Loutra Edipsou — Oraşul „spa”

TIPĂREȘTE

Ştiaţi că termenul „spa” derivă fie de la oraşul omonim din Belgia, una dintre cele mai vechi şi mai cunoscute staţiune balneare din Europa, fie de la iniţialele expresiei latineşti „santitas per aqua” („sănătate prin apă”)? Eu nu ştiam, dar uite c-am aflat acum.

În Evia, gazda noastră pentru cele patru zile (3 nopţi) petrecute pe insulă a fost oraşul Loutra Edipsou. Îl puteţi întâlni şi sub denumirea de Loutra Aidipsou, adică „Băile Aidipsou” sau Edipsos/Aedipsos.

Loutra Edipsou este cea mai mare staţiune de băi termale din Evia, şi se pare că din întreaga Grecie: 80 din cele 752 de izvoare termale ale ţării se află aici.

Proprietăţile curative ale izvoarelor termale din Edipsou au fost cunoscute încă din antichitate şi mai de mult, din vremurile mitice. Legenda spune că eroul Heracle/Hercule ar fi revenit în acest loc după fiecare din cele 12 munci ale sale pentru a se reface după lupte şi a-şi întreţine starea de sănătate. Zeiţa Atena, protectoarea sa, i-ar fi cerut fratelui ei Hefaistos să aducă la suprafaţă ape calde, învigorante, şi aşa ar fi luat naştere izvoarele. Se mai spune că Hera i-ar fi sfătuit pe Deucalion, fiul lui Prometeu, şi pe soţia sa Pyrrha (cei care ulterior aveau să scape cu viaţă dintr-un potop, fiind avertizaţi din timp şi construindu-şi o barcă) să se scalde în apele din Edipsou pentru a avea copii mulţi şi sănătoşi.

Cetatea Edipsos a participat, potrivit lui Homer, la Războiul Troiei şi a fost o putere maritimă şi un oraş înfloritor, cu propria monedă. A fost pomenită în scrierile filozofului Aristotel (388-322 î. Hr.), care fac referire la râurile subterane care se varsă în mare. Geograful Strabon (63 î. Hr-24 d. Hr.) o menţionează, la fel şi istoricul Plutarh (46-120 d. Hr.), care descrie viaţa socială din oraş, efectele curative ale apei şi dieta localnicilor, bogată în peşte.

O perioadă de mare înflorire a cunoscut Edipsos sub stăpânire romană, când a fost vizitat de împăraţii Augustus, Septimius Severus şi Hadrian. Generalul Lucius Cornelius Sulla Felix (138-78 î. Hr.) e „creditat” cu înfiinţarea primelor terme din oraş. Din acea epocă datează „Grota lui Sulla” („Sulla’s Cave”), pe care am vizitat-o. Se află în spatele centrului spa public (EOT), în apropiere de Biserica Anargyroi, la baza unor trepte. Apa sulfuroasă care curge în zonă a acoperit clădirea cu un depozit de sulf, creând impresia intrării într-o peşteră. De o parte şi de alta a „intrării” se află două piedestale masive, cu inscripţii în onoarea lui Hadrian, respectiv Septimius Severus. Din ele rezultă că statuile, care nu s-au păstrat, au fost comandate de municipiul eubean Istiea, localitate aflată la nord-est faţă de actualul Edipsou. Pe primul piedestal a fost adăugată ulterior şi o inscripţie în cinstea împăratului bizantin Constantin.

Se pare că băile din Edipsou s-au bucurat în continuare de atenţie până spre sfârşitul perioadei bizantine, dar după cucerirea otomană au decăzut. Odată cu independenţa statului elen a revenit şi interesul faţă de izvoarele termale. Ioannis Kapodistrias şi ulterior regele Otto au dat un puternic impuls dezvoltării hidroterapiei. La solicitarea celui din urmă, între 1830-1833 o echipă de medici şi chimişti germani a făcut primele analize ale apelor termale din Grecia şi tot la iniţativa sa a fost înfiinţat în ţară cel dintâi centru de hidroterapie.

În sec. XX staţiunea Loutra Edipsou a fost frecventată de numeroşi oameni politici, scriitori, artişti etc., printre care Anthony Quinn, Sophia Loren, Marcello Mastroiani, Marlon Brandon, Winston Churchill, Aristotel Onassis, Maria Callas, Greta Garbo sau Omar Sharif.

Pentru cei interesaţi de staţiunile cu ape termale din Grecia, iată un site al asociaţiei elene de profil, de unde am cules şi eu o parte din datele prezentate mai-sus: thermalsprings.gr.

Izvoarele de la Edipsou sunt considerate a fi hipertermice (sau poate se spune hipertermale?), deci cu temperaturi de peste 50 grade, mai precis cuprinse între 57 şi 80 grade celsius. Conţin clor, sodiu, calciu, potasiu, brom şi bor, iar unele şi carbon în cantităţi mari. În afara stării de relaxare şi de bine pe care o induc, ele sunt recomandate în tratarea următoarelor afecţiuni: artrită degenerativă, reumatism cronic, spondiloartrită, radiculită, dureri de spate, deformităţi traumatice şi anchiloză, mialgie şi nevralgie, migrene, tendinită, afecţiuni ginecologice şi dermatologice.

Acum, că v-am plictisit destul cu aceste informaţii, nu ştiu cât de interesante, e cazul să vă explic cum arată de fapt aceste izvoare, sau mai bine zis, cele mai spectaculoase dintre ele. Acestea se varsă direct în mare, pe plaja staţiunii (Paralia Loutron), în partea sudică, de la intrarea dinspre Rovies. Fiind erodate, stâncile calcaroase roşiatice de pe malul înalt, ca şi cele de la intrarea în mare au căpătat forme ciudate. Izvoarele care se varsă în mare au temperaturi şi proprietăţi diferite iar cunoscătorii le folosesc pe acelea de care au nevoie; pe plajă (sau în mare!!!) nu există panouri explicative, trebuie pur şi simplu să întrebi „clientela”, asta dacă ai norocul să vorbească altceva decât limba greacă. La unele izvoare stai în fund pe pietre, aşa încât apa să-ţi curgă peste umeri şi mijloc, la altele se stă întins, cu umerii expuşi la apă, pentru că se prelinge de pe pietrele din mare. Într-un loc a fost captat un izvor printr-o ţeavă simplă în care au fost date câteva găuri şi lumea stă cu umerii sub micile şuvoaie. Într-o altă porţiune de plajă, în dreptul căreia există un pavilion (deşi intrarea e liberă), s-au format bazine sau căldări: aici debitul e reglat de la băile publice şi atunci când e lăsat să crească, apare o bulboană de toată frumuseţea, apa înspumată izbindu-i cu putere pe cei ce se îmbăiază şi chiar dărâmându-i cu forţa sa.

Din cauza izvoarelor, apa mării are porţiuni cu temperatură mai mare şi altele cu temperatură mai scăzută, dar peste tot este limpede şi foarte curată. Şi din aceeaşi cauză se poate face baie în mare tot timpul anului. Hotelurile şi pensiunile sunt şi ele deschise tot anul.

Voi lăsa fotografiile să vorbească. Îmi dau seama că, la fel ca la bazinul cu apă termală de la Hajduzsoboszlo, unde atunci când se dă drumul la ventile lumea se aşază în dreptul lor de parcă cloceşte (ha, ha!), şi aici poziţiile în care se stă pot părea hilare. Evident, asta nu împiedică pe nimeni să-şi vadă de treabă, nici măcar pe noi, care, ca nişte neofiţi ce eram, am făcut ocolul zonei şi am testat toate izvoarele. Porţiunea aceasta de ţărm, aflată, repet, la intrarea dinspre Rovies, nici nu e întinsă: e o bucată mică de plajă cu nisip şi pietre (plus o cabină de schimb), mărginită într-o parte de un dig dincolo de care se află câteva izvoare, în timp ce în partea cealaltă sunt alte izvoare, la care se ajunge numai mergând prin apa mării, căci stâncile sunt prea alunecoase. De pe mal există două căi de acces: către plajă se coboară pe nişte trepte, iar ceva mai departe, la bulboană, pe alte scări, din pavilion.

Aşteptând să ne vină rândul la un izvor, am intrat în vorbă cu un bărbat cam de vârsta noastră: era un sârb din Novi Sad venit cu un grup. Omul „vâna” staţiuni balneare (fusese şi în România) şi ne-a recomandat un anumit izvor ca fiind cel mai eficace. Susţinea că mai venise o dată la Edipsou, tot în 2015, în mai, şi că se simţise atât de bine după cură, încât revenise după patru luni. Tot el ne-a sfătuit să nu stăm sub jeturile de apă mai mult de 15-20 de minute. Adevărul e că sub unele n-am rezistat nici 2-3 minute, atât erau de fierbinţi.

Mergând prin oraş veţi observa în multe locuri cum apa bălteşte din pământ sau traversează strada, motiv pentru care pe unele porţiuni asfaltul e crăpat. Desigur însă că cele mai multe izvoare au fost captate, fie la centrul public de băi termale EOT, o clădire impunătoare cu rezervoare uriaşe în spate, fie în centre spa private, cum am văzut chiar în apropiere de hotelul nostru. Deşi nu am intrat în niciunul din aceste centre, ştiu că oferă o gamă largă de proceduri, inclusiv împachetări cu nămol.

În Loutra Edipsou, un orăşel cu aproape 7.000 de locuitori, există suficiente pensiuni şi hoteluri. O parte din aceste hoteluri au captat izvoare şi şi-au constituit baze proprii de tratament. Cel mai luxos şi totodată cel mai vechi (1896) este Thermae Sylla Spa and Wellness Hotel, de cinci stele, clasat conform unei publicaţii de specialitate între primele 10 resorturi cu ape termale din lume. Clădirea în stil neoclasic arată într-adevăr foarte bine. Am citit pe booking că dispune de două piscine cu ape termale şi că procedurile aplicate includ terapia cu nămol, terapia prin inhalare, masaj şi reflexoterapie.

Trebuie să precizez că unele din hotelurile vechi şi frumoase, construite probabil la începutul secolului XX şi în perioada interbelică, n-au rezistat crizei economice recente şi au fost fie închise temporar, fie abandonate, şi din acest punct de vedere peisajul ruban e pe alocuri dezolant. Pe de altă parte, au apărut hoteluri noi, ca cel în care am stat noi, aşa încât, din câte am citit, spaţiile de cazare s-au înmulţit de fapt în ultimii ani.

Altfel, oraşul e la fel ca orice altă localitate grecească: clădiri cu 3-4 etaje, zugrăvite în alb şi cu terase generoase pline de ghivece cu flori. Există o faleză/promenadă, care e zona cea mai frumoasă şi mai elegantă, mărginită de copaci şi nenumărate cafenele, plăcintării şi taverne unde la orice oră din zi şi până pe la 12 noaptea localnicii stau la taclale sorbind din frappéuri şi sticle mici de apă sau bere. În schimb, surprinzător pentru mine, foarte puţine minimarketuri şi un singur supermarket – Galaxias, către care ne-a îndrumat proprietarul hotelului nostru. Atmosfera generală e relaxată şi plăcută, nimeni nu se grăbeşte, nimeni nu se agită. Cu titlu de amuzament: transportul în interiorul oraşului e asigurat de un kiki car!

Din partea de sud a oraşului, unde izvoarele termale se varsă direct în mare, malul continuă cu plaje ce se întind pe toată lungimea falezei şi localităţii. Toate aceste plaje sunt înguste şi cu pietriş şi sunt amenajate din loc în loc cu şezlonguri şi umbrele. Multă lume am văzut că foloseşte scările de pe diguri pentru a intra în mare. Singura porţiune unde plaja e întreruptă este în dreptul portului, de unde pleacă feribotul către continent (Arkitsa).

În spatele oraşului se înalţă muntele şi multe străzi, inclusiv cea unde am avut noi cazarea, sunt în pantă abruptă. Priveliştile care se deschid de la înălţime către mare sau de pe faleză către munte sunt minunate, aerul e curat şi răcoros. În porţiunea mai plată, dinspre mal, sunt străduţe cu sens unic pe care te descurci cu greu deoarece indicatoarele de drum interzis sunt mutate de la o zi la alta – n-am înţeles de ce, dar aşa e.

Sigur că staţiunea este frecventată îndeosebi de persoane în vârstă venite la tratament, însă subliniez că am văzut şi destui tineri, unii cu copii mici. Am auzit vorbindu-se, în afară de sârbă, şi ruseşte, englezeşte şi nemţeşte, semn că nu numai grecii, dar şi turiştii străini au cunoştinţă de această zonă de nord a Eviei şi de binefacerile curelor de la Edipsou.

E drept că, fiind în a doua jumătate a lunii septembrie, nu prea era animaţie şi orăşelul părea un pic cam adormit. Pe faleză tavernele şi cafenelele erau totuşi destul de pline iar noi am avut parte de un „entertainment” autentic grecesc, despre care vă voi povesti în articolul următor.

Webmaster, rog ataşaţi următoarea ilustraţie video-muzicală: https://www.youtube.com/watch?v=N6B05eBPrY8

---

VIZUALIZĂRI: 25876 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI