Palatul Imperial din Kyoto

TIPĂREȘTE

Palatul Imperial Kyoto (Kyoto Gosho), locul in care au locuit familiile imperiale japoneze timp de peste 500 de ani, este cel mai bun loc pentru a arunca o privire asupa vietii celor cu un statut social inalt, cu secole in urma. Acesta a fost resedinta imparatilor japonezi pana in 1869, cand capitala a fost mutata la Tokyo. Palatul este situat in Parcul Imperial Kyoto, un parc larg in centrul orasului, care cuprinde si Palatul Imperial Sento.

Palatul rezidential interior al imparatului era situat in interiorul palatului mare, un complex zidit care includea si cladirile ceremoniale, birourile guvernamentale. Daca palatul interior era distrus de incendiu, conacele aristrocratiei aveau rolul de a oferi cazare temporara imparatului, ca un palat imperial temporar (sato-dairi). Locul actual al palatului imperial Kyoto a fost initial una dintre aceste resedinte temporare numita Tsuchimikado.  In cei 500 de ani, palatul a fost afectat de incendii si a fost reconstruit de mai multe ori. Structurile actuale au fost reconstruite in 1855. A fost caminul imparatului Komei si al succesorului sau, Meiji, dar si scena pentru evenimentele istorice importante din periooada Restauratiei Meiji.  

Domeniul este impartit in 3 zone: in sud, cladirile pentru afacerile politice si ceremoniile oficiale, zona cladirilor rezidentiale este in mijloc, iar in nord cladirile pentru imparateasa, printi si printese. Palatul Imperial Kyoto poate fi vizitat si fara rezervare prealabila, zona deschisa publicului fiind situata in partea de sud a palatului, restul fiind deschis doar atunci cand au loc evenimente speciale. Nu se viziteaza interiorul cladirilor, dar, de-a lungul traseului se poate trage cu ochiul in interior, daca te apropii de acestea.  

Poarta deschisa publicului larg, cea pe sub care am trecut si noi, este Poarta Seishomon, care a fost candva intrarea servitorilor. Am coborat spre sud, ajungand in dreptul Portii Gishu-mon, una dintre cele 6 porti mari catre Palatul Imperial, folosita de oaspetii de seama, dar a fost proiectata initial pentru intrarea printilor si nobililor imperiali.  

La fel ca si in cazul Palatului Ōmiya, Palatul Kyoto are un Okurumayose, adica o intrare folosita de catre trimisii shogunului, curteni, aristocrati si nobili de curte, care erau acceptati de imparat. Poarta era legata de multe cladiri din palat prin coridoare, dar cele mai multe au fost daramate pentru a preveni raspandirea focului in timpul bombardamentelor din 1945. Acoperisul era foarte lat, pentru a proteja carele cu boi, de ploaie.  

Langa Okurumayose este Shodaibu no Ma, o cladire formata din 3 camere, locul in care ministrii si trimisii shogunatului asteptau sosirea imparatului. Salile de asteptare erau impartite in functie de rangul curtenilor, imaginile de pe usile glisante ale camerei indicand carui rang ii apartinea camera. Camera tigrilor era dedicata celor mai inalte functii, fiind urmata in ordine descrescatoare de Camera cocorilor si Camera florilor de cires.

Vizitatorii care urmau sa foloseasca Camera tigrilor sau a cocorilor, intrau prin Okurumayose, in timp ce oaspetii Camerei florilor de cires, intrau direct din exterior, pe treptele din piatra amplasate in stanga cladirii. Ne-am apropiat si am privit din spatele unor panouri din sticla, interiorul camerelor, identice, diferentiate doar de modelul pictat pe pereti.  

Shinmikurumayose (veranda noua pentru trasuri) este un alt pridvor construit recent in 1915 pentru imparatul Taisho, care prefera trasura trasa de cai, in locul palachinul traditional.  

Am ajuns apoi la Poarta Kenreimon, poarta principala de sud a palatului, destinata exclusiv imparatului, nici macar imparatesele nu puteau trece de aceasta poarta decat daca erau insotite de soti. In ultimii ani a fost deschisa pentru monarhii si presedintii sositi in vizitele oficiale de stat in Japonia.  

Prin poarta de culoare vermilion numita Jomei-mon, vedem cladirea principala cunoscuta sub numele Shishinden, situata in mijlocul palatului, construita in stilul perioadei Heian si finalizata in 1855. Era locul unde aveau loc ceremoniile de incoronare ale imparatilor si alte ceremonii de stat. Sala are aproximativ 33 de metri latime si 21 metri inaltime, cu un acoperis din coaja de chiparos din Asia de Est. Tronul imparatului, Takamikura si tronul imparatesei, Michōdai, se gasesc in interiorul Shishinden. Actualele tronuri au fost finalizate in 1915 si folosite pentru prima data cand imparatul Taishō a fost incoronat aici. In comparatie cu tronul imparatului, tronul imparatesei este mai mic. Ceremoniile imparatilor Taisho si Showa s-au desfasurat aici, in timp ce ale imparatului emerit si ale actualului imparat, s-au desfasurat la Palatul imperial din Tokyo, in 1990 si respectiv in 2019. Tronurile au fost demontate si transportate la Tokyo pentru ceremonii. Tot aici a fost promulgat Juramantul Cartei, o declaratie din 5 articole care subliniaza scopurile domniei imparatului Meiji si care poate fi considerat prima Constitutie a Japoniei moderne.  

Privita din interiorul cladirii, scara centrala a lui Shishinden este flancata de copacii cunoscuti drept„Ciresul din stanga” si„Portocalul din dreapta” . Spatiul din curtea interioara, cu pietris alb se numeste Gradina Dantei si acolo se aflau oficialii de rang inferior. Poarta Kenshun-mon este destinata astazi imparatesei, printului mostenitor si printesei mostenitoare.  

Poarta Shomeimon este poarta interioara a lui Shishinden, are 12 stalpi rosii si se afla la sud de Shishinden.  

Shunkodenul a fost construit pentru a adaposti Oglinda sacra, una dintre cele 3 comori cunoscute sub numele de Regalii imperiale, simboluri ale familiei imperiale japoneze, transmise din generatie in generatie. A fost adusa aici de la palatul din Tokyo, cu ocazia ceremoniei de incoronare a imparatului Taisho, in 1915. Acoperisul nu este unul traditional, din paie sau tigla, ci este construit din placi de cupru, intr-un stil similar cladirilor de la Palatul Imperial din Tokyo.  

Seiryōden (sala ceremoniilor) este o alta cladire in care a trait imparatul, in perioada Heian. In fata acestuia sunt doi arbori de bambus numiti Kawatake si Kuretake, care marcau locul unde se aliniau oficialii in acele vremuri. Initial, a fost cartierul de locuit al imparatului, iar mai tarziu, cand acesta s-a mutat in Otsunegoten, Seiryōden a devenit biroul imparatului si un loc de ceremonii. Actualul Seiryōden a fost finalizat in 1790 si in comparatie cu cel construit in perioada Heian, este mult mai mic. Covorasul in stil tatami din centrul camerei este locul unde statea in mod normal imparatul. Zona cu perdele din spatele covorasului este locul unde se odihnea imparatul.  

In fata gradinii cu iaz, se afla 2 cladiri. Cladirea din stanga este Kogosho, palatul ceremoniilor si audientei imperiale. Aceasta cladire este renumita pentru ca este locul in care shogunatul Tokugawa a luat sfarsit, iar aici imparatul Meiji i-a adunat pe aristocratii care au alcatuit noul sau guvern. Aceasta intalnire istorica e cunoscuta drept Conferinta Kogosho. Actualul Kogosho a fost restaurat, dupa ce a ars in 1954 de la scanteile artificiilor de pe raul Kamo din apropiere. Cladirea din spatele Kogosho este Ogakumonjo, camera de studiu a imparatului, unde aveau loc evenimente precum adunari de poezie si ceremonia de lectura pentru printul mostenitor, precum si alte ceremonii anuale celebrate de membrii familiei imperiale.

Desi nu putem intra in interior, picturile de pe usile glisante din lemn sunt vizibile din exterior. Una dintre picturi ii infatiseaza pe nobili jucand Kemari in Kemari no Niwa. Kemari este un joc de fotbal antic popular, care initial a fost jucat doar de aristocrati, dar mai tarziu s-a raspandit si la oamenii de rand. Kemari no Niwa este o curte dreptunghiulara, aflata intre Kogosho si Ogamumonjo, unde se juca Kemari. In zilele noastre, astfel de jocuri au loc aici cand Kyoto primeste oaspeti de stat.

Kogosho si Ogakumonjo sunt conectate printr-un hol, pe care aveau voie sa-l foloseasca doar cei cu statut social inalt. Servitoarea palatului si servitorii nu puteau folosi decat coridorul subteran, numit Gekō, intrarea in acesta aflandu-se in partea de jos a holului.

Oikeniwa Garden este gradina cu iaz din fata lui Kogosho si Ogakumonjo, iar zona acoperita de pietricele negre plate se numeste Suhama.  Podul Keyakibashi duce la o mica insula cu o padure deasa, pe care nu o putem explora. Cand regina Elisabeta a vizitat Palatul Imperial de la Kyoto, a hranit pestii de pe acest pod. Zona centrala este cea in care se afla cladirile rezidentiale. Otsunegoten este cea mai mare cladire din palat, cu 15 camere, in care s-a mutat imparatul, de la  Seiryoden. Imparatii Japoniei au locuit aici pana la mijlocul sec. al XIX-lea. Cu secole in urma, barbatilor le era interzis sa intre in Otsunegoten. Se spune ca doar doamnele de la curte, copiii care nu au ajuns la maturitate si cativa batrani puteau intra in palat pentru a avea grija de imparat.  Una dintre camere este cea in care se afla sabia si sigiliul sacru, celelalte 2 comori apartinand celor 3 Regalii imperiale. Aici au fost consacrate, inainte ca palatul sa se mute la Tokyo, in perioada Meiji.  

Gonaitei este gradina privata a imparatului, apartinand lui Otsunegoten. Se pare ca majoritatea pietrelor din gradina, inclusiv felinarul de piatra si podul de piatra, erau tributuri aduse imparatilor.  

Ultima cladire pe care am privit-o din exterior este Omima, atasata palatului rezidential, folosita pentru a sarbatori ziua de nastere a lui Budha si diverse alte ceremonii private.  

Am parasit palatul, iesind pe aceeasi poarta pe care am intrat, concluzionand ca Palatul Imperial Kyoto este un simbol al maretiei si elegantei japoneze, cu elemente de arhitectura traditionala si design rafinat, continuand sa impresioneze si sa inspire vizitatorii din intreaga lume.  

---

VIZUALIZĂRI: 59 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI