O zi la Liverpool

TIPĂREȘTE

Dublin, 27 octombrie anul de gratie 2019.

Trezireaaaaaa, e ora 4. Bagajul era gata de seara, ne echipam rapid si iesim in fata locuintei unde ne astepta taxiul (programat cu o seara inainte). 15’ pana la aeroport – 25 euro cu tot cu tips, totul online. Terminalul 1. Trecem de controlul de Securitate mai greu decat ne-am fi inchipuit. Un nene care lucra acolo era poate prea oboist sau plictisit asa ca trecea ”pe dreapta” una din doua trolere. Ne incalzim sufletele cu cate o cafea la “The garden terrace”, ultima halta unde se poate bea alcool si se poate fuma inainte de imbarcare, de fapt un restaurant in toata regula. Imbarcarea si zborul… tac-pac… 30 de minute a durat calatoria, mai mult formalitatile. In aeroportul “John Lennon” am trecut ca printr-o casa pustie, nu ne-a intrebat nimeni de sanatate nici de altceva.

Am pus piciorul pe pamant britanic intr-o dimineata friguroasa de octombrie, un cer senin care astepta soarele. Vantul usor accentua senzatia de frig… cam 3-4 grade… brrr… o luam repejor la pas catre statia de autobuz.

“500”-le (2,30 pounds/pp, pana la Liverpool One Station) ne arunca in 40 de minute chiar in centrul orasului, amortit la acea ora si datorita faptulu ca tocmai ce se schimbase si ora. Ca si diferenta fata de Dublin, aici se poate plati calatoria folosinf orice metoda: touchless (cu cardul personal), cu cardul de transport, cu monezi sau cu bancnote, soferul avand posibilitatea sa dea rest, deci nu risti sa ramai in statie uitandu-te lung dupa autobuz doar pentru ca nu ai avut bani potriviti. Ai posibilitatea sa cumperi bilete dus-intors. Autobuzele impecabil de curate (acuma mnah… era 8 dimineata, duminica…) dar si dupa amiaza erau la fel. Toate autobuzele sunt prevazute cu prize USB pentru reincarcarea diferitelor device-uri.

Ne indreptam cu pasi repezi spre hotelul unde aveam cazarea, la 8 minute de statia de autobuz: Heywood House Hotel. Nimic nu arata din afara ca aici s-ar afla un hotel, doar o chestia agatata de peretele inalt al unei constructii in stil Georgian, fosta banca dupa cate am mai citit. Receptionistul, un baiat foarte amabil care, insa, ne spune ca check-in-ul se poate face dupa ora 14 dar ne putem lasa bagajele acolo fara nici o problema. E bine si asa.

Problema principal era sa intru in posesia biletelor pentru meci, caci asta a fost scopul principal al excursiei, un cadou pentru ziua baiatului nostru, fan Liverpool, ca si mine de altfel. Si cum nu puteam lasa copilasul singur la meci (are 27 de ani:-D) a trebuit sa-l insotesc. M-am sacrificat, ce sa fac…

Cu biletele in buzunar o luam la vale catre Albert Dock. Vantul ne cam lua pe sus insa ce mai conta: ERAM ACOLOOO!

Cam pustiu, inca, ici si colo cate un turist razlet… tragem o plimbare in lung si-n lat, pana la Wheel Of Liverpool si inapoi pe promenade, prin spatele muzeului Liverpool (inchis, inca) trecand pe langa elicea Lusitaniei, statuia Calului care asteapta, Dazzle ship (o fosta nava pilot, acum obiect de arta), ajungand pana la Pier head unde ne-am fotografiat cu Beatles-ii, am admirat Royal Liver Building, si statuia regelui Edward.

E frustrant sa ajungi in Liverpool si sa ai doar cateva ore la dispozitie tinand cont ca meciul incepea la ora 16:30 si se intuneca la ora 18. De aceea am iutit pasul si am sters-o catre Liverpool Cathedral (Catedrala Anglicana). Toata oboseala acumulata a disparut ca prin farmec la vederea acestei impunatoare constructii. Nu intru in detalii, spun doar ca este cea mai mare catedrala din regat si cea mai lunga din lume. Am sa va spun cateva lucruri doar despre turn.

Turnul masoara 101 metri si se inalta la 186 m deasupra nivelului marii, poate fi vizitat (se poate urca pana sus pentru a admira panorama orasului) platind un bilet de 8 lire.

Este deservit de doua ascensoare - primul urca pana la etajul 4 aflat la 37m inaltime. De aici ai de urcat vreo 80 de trepte pana la nivelul 5 unde poate fi vazut mecanismul care coboara candelabrele (cantaresc aprox. 995 kg fiecare) de la o inaltime de 52 m… doar pentru a fi schimbate becurile. Aici se ia urmatorul lift pana la nivelul 10 de unde poti vedea cel mai greu (31 tone) si cel mai inalt complex de clopote din lume, acesta fiind amplasat la 67 de metri inaltime – Camera clopotelor. “Marele George”, clopotul central, cantareste 14,5 tone si bate doar la Craciun, Paste sau evenimente de importanta nationala. Acesta este inconjurat de alte 13 clopote, fiecare fiind botezate: Cuthlac, Gilbert, Chad, Paul, David, Bede, Emmanuel, James, Donald, Martin, Nicholas, Michael si George (cel mic).

Ajuns sus am constatat ca ar fi meritat chiar sa urc si pe scari doar pentru a admira privelistea orasului sub un cer absolut senin. Poze in toate directiile.

Revenind pe pamant, dau o raita prin shop, bag la ghiozdan cateva souveniruri si o luam la vale spre oras, nu inainte de a intoarce privirile inca o data si a admira maretia acestei catedrale.

Ne era foame… impinsi de la spate de treaba asta lasam in stanga marea poarta de la intrarea in China Town si o luam pe Bond street in speranta ca vom ajunsi si in Radio City Tower… n-a fost sa fie. Nu am sa insist pe ce si unde am mancat acum… a fost ceva frugal, animalic, ma rog, intelegeti voi. Presati de timp ajungem la hotel pe la 14:30. Formalitatile de check-in (nu dau detalii, revin cu review), un dus, 10 minute relax si fuga la stadion. Am ajuns la statia de autobuz trecand pe langa Derby Square unde trona statuia reginei Victoria, foarte aproape de hotel.

Anfield Road, Liverpool - Tottenham… as putea scrie un roman fara sa spun nimic. Trebuie sa traiesti momentul, acolo, altfel…. doar vorbe goale.

Ajunsi storsi de puteri in zona hotelului, cautam un loc unde sa mancam ceva. Chiar dupa colt gasim The Alchemist... cam piperat insa atmosfera era magica... am savurat ce aveam in farfurii, o bautura de limpezire si la somn. Dimineata aveam avionul destul de devreme... trezirea la 5.

Ajunsi la aeroport, bagam o cafea pe repede inainte si purcedem la controlul de securitate... aici... coada frate. Mare. Noroc ca am avut timp destul, prevazand faptul ca pentru altii a fost ultima mini-vacanta a anului. Diferenta fata de Dublin: pungile pentru lichide se platesc 2 la o lira!!!

Zborul ok pana la cativa metri de pista... o turbulenta zapacita zguduie avionul si pilotul da cu „burta de asfalt” speriindu-ne serios. Pana la urma a fost bine.

Cam asta a fost, scurt si... scurt. Ne mai auzim.

---

VIZUALIZĂRI: 1191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI