Lugano, orașul mediteranean al Elveției

TIPĂREȘTE

”Bucuriile mici, și nu cele mari, ne sunt sprijin ca să depășim greutățile fiecărei zile”.

Cred că la aceste cuvinte spuse de Hesse m-am gândit când am trecut peste supărarea pricinuită de spargereea mașinii la Milano și furtul câtorva lucruri, și am pornit spre locul unde autorul citatului de mai sus urma să-și petreacă jumătate din viață.

Așa că m-am gândit la bucuriile mici și mari avute in cele două zile petrecute in Milano și am plecat spre Lugano.

Distanța mică dintre Milano și Lugano, de aproximativ 80 Km, am parcurs-o repede, chiar dacă am evitat autostrada. Am ajuns după aproximativ două ore la gazdele noastre din Lugano, nu inainte insă de a trece prin vama elvețiană și de a plăti 50 de EURO pentru vignieta obligatorie pentru drumurile din Elveția, valabilă un an calendaristic.

Așezat intr-un golf in nordul lacului Lugano, inconjurat de munții Bre și San Salvator, Lugano este cel mai mare oraș din cantonul Ticino.

Pe o mare parte, orașul este mărginit de granița italiană, motiv pentru care sunt foarte mulți italieni care lucrează in Lugano sau in imprejurimi dar și foarte mulți elvețieni care iși fac cumpărăturile in Italia.

Limba vorbită este italiana iar clima, spre deosebire de celelalte orașe ale Elveției, este una blândă, cu ierni mai calde și veri călduroase.

Intreaga atmosferă a orașului, bisericile catolice in stil renascentist, centrul cu piațete și arcade, clădirile asemănătoare cu cele din Lombardia, te duc cu gândul la Italia. Doar aerul degajat, de persoane fără prea multe griji, pe care il afișează locuitorii orașului (aer pe care l-am văzut in toate părțile din Elveția pe unde am fost), precum și prețurile in CHF afișate la produsele din vitrinele magazinelor fac dovada că totuși, ești in in Elveția.

Tabăra de bază a fost in Sorengo, un mic orășel sau mai degrabă un cartier al Lugano-ului, aflat la aproximativ 2 Km de mers pe jos de centrul orașului, motiv pentru care toate plimbările prin oraș le-am făcut pe jos sau cu bicicleta.

Din Sorengo, primul popas l-am făcut la Chiesa di Santa Maria di Loreto, o frumoasă biserică catolică construită in a doua decadă a secolului 16. Pridvorul, construit mai târziu, in secolul 17, este decorat in exetrior cu picturi reprezentând Patimile lui Hristos sau pe Madonna di Loreto și cei patru Evangheliști. După scurta vizită a bisericii, am plecat mai departe spre centrul vechi al orașului.

Centrul vechi al orașului este jos, chiar pe malul lacului și se poate ajunge coborând pe niște vechi scări din piatră care trec pe lângă gară. In sens invers, pentru a evita urcușul numeroaselor trepte, se poate lua funicularul până in gară.

Dar, inainte să dăm o raită prin centrul orașului, am fost să vedem lacul Lugano, intr-o scurtă plimbare pe promenada care il mărginește. Cu o suprafață de 48,7 Km2, din care aproape trei sferturi sunt pe teritoriul Elveției și un sfert pe teritoriul Italiei, lacul Lugano se intinde intre Lacul Como și Lacul Maggiore. Denumirea italiană a lacului este Ceresio de la mulțimea de cireși care mărgineau in vremuri indepărtate lacul. Acum cireșii au dispărut dar munții care inconjoară lacul sunt la locul lor și sunt străbătuți de nenumărate și deosebit de atractive trasee turistice. Astfel, la sud se află Muntele San Giorgio iar la sud-est, la granița dintre Elveția și Italia, găsim Muntele Genoroso. Estul și vestul lacului sunt mărginite de doi munți mici, mai degrabă două dealuri inalte de 925 m (Muntele Brè la est) și 912 m (Muntele San Salvatore, la vest).

Un dig rutier – digul Melide – separă lacul intre nord și sud in două bazine, dar circulația apei și a ambarcațiunilor nu este intreruptă, aceste fiind facilitate de construcția unui pod in digul rutier.

Lacul este navigabil, câteva curse efectuând transportul persoanelor intre localitățile limitrofe sau tururi turistice.

Lacul și munții care il inconjoară pot fi admirați și de pe promenada care il mărginește care incepe de la intrarea principală in Parcul Ciani unde se află Statuia lui Wilhelm Tell (creată de sculptorul Ligornetto in anul 1856) și se sfârșește cu Statuia lui Washington aflată intr-o cupolă, lângă Villa Tanzina. In anul 1859, statuia lui Washington a fost donată orașului de către Abbondio Chialiva, avocat și om politic Italian, imbogățit in Mexic și America și stabilt in Lugano, la Villa Tanzina.

Promenada este mărginită de o linie dublă de copaci, care separă astfel orașul de lac.

Așa cum am mai spus, promenada incepe din Parcul Ciani, care este in imediata apropiere a centrului orașului și are o suprafață de 63000 mp. Nu puteam să ratăm o plimbare pe aleile parcului umbrite de arbori seculari, decorate cu flori de toate culorile in aranjamente de toate formele, cu plante exotice, cu fântâni și sculpturi.

In interiorul parcului este Vila Ciani, construită de frații Ciani intre anii 1840 și 1843 a găzduit nenumărate expoziții, in special in adoua jumătate a secolului IX și in prima parte a secolului XX. In present găzduiește evenimente legate de activitatea Congresului, sălile Villei Ciani fiind in legătură directă cu Palatul Congresului aflat tot in Parcul Ciani.

La mijlocul promenadei se află Grădina Belvedere, cu o suprafață de 11000 mp, acoperită cu flori și arbori exotici și decorată cu 14 sculpturi moderne și abstracte.

Pe malul lacului se poate face și plajă, fiind câteva locuri special amenajate cu nisip fin și cu posibiliăți de intrare in apă. Cea mai mare plajă, aflată aproape de centrul orașului este Lido di Lugano, plajă amenajată și deschisă publicului incă din anul 1928.

După plaja la Mediterană nu prea ne venea să pierdem timpul cu plaja la Lugano, așa că am plecat mai departe in explorarea orașului.

Dar, in afară de lac și parcuri, ce poți să mai vezi in Lugano, un oraș cu aer italian aflat in Elveția?

Să incep cu Via Pessina, o străduță care străbate centrul vechi al orașului, mărginită de numeroase magazine cu brânzeturi, măcelării, magazine cu legume și fructe locale sau de prin lume, cafenele și restaurante. Aici se află și cea mai veche cafenea din oraș, Grand Café al Porto, loc de intalnire la inceputurile ei, a politicienilor, scriitorilor și artiștilor. Locația numită inițial Ristorante Bianchi, cu un mic hotel la etaj, a fost deschisă in anul 1803, și a găzduit de-a lungul istoriei oameni celebri cum ar fi: Giuseppe Mazzini (luptător Italian in mișcarea ”Risorgimento”, fervent militant al unificării Italiei), Prințul Vittorio Emanuele, Sir Joseph Austen Chamberlain, Clark Gable, Giuletta Masina, Sophia Loren și Carlo Ponti. Bijuteria cafenelei o reprezintă ”Cenacolo Fiorentino”, inițial sala de mese a unei mănăstiri medieval, cu un tavan de lemn din secolul al XVI-lea și fresce atribuite pictorului Carlo Bonafedi.

Pentru scurt timp, cât am băut o cafea și am savurat câteva prăjiturele, Grand Café al Porto ne-a găzduit și pe noi, după care am mers mai departe in explorarea orașului.

Via Pessina comunică cu Via Nassa, cea mai importantă arteră comercială. Aici sunt deschise magazine ale unor importanți creatori de modă, ceasornicării și magazine de bijuterii. Casele care mărginesc Via Nassa au arcade care permit comercianților să iși expună mărfurile in condiții de siguranță, ferite de ploaie sau soare. Arcadele au fost adăugate caselor din Lugano in secolele VII-VIII, iar cele de pe Via Nassa au avut fost inițial locul in care artiști locali iși expuneau lucrările sau in care pescarii iși intindeau plasele. Pe Via Nassa am intâlnit și magazinul unei cunoscute creatoare de modă din Romania, Irina Schrotter.

La unul din capetele Viei Nassa, in Piazza Bernardino Luini, se află Biserica Santa Maria degli Angioli. Biserica a fost construită intre anii 1499-1500 și adăpostește in interiorul ei fresca Pasiunea și Răstignirea, una din cele mai mari capodopere ale Ranașterii, operă a lui Bernardino Luini, discipol al lui Leonardo. Zece ani i-au fost necesari pictorului Luini să creeze această frescă, o adevărată poveste a răstignirii lui Isus. In afara impunătoarei frsece, Luini a mai pictat aici Cina cea de Taină și Madona cu pruncul Isus. Biserica este deschisă tot timpul anului și se vizitează gratuit.

Lipit de biserică este Grand Hotel Palace, una dintre clădirile simbol ale orașului. Frații Ciani, conștienți de potențialul touristic al Lugano-ului și al imprejurimilor lui, deschid in anul 1855 Hotelul Parc, contribuind astfel la transformarea Lugano-ului dintr-un sat medieval intr-un oraș modern. In anul 1903 a intrat in proprietatea companiei Bucher-Dürrer, care l-a renovat și supraînălțat, schimbându-i numele in Grand Hotel Palace.

In anul 1994 a fost mistuit de un incendiu devastator, dar a fost reconstruit, păstrându-se fațada originală. In pezent este un luxos ansamblu de locuințe.

In imediata vecinătate a bisericii și a Grand Hotel Palace, găsim Centru de Arte și Cultură Lugano (LAC), aflat intr-o clădire modernă, inaugurată in anul 2015. LAC are in componență săli moderne de teatru și concerte, săli de expoziții, desfășurate pe o suprafață de 2500 mp.

Prin Via Nassa, trecând pe lângă biserica San Carlo Borromeo (construită intre anii 1640-1642) ajungi in Piazza dela Riforma, principala piață a orașului, locul de desfășurare a numeroase evenimente ocazionate de sărbătorile Pascale sau de Crăciun, precum și festivaluri de Jazz, Blues sau alte manifestări culturale.

In trecut piața se numea Piazza Grande și a fost scena unor evenimente politice importante pentru viața regiunii. In februarie 1798 aici s-au desfășurat lupte intre Cisalpini și Volontari Luganesi, care au culminat cu câștigarea independenței orașului sub sloganul ”Liber și elvețian”.

Piazza dela Riforma este inconjurată de clădiri vechi, impunătoare, printre care Palazzo Civico, construit intre anii 1842-19844, sediul primăriei orașului. Piața este mărginită și de foarte multe restaurante și cafenele, motiv pentru care este tot timpul animată și plină de turiști sau localnici veniți să se relaxeze.

Ne intoarcem pe Via Pessina și ajungem in Piazza Cioccaro unde se află Palazzo Riva-Ghioldi, construit in 1740 de contele Antonio Riva. Familia Riva l-a deținut peste două sute de ani, până in anul 1942, când l-a vândut familiei Ghioldi.

Din Piazza Cioccaro, mergem mai departe pe Via Cattedrale, urcâm niște trepte pietruite, mărginite de magazine și cafenele, și ajungem la Cattedrale di San Lorenzo, aflată pe o terasă deasupra orașului.

Catedrala este principalul lăcaș de cult catolic al orașului. A fost construită secolul al XV-lea, și a suferit, de-a lungul timpului, câteva lucrări de restaurare. Am fost și noi contemporani cu ultimele astfel de lucrări, așa că nu am putut vizita catedrala, mulțumindu-ne doar cu imaginea fațadei renascentiste și cu panorama orașului văzută de pe terasă.

Acestea sunt câteva dintre punctele de interes ale orașului. Sunt mult mai multe, dar timpul nu ne-a lăsat să vedem tot.

De mare interes sunt și localitățille din jurul Lugano-ului. La unele dintre acestea se poate ajunge pe lac, cu vaporul sau pe jos, străbătând frumoase cărări montane.

Am făcut două astfel de drumeții, despre care voi povesti in alt review.

---

VIZUALIZĂRI: 4982 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI