Templul Tenryu-ji si padurea de bambus Arashiyama

TIPĂREȘTE

Ultima zi petrecuta in Kyoto a fost pentru mine cea mai emotionanta, nu doar pentru locatia impresionanta vizitata, ci si pentru ca m-am transformat intr-o mica japoneza, incadrandu-ma perfect in decorul fascinant al caselor tipic japoneze si al faimoasei paduri de bambus din Arashiyama.

Imediat dupa ce am servit micul dejun, am pornit spre al doilea cel mai important cartier cu obiective turistice din Kyoto, plin de temple si altare, vedeta fiind insa Arashiyama Bamboo Grove.

Arashiyama se afla in vestul indepartat al orasului Kyoto, la o distanta destul de mare de centrul orasului, aflat la poalele Muntilor Arashiyama (Muntii Furtunii). Am ajuns aici cu trenul, coborand in statia numita Arashiyama, de unde am pornit pe strada comerciala cu acelasi nume, spre templul Tenryu-ji. Intr-o vitrina, un kimono frumos colorat„mi-a facut cu ochiul” . Imi propusesem inca de acasa sa inchiriez costumatia lor traditionala pentru o zi si imi doream ca acest eveniment sa se produca in Kyoto, intr-un decor potrivit si intr-o zona mai putin aglomerata si comerciala. Pana astazi, Kyoto mi-a oferit aglomeratie, ploaie si umezeala, caldura sufocanta de dupa ploaie, astfel ca mi-a cam pierit cheful de a ma gati in kimono si a umbla pe strazile orasului.

Tentatia din vitrina insa a fost mare, astazi fiind o vreme frumoasa, dimineata nu era exagerat de cald si umed iar zona nu parea a fi aglomerata, cel putin la aceasta ora, iar decorul se prefigura a fi unul instagramabil, cu numeroase temple si altare, culminand cu padurea de bambus.  

Am pasit in magazinul cu zeci de kimonouri viu colorate si mi-am indreptat privirea spre unul care mi se parea potrivit, insa vanzatoarea mi-a explicat ca pentru sezonul de vara, e mai bine sa port yukata, versiunea casual a kimonoului, care nu este din matase, ci din bumbac, fara capuseala. M-am decis relativ repede, alegand un imprimeu in culorile mele preferate, dupa care a urmat alegerea curelei (obi) si a gentutei asortate. Mi s-au recomandat si sabotii din lemn (geta), insa am refuzat politicos, preferand sa am incaltarile mele comode, adidasii. Ma intrebam acum, oare cum ma voi imbraca, fara a ma impiedica in halatul foarte lung.

A urmat un ritual al imbracarii, fiind condusa intr-o camera de proba, la etaj, unde mi s-a dat un combinezon, peste care am imbracat„halatul” , apoi o doamna foarte priceputa a inceput sa il indoaie si sa ma infasoare parte peste parte, fixandu-l cu clesti, pe care i-a scos la sfarsitul operatiunilor. A urmat apoi fixarea curelei, care era o panglica din brocart, foarte bine apretata, ce a fost asezata peste un fel de corset, in talie, pe care, la spate, doamna a transformat-o intr-o funda elaborata ce dadea farmec tinutei. A urmat apoi fixarea parului intr-un fel de coc intr-o parte si impodobirea cu un ac de par pe care l-am ales asortandu-l cu restul vestimentatiei.  

Am coborat apoi pe scari, impopotonata ca o mireasa, unde ma astepta sotul, insa si un alt cuplu de americani, care erau curiosi de„rezultat’’. Mi-am luat cosuletul din paie impodobit cu tul asortat cu acul de par, am platit echivalentul a 150 lei si am iesit din magazin victorioasa.  

Ne-am indreptat spre templul Tenryu-ji, deschis zilnic intre orele 8:30 si 17:00, accesul la terenul templului si gradina costand 500 yeni, insa pentru intrarea in cladirea principala a templului se plateste o taxa suplimentara de 300 de yeni.

Din punct de vedere istoric, Tenryu-ji este primul dintre cele mai importante cinci temple zen din Kyoto, fondat ca templu principal al sectei budiste Rinzai, de catre shogunul Ashikaga Takauji, pentru a onora viata imparatului Go-Daigo, care a murit in acelasi an al constructiei sale. De-a lungul secolelor, structura templului a ars de multe ori, insa astazi este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO si una dintre cele mai vizitate locatii din Kyoto.  

Structura templului este un amestec de design traditional al unui templu, cu modernitatea unei vile imperiale.

Numele Tenryu-ji a fost sugerat de Ashikaga Tadayoshi, fratele shogunului Ashikaga Takauji, care a visat un dragon de aur zburand deasupra raului aflat la sud de templu.  

In holul de la intrare al cladirii  Kuri, se afla o pictura mare cu Bodhidharma, calugarul indian care a transmis invataturile Zen in China acum 1500 de ani. Istoriile traditionale Zen relateaza ca Bodhidharma, odata ajuns in China, a stat in tacere intr-o pestera cu fata inspre stanci timp de noua ani, meditand. Pictura a fost realizata de staretul sef al Tenryu-ji, stilul acesta de pictura care seamana mai mult cu o caricatura, fiind rar vazut in afara Tenryu-ji.

Sala Dharma (Hatto), locul ceremoniilor religioase importante ale templului, este cunoscuta pentru pictura mare de pe tavan, reprezentand un dragon nor, ai carui ochi sunt redati astfel incat, indiferent de locul in care te afli, dragonul pare sa se uite direct la tine. Acest efect simbolizeaza ochii atotvazatori cu care dragonul protejeaza budismul. Din pacate, aceasta sala nu este deschisa in fiecare zi, ci doar in weekend sau de sarbatori, ori in perioade speciale de deschidere, primavara si toamna.  

Hojo este alcatuit din doua sectiuni, Daihojo (Hojo mare) si Kohojo (Hojo mic), ambele fiind conectate la Kuri. Daihojo, care este folosit în principal pentru ceremonii si alte evenimente importante, este cea mai mare cladire a lui Tenryu-ji, cu verande largi in fata sa si in spate, spre iazul Sogen si o veranda exterioara care inconjoara intreaga structura.  

Privind direct din centrul verandei Hojo, pe malul indepartat al iazului se afla un aranjament de mai multe stanci mari, reprezentand cascada Dragon Gate de pe raul Galben din China. O legenda chineza spune ca orice crap capabil sa escaladeze aceste caderi se transforma intr-un dragon, o transformare care in Zen a ajuns sa simbolizeze atingerea iluminarii. Un numar de gradini Zen prezinta aranjamente similare din piatra. Cu toate acestea, Gradina Sogenchi este neobisnuita prin faptul ca piatra reprezentand crapul este plasata pe marginea cascadei, pentru a arata un peste in proces de transformare intr-un dragon.

Cararea gradinii urca pe panta blanda a dealului spre Hyakka'en (Gradina celor o suta de flori), unde se afla si o statuie a lui Kannon, in fata careia se afla un mic bazin cu apa si cateva sculpturi reprezentand broaste, in care vizitatorii pot arunca monede. Se spune ca, daca arunci o moneda care aterizeaza deasupra capului unei broaste, acest lucru iti aduce noroc.

Punctul culminant al acestei parti minunate a Kyoto este padurea de bambus situata la iesirea prin poarta de nord a templului, langa inima orasului Arashiyama.  

Bambusul reprezinta o parte semnificativa a societatii si culturii japoneze, este un simbol al tineretii eterne si a unei puteri de neimblanzit, iar in cultura budista, fosnetul sau este semnalul iluminarii.  

Am continuat drumul prin Parcului Arashiyama, pana la puntea de observare asupra muntilor Arashiyama si a raului Katsura, pe care barcile numite Kudari, plimba astazi turistii, insa cu ani in urma transportau lemnul in toata Japonia.

Un alt simbol al zonei Arashiyama este Podul Togetsukyo (Moon Crossing Bridge), care se numeste astfel deoarece pe parcursul noptii luna pare ca isi croieste drum peste pod. Cu o lungime de 155 de metri, a fost construit pentru prima data in perioada Heian, dar a fost reconstruit de mai multe ori.

Am incheiat astfel lista obiectivelor din Kyoto si mi-am indeplinit dorinta de a imbraca straiele traditionale japoneze, chiar daca mi s-au parut cam incomode, mai ales in acest sezon cald si umed.  

Aventura noastra in Japonia insa nu s-a terminat, urmand a lua trenul de mare viteza, shinkansen, spre Tokyo, pentru a poposi pentru inca o zi in„Tara soarelui rasare” .  

---

VIZUALIZĂRI: 63 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI