ne urca pana la Machu Picchu. Drumul a continuat pe serpentinele unui drum batatorit, dar inconjurat de aceeasi vegetatie, deasa, luxurianta., pana la intrarea in sit.

Conform cercetarilor arheologice, situl este format din 3 zone:

1. Zona sacra-zona principala, in care se afla templele:

a. Templu Soarelui, dedicat zeului Inti, principalul zeu al incasilor, este construit intr-o forma circulara, ca un turn. Nu se poate intra in interior, din cauza asezarii intr-un loc inaccesibil, dar se vede bine cand ajungi pe partea cea mai inalta., fiind singura cladire cu peretii rotunzi. Trecand pe langa zidul rotund, ajungi intr-o pestera, numita Mormantul Regal, fiind considerata, mormant destinat familiilor regale.

b. Templul celor Trei Vaduve, numit si templul celor Trei Ferestre, la care ajungi dupa ce urci treptele de pe langa peretele rotun al templului Soarelui. O terasa, marginita de un zid in care sunt 3 ferestre, trapezoidale, prin care se vede, intrega suprafata a pietii centrle si Huayna Picchu, acel munte ca o caciula, care parca vegheaza situl.

c. Templul Principal, asezat langa templulu celor 3 Vaduve, are un perete stricat, in urma cutremurelor puternice, fiind singurul perete care a suferit deteriorari. Pe partea vestica a templului, e sapat intr-o piatra Constelatia Sudului, si tot de aici se vad terasele agricole, pana jos la raul Urubamba. In spatele templului se gaseste Sacristia, unde preotii pregateau ritualuri.

d. Intihuatana, este asezat in spatele Sacristiei. Aici preotii astronomi, ajutati de pietre aliniate dupa modelul stelelor, preziceau cand va fi cea mai scurta zi a anului. Pe peretele unde sunt scarile, sunt niste gauri, care se presupune, ca erau folosite de preotii astronomi, batrani, care se tineau de ele pt a putea ajunge sus.

De la acest templu, cobori scarile pana ajungi in Piata centrala, inconjurata de un zid, care probabil era folosit ca portavoce, deoarece, indiferent in ce punct al pietii, te afli si strigi, sau bati din palme, iti raspunde un ecou, cu un sunet clar. In piata se tineau diverse festivitati.

Pe partile laterale ale scarilor care coboara de la templu, sunt terase agricole, sau pe care pasteau lame. Si in zilele noastre, sunt multe lame, care au fost aduse si crescute in acest loc, pt ca ele asigura durabilitatea sitului, smulgand iarba dintre pietrele zidurilor.

e. Templul Condorului-numit dupa piatra care e in mijlocul lui, care are forma unui Condor. La el ajungi dupa ce traversezi piata si ajungi la intrarea in piata, aflata deasupra unei bai ceremoniale. In spatele condorului se afla o gaura, intre peretii a 2 stanci, care duce la o celula subterana. Deasupra acestei celule, sunt niste nise, de marimea unui om, in care se presupune ca erau celule pt detinuti. Acest loc e numit Inchisoarea.

Pe cararea care este situata pe partea estica a templului, poti ajunge in Pestera Soarelui-Intimachay-care are o fereastra lunga si ingusta, pe linia razelor soarelui, cand rasare, in timpul sostitiului de iarna (de vara la ei). Prin aceasta fereastra razele soarelui asigura lumina in interiorul pesterii.

2. Zona regala-in care locuiau persoanele intelepte, asa numitii Amautas. Aici sunt insirate case cu ziduri rosiatice In interior, sunt: dormitoare, legate printr-un mic hol de camera de baie, sala de masa si o sala de consiliu, unde se organizau intruniri. Alaturi, sunt camerele printeselor asa zise Naustas, a caror incaperi au forme trapezoidale.

3. Zona populara, unde sunt casele clasei de jos si depozitele de grane. Casele cu 2 nivele, au fost constrite in grupuri de cate 10, in jurul unei curti patrate si legate de strazi inguste. Intrarile au forma trapezoidala, zidul e din granit, in asa fel incat sa imbratiseze stancile, pt a exploata bine terenul, iar acoperisurile erau acoperite cu paie. La marginea orasului, erau asezate terasele agricole, pe care se cultiva, porumb, cartofi, sau erau lasate lamele sa pasca.

Tot complexul cuprinde peste 140 de constructii, precum si terasele. agricole De la pestera Soarelui, pe partea vestica, e o poarta, care se inchide dupa ora 13. Pe aici, pana la aceasta ora esti lasat sa mergi pe poteca, care duce sus, pe Huayna Picchu, acel splendit munte, in forma de con. Aici daca reusesti sa te cateri pe munte, ajungi pe platforma superioara, de unde prin spatele ei, cobori spre pestera care adaposteste Templul Lunii. Drumul dureazacca 90 min., dar trebuie sa iesi pe poarta care duce spre Huayna Picchu, pana la ora 13, deoarece, numai asa ai timpul necesar, sa te intorci, pana la ora inchiderii sitului.

Cei care au ajuns aici, au zis ca e cel mai frumos templu. Este asezat intr-o pestera naturala, in care au fost sapate 5 nise, iar in mijloc e un tron de piatra. Peretii sunt acoperiti de bazoreliefuri. In acest loc, chiar si azi, locuitorii, din aceste locuri, aduc frunze de coca, tutun, porumb, drept ofrande zeului muntelui.

Cand spaniolii au cucerit orasul Cusco, ei nu au stiut de existenta acestui oras. Secretul s-a pastrat atat de bine, deoarece numai cativa locuitori, mai stiau de existenta lui. In anul 1527, o epidemie bubonica, a rapus jumatate din populatia incasa, ceea ce a dus la parasirea muntelui sacru, asa ca acei cativa locuitori, care mai stiau de existenta orasului, au pastrat tacerea. In anul 1911, arheologul american Hiram Bingham, a descoperit locul, cu mare greutate, deoarece, in aceasta lunga perioada. fusese complect inghitit de padure. De cand a vazut pt. prima data acest sit, si-a dat seama, ca este de o mare valoare, asa ca a revenit, pana l-a scos complect la suprafata.

In zilele noastre, aceasta cetate e vizitata zilnic de2500 de turisti si e considerata una din cele 7 minuni ale lumii moderne In anul1988, un incendiu produs in padurea din jurul lui Machu Picchu, a distrus peste 4000 hectare de vegetatie, ajungand pana la marginea ruinelor. Chiar si unele specii de animale, au fost arse, punand sub semnul intrebarii supravietuirea lor. Acest incendiu a agravat situatia ecosistemului, in aceasta minunata Vale Urubamba, care deja avea probleme cu fondurile necesare pt. dezvoltarea, protectiei si controlului zonei, care e calcata de tot mai multi turisti.

A fost considerat un dezastru ecologic din istoria Perului. Dupa 4 h, m-am indreptat cu ghidul spre locul de unde trebuia sa luam masina. Aici o coada interminabila, a carei capat, nu-l puteam distinge, m-a surprins. Pana la plecarea trenului, mai erau cca 2 h, deci, m-am gandit ca masa mea de pranz, programata la un restaurant in oras, s-a dus. Ghidul, mi-a zis sa-l astept acolo la rand, apoi a disparut, iar cand a revenit, mi-a cerut sa merg in spatele lui. Si impreuna cu el, am suit intr-o masina, care era aproape plina, mai avea 2 locuri libere, pe care le aranjase cu soferul. Asa ca am ajuns destul de bine, ca sa pot sa-mi iau pranzul, dar si sa ma plimb prin micutul oras, pe care l-am indragit, de cum l-am vazut.

La intoarcere in tren, a fost veselie mare. Insotitorii trenului, au pus muzica, si unul din ei imbracat, intr-un costum de incas razboinic, intai ne-a speriat, venind usor prin spate (cel putin cu mine a reusit), apoi ne-a dansat, invitandu-ne pe rand. Spectacolul s-a terminat cu o prezentare de moda.

Cand am coborat din tren soarele apunea, ghidul care m-a dus la tren, era prezent si ma astepta sa ma transfere la Cusco. Cand am venit, imi propusesem sa facem cateva opriri pe traseu, dar era prea tarziu. Inainte de a innopta de tot, am mai apucat sa facem o oprire intr-un mic sat, unde mai dainuia, cea mai veche casa din zona si cu aceasta oprire, am facut impreuna cu ghidul si o poza, in apropierea unor cactusi.

Am intrat in Cusco, pe intuneric, dar de pe deal se vedea minunat luminat orasul. Aceasta a fost ultima zi petrecuta aici, a doua zi la ora 10, eram transferata la aeroport, de unde mi-am luat zborul spre Lima. Unde mai ramaneam o noapte, ca ziua urmatoare, sa parasesc pt. todeauna aceste meleaguri, pline de o istorie a unui popor, despre care nu am stiut nimic. Un popor sarac, dar cu o inima mare si care mi-a aratat cu multa dragoste pesajul tarii lor, istoria si modul lor de viata. Si mai mult de atat, ii respect pentru ceea ce multe natii, mult mai dezvoltate, nu stiu sa-l faca ,,Turism “.

---

VIZUALIZĂRI: 6394 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI