Secretul branzei de Camembert

TIPĂREȘTE

Se zice ca marele pictor Salvador Dali, autor al celebrelor sale ceasuri curgatoare si ale elefantilor cu picioare de paianjen, avea intr-o zi o migrena teribila. Gala, sotia lui, i-a adus o cutie cu branza de Camembert, dar pictorul n-a putut-o consuma decat pe jumatate. Durerea de cap insa i-a trecut iar mirosul branzei l-a tinut treaz intreaga noapte. In acea noapte, lui Dali, i-au incoltit in minte si ideile celor doua tablori care l-au facut celebru si cunoscut lumii intregi.

Certificatul de nastere al branzei de Camembert se afla in Normandia anilor 1791, cand, legenda spune, ca micuta Marie Harel, ce locuia langa Vimoutiers, in regiunea Camembert, in departamentul normand Orne, a adapostit in grajdul fermei familiei lor, un preot venit din localitatea Brie, preot ce era urmarit de potera vremii. Dupa ce apele s-au mai linistit si pericolul a trecut, preotul, recunoscator, i-a daruit micutei sale salvatoare, secretul unui noi soi de branza, foarte gustoasa. Familia Harel, o familie modesta, avea sa inceapa fabricarea acestui nou soi de branza, obtinut din lapte de vaca, branza ce avea sa transforme “peste noapte”, familia Harel, intr-una din cele mai bogate familii din regiunea Camembert. Pana si imparatul Napoleon III, care asistand la o cursa de cai la Haras du Pin, cere sa il intalneasca pe Victor, fiul Mariei Harel si gusta din branza lor. Napoleon face o comanda pentru palatul Tuileries, comanda care il costa cam mult pe Victor, dar dupa acest eveniment, el nu mai face fata cererilor clientilor.

Dupa descoperirile lui Louis Pasteur din anul 1880, branza de Camembert intra in perioada ei de industrializare.

Dar, care este secretul ei? Nimic altceva decat o forma de mucegai care se adauga in procesul de fabricare al branzei, mucegai numit “Penicillium candidum si camemberti”. Acesta produce o scoarta exterioara mai consistenta, lasand branza mai cremoasa sa fermenteze in interior. In anul 1890, inginerul M. Ridel inventeaza cutia din scoarta de lemn in care se va ambala branza de-acum incolo, inventie ce-i pastreaza savoarea un timp indelungat. Branza a devenit foarte populara nu numai in Franta, unde mai exista vreo 400 de sortimente de branza ci mai ales in Statele Unite. Culoarea branzei este gri-albastruie cu pete maronii dar exista si varietati de Camembert original, de culoare alba-galbuie.

Astazi Marie Harel are inaltata o a doua statuie in localitatea Vimoutiers, care si-a dobandit notorietatea datorita acestui produs obtinut din lapte de vaca, mucegai si o legenda. De ce doua statui? Prima statuie, construita in 1928, a fost distrusa in al doilea razboi mondial, de un bombardament. Maire Harel ”si-a pierdut capul” care dupa ce-a fost gasit, a disparut. Sa fie oare vreun vanator american de suveniruri de mare valoare istorica? Nici pana azi nu se stie…Dar, cativa ani mai tarziu, in 1949, un arhitect american pe nune Bosworth impreuna cu un arhitect local, Maurice Lebeau, i-au construit Mariei o a doua statuie, intinerind-o cu cel putin 20 ani si imbracand-o in costum popular normand. Statuia se afla amplasata in fata fabricii de produse lactate din Vimoutiers, nu departe de Lisieux. Exista si un imn al Camembertului, invatat de toti copiii din scolile Normandiei. Fiinantarea celei de-a doua statui a fost asigurata de 400 de lucratori ai fabricii de branza Borden din Ohio (USA), fabrica ce produce mai mult de doua milioane de cutii cu branza pe zi si care a amplasat si ea o copie a statuii in holul intreprinderii. A doua zi insa, malitioasele ziare americane scriau pe prima pagina ca americanii au descoperit o noua “sfanta”, pe Madam' Camembert! Francezii insa, la fel ca si grecii din legenda lui Homer ce-au acceptat calul troian in cetate, n-au refuzat cadoul american, din care, n-au iesit soldati inarmati pana-n dinti ci multi, foarte multi dolari. Legenda Mariei Harel si branza de Camembert au invadat astazi piata americana, unde se vand, amandoua, foarte bine.

Cercetari mai atente au scos la iveala faptul ca in ferma familiei Harel, intre luna iulie 1796 si februarie 1797, un preot benedictin pe nume Charles-Jean-Bonvoust a fost hranit "pe ascuns", pentru o vreme.

Marie Harel a trait intre anii 1787 si 1855 si a dat nastere la 4 copii, Philippe, Cyril, Julie si Victor, cu totii ocupandu-se de “afacerea familiei” adica cu fabricarea si comercializarea branzei de Camembert. Victor, are onoarea de a fi primit la palatul Tuileries de insusi Napoleon al III-lea, la cerea expresa a acestuia.

Cam asta a fost una din temele noastre de discutie in acea seara de sfarsit de vara a anului 2008, dupa ce ne-am intors cu Pierre si Nathalie de la Fabrica de branzeturi din oraselul normand Livarot, care produce intreaga gama de branzeturi Camembert, Livarot si Brie.

La intrarea in fabrica, dupa ce platesti cativa euro, un ghid preia grupul si te aseaza intr-o sala unde iti proiecteaza un film in care ti se prezinta “de la A la Z”. intreaga succesiune a fazelor fabricarii branzei, incepand de la vacile ce pasc pe campiile normande si pana la cutia de branza ce o gasesti in supermarket. Turistii au un traseu special, in care intreg procesul, in mare parte automatizat, este urmarit prin niste mari pereti de sticla. Laptele este recoltat in cisterne in fiecare dimineata de la femierii din zona, adus la intreprindere, amestecat, fiert, agitat, tranformat intr-o pasta, turnat in niste matrite, uscat si apoi racit si depozitat. In fluxul tehnologic, de la un moment dat, nu mai vezi nici un om, totul este dirijat de cateva computere ce le vezi si pe ele la lucru intr-o alta camera. Acolo e creierul intreprinderii ce functioneaza zi si noapte, 365 de zile pe an. Comanda de branzeturi e imensa. Branza de Camembert ajunge in mai toate supermarketurile de pe intreg mapamondul. La iesire, ghidul te invita intr-o sala de protocol unde ai voie se degustezi cateva din cele 25-30 de soiuri de branza. Degustarea e gratuita. Ai si vinuri la discretie, mai ales cateva vinuri rosii care au afinitate gustativa pentru acest soi de branza, dar acestea se platesc.

Ne intoarcem acasa. Pierre organizeaza o serata a “degustarii branzeturilor” la care isi invita si cativa prieteni, care ne explica cu mandrie ca in tara lor, poti consuma in fiecare zi un alt sortiment de branza, deoarece anul nu are decat 365 de zile iar sortimentele de branzeturi depasesc cifra de 400!

Dar nu e numai branza pe masa lui Pierre, mai sunt pe ea si fructe si salate si carnaciori, iar totul e bine stropit cu cateva soiuri de vin ce merg de minune la acest fel de branza, lucru cunoscut si respectat cu strictete de normanzi. “Nu, n-ai sa bei niciodata un vin alb la branza de Camembert, nu merge, te faci de ras! ” exclama expertul Pierre. Eu il aprob tacit, minunandu-ma totusi cum de o natie razboinica de vikingi, ce-a invadat nordul Frantei in urma cu un mileniu, a fost imblanzita si sedentarizata de cativa carnaciori fripti, cateva felii de rosii si fire de salata cu ceapa, de cateva soiri de branza si niscaiva vinuri bune. N-a mai ramas nimic din gloria gigantilor “razboinici normanzi”, acesti au devenit doar niste simpli “fermieri gurmanzi”.

Ca sa vezi unde te duce bautura si pofta de mancare!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 6520 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI