Litochoro, bun venit in Orasul Zeilor

TIPĂREȘTE

In ultima vreme am avut placerea sa observ ca un numar tot mai mare a indragostitilor de Grecia alegem sa ne aventuram pe lungul drum spre sudul tarii pentru a vizita diferite grupuri de insule accesibile pe cale maritima doar din portul Pireu: Ciclade, Dodecanez, Saronice, Creta. Din aceasta categorie am facut si eu parte anul trecut, iar o mare parte a experientelor mele in frumoasa Elada vi le-am impartasit deja. Si pentru ca din orice zona a tarii am pleca, drumul pana spre extremitatea sudica a Greciei continentale este aproape imposibil de facut intr-o singura zi, intrebarea de care ne lovim toti, inevitabil, este : Unde sa innoptam pe parcurs? Din punctul meu de vedere, solutiile nu sunt prea multe: ar fi Salonicul, oras frumos dar care nu merita o oprire doar pentru a dormi si a pleca mai departe a doua zi, aici trebuie sa stai macar 2 nopti pentru a si vizita ceva, altfel platesti degeaba banii pe o cazare mai scumpa decat in alte zona unde nu exista atractii turistice. Prin zona ar mai fi Meteora, insa nici aici nu merita sa ajungi pentru o noapte, avand in vedere ca si abaterea de la drum este semnificativa. Si mai este Riviera Olimpului, cu statiunile sale insirate pe malul Egeei. Acestea din urma pot fi (si am vazut ca in multe cazuri au fost) o optiune, pe mine insa nu m-au atras de nici un fel, nu spun ca nu sunt ok, insa eu imi doream ceva mai mult decat doar „ok”pentru prima zi a concediului, voiam un loc in care sa simtim cu adevarat ca am ajuns in Grecia. In plus, o oprire in zona nu-si avea sensul daca oricum nu aveam timp de baie si plaja. Si chiar sa fi avut timp, nu ne asteptau pe noi atatea zile de mare, plaja si peisaje incredibile in frumoasele Ciclade?

Dar mai era un loc pe langa care urma sa trecem, care merita toata atentia noastra: Olimpul, salasul legendar al zeilor, cu al sau varf Mytikas (2918 m), mereu invaluit de nori. Asa a aparut in scena Litochoro. Facand o scurta cercetare pe site, am observat ca materialele referitoare la el sunt cam subtiri, asa ca o sa va fac o scurta descriere a localitatii, poate va va inspira in alegerea unui popas de o noapte in lungul drum spre sudul Greciei, daca nu chiar mai mult de atat.

Litochoro este un orasel de munte ce numara aprox. 7000 de locuitori, asezat la poalele Olimpului, la 300 m altitudine, in prefectura Pieria, una din cele 7 prefecturi ale regiunii Macedonia Centrala, alaturi de Salonic (capitala regiunii), Serres, Pella, Kilkis, Imathia si Halkidiki. Un mare avantaj in alegerea noastra a fost si distanta foarte scurta, de doar 5 km, fata de autostrada A1 Aegean care coboara spre Atena. Recunoscut ca fiind cel mai popular punct de plecare in ascensiunea spre varfurile Skala si Mytikas, Litochoro a dezvoltat de-a lungul timpului un caracter turistic pronuntat, insa nu exagerat incat sa-si piarda farmecul traditional. Din Katerini (22 km distanta) se organizeaza zilnic excursii cu autocarul, avand ca destinatie Prionia (1100 m), cel mai inalt punct din Olimp pana unde se poate ajunge cu un mijloc de transport motorizat, ocazie cu care se face si cu un scurt popas in centrul orasului.

In partea estica a localitatii se intinde zona Plaka Litochorou, o plaja vasta, cu nisip fin, de-a lungul coastei Golfului Thermaic, intre Gritsa si Leptokaria. Plaja devine tot mai vizibila pe masura ce urcati serpentinele spre Prionia, oferind o panorama incantatoare, de la inaltime, asupra Egeei.

Ce putem face in Litochoro?

1. In primul rand putem urca pe varful Mytikas, sau macar pana la Refugiul A (2100 m), traseu care nu ridica cine stie ce probleme. Ascensiunea catre Olimp incepe chiar din centrul localitatii, unde este amplasat si un panou informativ cu traseele, durata si gradul lor de dificultate. Daca alegeti varianta per pedes, prima parte a traseului consta intr-o traversare spectaculoasa a canionului Enipeas pana la cabana Prionia, traseu de aprox. 5 ore, deloc dificil si foarte ofertant din punct de vedere al peisajelor. Insa dupa cum spuneam mai devreme, exista si varianta mai usoara, pe sosea, care va scurteaza drumul la doar cateva minute. Pana la Prionia sunt 18 km de serpentine ce ocolesc muntele, oferind imagini de exceptie asupra Golfului Thermaic, iar pe marginea drumului, in zonele cu vizibilitate buna, sunt amenajate belvederi, cu bancute si locuri de parcare.

2. O plimbare prin oras. Litochoro in sine este foarte pitoresc, ne-a placut la nebunie arhitectura traditionala specifica Macedoniei Centrale, cu stradute inguste labirintice, pietruite, uneori alunecoase si cu o panta accentuata, aceasta ultima combinatie fiind destul de neplacuta cand esti pe doua roti, cu multe bagaje si ajungi intr-o infundatura unde esti nevoit sa intorci. In lungul stradutelor sunt insirate case traditionale din piatra, acoperite cu olane caramizii, majoritatea cu un etaj si cu balcoane ornate cu balustrade din fier forjat si geamuri boltite. Iar la parter, o multime de magazine de toate felurile: brutarii, patiserii, farmacii, o macelarie, companii de telefonie mobila, magazine cu articole vestimentare, banci, absolut tot ce i-ar putea cuiva trece prin minte. Mi-a atras atentia un magazin cu articole sportive apartinand unor branduri celebre in randul iubitorilor de munte, cum nu avem in Timisoara si cum nu credeam ca voi vedea in Grecia, in nici un caz intr-un orasel de dimensiunile cartierului meu. M-am inselat insa, si odata intrata in acel magazin m-am simtit putin ca si in micile localitati montane din Austria si Germania, unde gasim, negresit, macar un magazin de specialitate, mic si ingramadit, insa dotat cu tot ce e necesar in caz ca, sa zicem, ti-a fost ratacit bagajul in aeroport si trebuie sa-ti alcatiesti pe loc, de la zero, un echipament montan performant.

In piata centrala a orasului, numita Piata Platanos se afla un sens giratoriu ce are amplasata in mijloc o fantana arteziana, iar in dreapta lui gasim biserica Agios Nikolaos, primul obiectiv care sare in ochi turistilor ce intra in oras dinspre autostrada. Este locul cel mai agitat din oras, pe aici trec absolut toate masinile in drum spre diferitele parti ale localitatii si, de asemenea, aici opresc o parte din autocarele cu turisti, blocand pret de cateva minute tot traficul. Insa in cele aproape 2 ore cat am pierdut vremea prin piata nu am auzit nici macar un claxon coleric. Singurele claxoane ce se auzeau erau ale localnicilor ce-si salutau vecinii cand ii zareau la vreo taverna in jurul pietei. Tot in partea dreapta a intrarii in oras este si parcul municipal Katounia, iar mai la nord, o alta biserica, Agios Dimitrios, la care din pacate nu am ajuns.

3. Cimitirul Agios Athanasios, unul din cele mai celebre si mai bine conservate cimitire grecesti.

4. Relaxare la mare, in Plaka Litochorou, la vreo 5 distanta de oras. De-a lungul plajelor se gasesc hoteluri, vile, terase, taverne, plaje amenajate sau nu, iar cadrul natural este unul de poveste, cu Egeea si Olimpul privindu-se fata in fata.

Preturile la cazare sunt destul de mari comparativ cu Riviera Olimpului, noi am platit 53 de euro pe o camera, cu rezervare facuta cu vreo 2 luni inainte, ce-i drept, la o pensiune foarte draguta, aproape de piata centrala, cu o gradina plina de verdeata si camera dotata mult peste ce-am fi avut noi nevoie pentru o noapte, insa a fost cea mai ieftina pe care am gasit-o pentru acea data. Acum daca ma intrebati, va voi spune ca diferenta de bani merita cu varf si indesat, Litochoro a fost cea mai inspirata alegere pentru startul concediului.

Distanta Timisoara – Litochoro este de 807 km (orientativ 10 ore), cam aceeasi distanta daca locuiti in Bucuresti, iar Litochoro - Pireu 427 km (4 ore si 30 minute). Pentru noi imparteala a fost excelenta, in prima zi plecam la drum devreme si eram odihniti, 800 km erau ok ca sa ne mai ramana timp pentru o plimbare prin oras pe seara, iar a doua zi puteam sa urcam pana la Prionia si sa ajungem relativ devreme in Pireu ca sa rezolvam cu biletele de feribot.

Asa ca in 18 august ne-am luat ramas bun de la Timisoara in jurul orei 6 dimineata, si dupa aproximativ 11 ore eram in Litochoro. Distanta se poate parcurge si mai repede daca sunteti cu masina, noi fiind cu motocicleta am fost nevoiti sa oprim mai des, ca deh, comoditatea are de suferit pe 2 roti si dupa vreo 200 de km incep sa te doara oasele si esti nevoit sa te mai dezmortesti. In plus, de fiecare daca cand vrei o gura de apa sau un biscuite n-ai incotro si trebuie sa tragi pe dreapta. Si peste toate s-a suprapus caldura excesiva (care s-a dovediti a fi nimic in comparatie cu ceea ce urma in ziua urmatoare) pe care am indurat-o inca de la intrarea in Macedonia, de credeam ca in momentul in care vom ajunge in Litochoro, numai chef de plimbare nu vom mai avea. Mai ales ca nu stiam la ce sa ne asteptam din partea asezarilor montane grecesti, pana la urma nu pentru ele e vestita Grecia. Dar spre surprinderea noastra, de cum am ajuns in centrul localitatii, in sensul giratoriu de care va ziceam mai devreme, parca cineva ne-a luat cu mana oboseala si abia am asteptat sa rezolvam cu cazarea si sa iesim la o taverna in piata centrala. Dintr-odata ne-a revenit tonusul, ni s-a facut si foame si sete si chef de plimbare, de parca nu am fi fost toata ziua pe drum. Imi amintesc ca prietenul meu m-a intrebat la un moment dat in timp ce pierdeam vremea pe stradute, cum am gasit locul asta, de unde stiam de existenta lui, pentru ca el nu auzise niciodata de Litochoro si nu se astepta nici o secunda sa fie atat de frumos. Amandoi suntem destul de pretentiosi si greu impresionabili, insa Litochoro a reusit sa ne descreteasca fruntile obosite de drumul lung si sa ne astearna un zambet larg pe buze inca de la prima vedere. Ne-am oprit la una din tavernele din piata centrala, unde gazda foarte zambitoare si prietenoasa, servirea si mancarea ireprosabila udata de nelipsitul Mythos si multitudinea de pisici care mai de care mai miorlaite ce se incolaceau in jurul mesei ne-au confirmat, daca mai era nevoie, ca da, am gasit Grecia noastra autentica si primitoare, refugiata din calea hoardelor de turisti ce iau anual cu asalt Riviera Olimpului, aici la picioarele lui Zeus.

A doua zi ne-am trezit mai devreme, ne-am impachetat si in jurul orei 10 eram deja la una din cafenelele din centru. Orasul abia se dezmortea din somn si era animat doar de cativa turisti determinati ce se pregateau sa inceapa ascensiunea spre Olimp, cu rucsacii in spate, si de cativa greci batrani ce-si luasera deja locul in primire la mesele tavernelor si asteptau, cu o rabdare neperturbabila, sa mai treaca o zi. Desi ne-ar fi placut si noua sa mai lancezim la soare, nu mai era vreme de stat, asa ca ne-am luat ramas bun de la gazda noastra si ne-am indreptat spre Prionia. Drumul pana la cota 1100 e foarte spectaculos, la un moment dat esti in padure, apoi, dupa o curba ti se dezvaluie in fata ochilor panorame incredibile spre Egee, apoi intri iar in padure si tot asa, pana ajungi la Prionia. In momentele acelea am realizat cat sunt de binecuvantati „litochorenii” (?!), locuiesc intr-un oras splendid, la poalele Olimpului si au, la o aruncatura de bat, infinita Egee. Ce ti-ai putea dori mai mult?

Odata ajunsi la Prionia, soseaua se opreste intr-o parcare uriasa si plina ochi, inca de la primele ore ale zilei. Mai departe se poate merge doar pe jos, asa ca ne-am invartit putin prin zona, am incercat sa surprindem varful Mytikas printre nori, insa nu a vrut sa ni se arate cu nici un chip. Ei lasa, data viitoare nu mai scapi tu asa usor, nu suntem noi genul sa stam sa te privim de la distanta! Ne-am racorit la un suc la terasa restaurantului din capatul parcarii, ne-am intretinut cu un baiat grec motociclist si el, care, vazandu-ne straini si echipati de drum lung, a venit sa schimbe doua vorbe cu noi, dupa care i-am dat bice spre Pireu.

Ne-a parut rau sa plecam atat de repede, vreo 2-3 zile ar fi fost ideale pentru a explora putin imprejurimile, dar nu mai era vreme de zabovit. Blue Star Delos, biletul nostru catre paradis, ne astepta deja garat la poarta E7...

---

VIZUALIZĂRI: 16366 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI